Acasă Cultura Filme cu tematica gay Shelter (2007)

Shelter (2007)

379
39

Tocmai l-am terminat de văzut. Nu, nu îl văzusem încă. Povestea e una… tipică: într-un mic orășel, Zack, un adolescent care provine dintr-o familie dezbinată îl întâlnește pe fratele unui prieten de-al său, Shaun. Petrec ceva timp împreună, i se aprind puțin călcâile după Shaun și uite-așa descoperă că îi plac (și) bărbații.

Evident, povestea are încorporată refuzul și până la urmă acceptarea homosexualității, căteva scene drăguțe, un copil a cărei mamă (sora lui Zack) e cam curviștină ea așa, eroul Zack care are grijă de Cody (copilul)… homofobia surorii care până la urmă nu mai e homofobă… și… cam atât.

Sincer, mă așteptam la mai mult de la acest film, atâta am auzi de el încât am crezut ca va fi ceva mai mult. Bineînțeles, aici poate interveni și subiectivismul meu pentru că, ce-i drept, chestiile astea tipice nu prