Acasă Cultura Oameni Carne din carnea ei

Carne din carnea ei

446
19

Stârnit fiind discuțiile despre mame de ieri, nu știu ce-mi veni, poate de la prea multe cuvinte ferecate în colivii de argint, însă simt nevoia sa scriu acest articol.

Mama mea a fost un copil „din flori”, cum s-ar spune. Pe vremea când soldații germani trebuiau să fie cazați pe la casele oamenilor, bunica se pare că a oferit mai mult decât cazare unuia dintre ei. Soțul ei se prăpădise pe front, în al doilea război mondial iar ea nu s-a mai recăsătorit niciodată.

Mama a fost obișnuită cu puțin, a muncit de la 14 ani la o familie înstărită din Baia Mare ca și slujnică. Când i se ivise această oportunitate a lăsat școala pentru că nu vroia să fie o povară pentru bunica. Erau vremuri crunte atunci, de exemplu pâinea era o delicatesă; zahărul, uleiul sau untul erau pur și simplu niște alimente la care oamenii de rând nu-și permiteau decât să viseze.

Așa că a plecat de acasă cu o vecină de-a ei să lucreze. De multe ori mi-am imaginat cum trebuie că s-a simțit o copila de 14 ani în mijlocul străinilor în condițiile în care nu prea îți permiteai să comentezi sau să fii nemulțumit. Din puținul pe care îl câștiga își permitea să îi trimită pachet bunicii mele, o dată pe lună, când după ore de stat la rând apuca să cumpere diverse alimente, iar bunica cică tare mult se mai bucura de „fata ei”.

Mă uit uneori peste pozele alb-negru, din acelea cu marginea ondulată, pe care mama și le făcuse în acea perioadă și mereu mă minunez de mândria și seninătatea pe care o exprima având în vedere viața pe care o avea acolo. În tinerețile ei era o femeie foarte frumoasă, înaltă, blondă, bine proporționată. Îmi povestea că mulți bărbați au curtat-o da’ ea nu a vrut un român nici în ruptul capului și d-aia l-a ales pe tata.

S-a căsătorit la 23 de ani și la scurt timp după aceea s-a născut fratele meu. Eu m-am născut când amândoi aveau peste 30 de ani.

Mi-o amintesc vag pe mama în perioada copilăriei mele timpurii. Tot ea îmi povestea că după ce m-am născut a fost o problemă cu alăptarea, și anume că am refuzat sânul cu orice preț. Așa că ea a rămas fără lapte destul de repede și a fost nevoită să îmi dea lapte de vacă cu lingurința. Lapte care era adus de la nu știu câți kilometrii depărtare, pe jos, întrucât între timp se mutaseră împreună cu alte câteva familii maghiare undeva în județul Hunedoara (între Retişoara şi Govăjdie) pentru ca să fie mai aproape de minele de minereu de fier unde lucrau bărbații.

Am fost de mai multe ori și am vizitat acel loc. Este lângă o pădure, într-o zonă muntoasă. Nu au mai rămas decât niște pereți de beton și cărămizi vechi. Lumea s-a mutat de acolo imediat ce nu s-a mai găsit minereu în acea zonă. Cam așa arăta locul acela în acea perioadă:

Retisoara, Govăjdie

 

Între timp locul a fost părăsit, nu mai e țipenie de om pe acolo, doar niște ruine care amintesc că odinioară familii întregi trăiau acolo.

Apoi ai mei s-au mutat tot în județul Hunedoara, într-o comună. Era, cred, perioada în care Ceaușescu muta pe toată lumea la oraș, le dădea locuințele în care majoritatea dintre noi stau și azi, un loc de muncă și austeritatea cu care veneau aceste lucruri. Ouăle, de exemplu, erau ceva ce vedeai o dată la câteva luni. Îmi făcea mama ochiuri și o întrebam ea de ce nu mănâncă cu mine și îmi spunea ba că ea a mâncat deja, ba că nu-i plac ouăle, gesturi pe care abia mai târziu aveam să le înțeleg.

Fiind maghiari a fost mai greu, pentru că mereu a existat o râcă între ai mei și vecinii de acolo, motiv pentu care mama era foarte grijulie și precaută cu mine.

Am amintiri foarte plăcute de acolo. De exemplu, după 3 ani de grădiniță în care avea un pahar de plastic roșu cu buline albe în care mama îmi punea mâncărică (cartofi projiți, griș cu lapte etc) a sosit vremea să merg la școală. Împlinisem 6 ani în iulie, iar eu in septembrie mergeam la școală. Fiind înconjurat de oameni pe care nu îi cunoșteam… plângeam și nu-mi plăcea. Toată lumea învăța litera „A” și că „Ana are mere”, iar io îmi înnecam amarul. Pentru a rezolva situația, vreo două săptămâni mama a stat afară, la geamul școlii, pentru ca eu să o pot vedea că e acolo (situație comică și foarte tandră în același timp, zic, acuma), cu mine, și să stau liniștit. Da, așa a fost.

De 8 Martie venea mereu un fotograf și ne poza pentru felicitarea aceea cu ghiocei. Mi-aduc aminte că era mare jale intr-una din acele ocazii deoarece la pozat stăteam câte doi, ulterior pozele fiind decupate cumva. Cert este că învățătoarea m-a pus cu o fetiță la pozat, fetiță care era o grăsună urâțică și… am plâns că eu nu fac poză cu respectiva fetiță că e urâtă. Așa că a trebuit să îmi facă poză cu una mai de doamne ajută. Și acum am poza, îs plâns tot ca și cum ar fi fost sfârșitul lumii. 🙂

Mama era tare mândră de mine când veneam acasă și îi arătam carnetul de note cu câte un 10 în el. Motiv pentru care învâțam pe rupte și aveam note foarte bune. Mama, acasă, în fiecare seară parcurgea cu mine ce urma să învățăm la școală a doua zi. De exemplu dacă azi am învățat litera „M”, io acasă cu mama, seara, învățan litera „N”. La ședințele cu părinții era mereu prezentă, se punea în ultima bancă și se bucura enorm când citea învățătoarea câți de 10 are fiecare.

Anii au trecut și mama a rămas la fel. A dat mereu tot ce a putut să dea pentru mine. A tăcut și a răbdat de nenumărate ori. Aproape niciodată nu mi-a spus când a fost bolnavă sau avea nevoie de ceva. A rezistat eroic lângă tata, un om extrem de dificil și slab la caracter. A fost lângă mine mereu când aveam nevoie de ea. Mă învinovățesc de multe ori că sunt departe ea, că ne vedem prea rar și prea puțin și-atunci, dar din nefericire nu există alternative.

Cred că am și copiat de la ea un anumit soi de iubire, sacrificiu, chestii care aveam să învăț că din păcate funcționează doar cu propriul copil, doar cu carne din carnea ta.

Articolul precedentO mamă, dulce mamă
Articolul următorExistă momente când realitatea eșuează
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

19 COMENTARII

  1. Foarte frumos! Ai o Mama extraordinara.
    Dumnezeu sa-i dea multa sanatate,putere si multa fericire.

    Iti multumesc!

    Sa apreciem si sa iubim persoanele dragi cat sunt langa noi.
    Ca dupa ce numai sunt am vrea sa mergem si numai avem la cine.

    God bless Mothers now and always.

  2. AM ascultat de-a lungl timpului, multe povesti despre mame, insa povestea ta imi intareste crezul ca multe mame ale acelei periozi de timp au fost, si unele inca mai sunt, niste mame cum greu mai intalnesti azi.

    Sacrificiile lor greu pot fi intelese astazi si doar cei ce au avut o asemenea mama pot pricepe cu adevarat sentimentul de iubire care asa cum spune Ronbert numai pentru carne din carnea ta poti sa ai.
    Eu as mai adauga; sangele apa nu se face si totusi se mai intampla, dar iubire cum ai pentru carnea din carnea ta nimic nu poate desface.

    Robert SA-ti traiasca si-nfloreasca ca merii, ca perii, in mijlocul verii, sanatoasa si voioasa, de RAI asteptata, mama ta frumoasa, ce-n amintire, lacrimi duioase-ti provoaca.

  3. Imi este atat de familiar ceea ce ai scris … mi-a facut placere sa aflu lucrurile astea despre tine.

    Ca o chestiune mai funny, spre deosebire de tine, eu eram foarte infometat si am fost alaptat de la mai multe mame care aveau, vorba aia, copii in incubator!

    Mai tarziu, acei copii mi-au fost colegi de gradinita, apoi scoala! 🙂

  4. Ca tot ce tine de Limba Romana, in toate formele ei, in amalgamul de natii ce vorbesc aceasta limba, majoritatea poporanilor nu vorbesc acea dorita limba elevata dorita de academicieni. Nu trebuie sa circuli mult in Romania ca sa observi ca limba vorbita difera de multe ori de la sat la sat, ca sa nu zic de la regiune la regiune plus ca si timpul isi adauga schimbarea in exprimare.
    Periozi este termenul folosit de mama mea, crescuta si educata intr-o alta perioada de timp.
    Vremurile acelei periozi de timp nu sunt aceleasi cu vremurile acestei perioade de timp, ori cand te transpui cu N ani lumina in urma, e mai mult ca sigur, fosrte sigur sau simplu, sigur, sa te exprimi, ca atunci de demult, acelei periozi care are un farmec aparte in amintirea noastra.

  5. itsfriday, deci ai o gramada de fratiori de lapte si acest lucru ma face sa ma intreb daca nu cumva faptul ca ai supt de la mai multe mame a facut sa fii gay, cine stie poate si alaptatul are vreo influenta in a deveni gay, fiindca observ ca putini cred ca; a fi gay este o alegere si nu ceva cu care te nasti.

  6. cristymaykei, dragule, iarta-ma dar a folosi pluralul corect atunci cand trebuie nu inseamna a vorbi „acea limba elevata dorita de academicieni” si nu are nimic comun cu regionalismele pe care le gasim „de la regiune la regiune”, cum spui tu.

    Pe de alta parte, sa stii ca este pacat sa o amesteci pe buna ta mama in incercarea de a explica o banala gresala sau scapare, cum tot o scapare cred ca este si „…e mai mult ca sigur, [fosrte] sigur sau simplu, sigur…”

  7. Maribad iti multumesc pentru observatia ta justa, o sa am grija ca pe viitor sa nu-mi mai manifest aici sentimente personale, mai ales ca observ ca sunt interpretate gresit sau mai grav ca o forma de lasitaTE.

    Delicatetea ta e ca explozia solara de acum doua zile si ma intreb daca nu era mai bine sa-ti intrepti directia catre marte ca explozia reala.

    NU o sa inteleg niciodata lipsa de bun simt a unor oameni care cred ca totul se reduce la LImba Romana cu gramatica ei cu tot si tin neaparat sa faca observatii mereu si mereu, ajungand sa faca si pe psihologul intrand cu japca in particica ta de viata pe care ii las eu din prostie s-o descopere.

    Una este sa faci prima observatie in momentul cand vezi o greseala care te roade si nu poti sa traiesti daca nu o indrepti, desi aceasta prima observatie poate fi primita cu buna vointa, cea de a doua deja este prea mult, mai ales in contezytul cand jignesti atat de urat.

    Nici un barbat nu suporta sa fie facut las.
    Si cu atat mai mult ca se ascunde sub fusta mamei.

    Numai o femeie poate gandi asa, iar de aici as putea contiuna cu toate epitetele si apelativele pe care le gandesc acum, dar nu o fac fiindca nu este frumos.
    TE rog respectuos ca pe viitor sa ma lasi in pace, sunt destule femei in viata mea, restul femeilor chiar enervandu-ma, in special cele de la volan plecate la shoping care se opresc in parcare ca sa dea indicatii pretioase.

    Cand mai doresti sa te dai elevata, ocoleste-ma, eu mi-s un taran care nu se plange de mirosul balegarului de la coada vacii. Vaci de la care iti bei tu laptele pasteurizat si degresat.

    Daca ai fi fost barbat … dar nu esti si nu poti pricepe cat de mult jignesti un barabat facandu-l LAS.

  8. cristymaykei, regret nespus că mă obligi să te contrazic. Eşti într-o mare eroare. Tu nu ai nimic de a face cu ţăranul. Nu vei întâlni niciodată un ţaran comportâdu-se ca o ţoapă. Nici chiar „in contextul” în care un „barabat” ca tine este jignit atât de urât.

    Îmi cer scuze pentru toate jignirile pe care consideri că ţi le-am adresat şi pentru că nu am înţeles de la început cât de supărat eşti tu pe „LImba Romana cu gramatica ei cu tot”.

    P.S. Să ştii că nu-mi place laptele pasteurizat şi degresat. Eu îl cumpăr de la lăptăreasă.

  9. Maribad nu crezi ca stricam cu discutia aceasta urata dintre noi, acest articol plin de pasiune si sentiment?

    ROBERT IMI CER SCUZE, TE ROG FRUMOS, sterge comentariile mele sau mutale la Locul de Joaca. Trebuia sa nu ma angrenez in contradictoriu cu Maribad, mai ales ca nu sunt la prima experienta de gen cu ea.
    INCA ODATA IMI CER SCUZE Robert, postul tau e prea sublim ca sa fie murdarit de mine si Maribad.

  10. cristymaykei, ai foarte mare dreptate, chiar imi pare rau ca nu am realizat mai repede faptul ca nu poti sustine un dialog fara excese si lamentari.
    Iti promit ca nu-ti voi mai semnala pe viitor greselile.
    Chiar mai sus ai mai facut rost de 4 (patru).

    P.S. „experienta de gen” ai avut-o cu un el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here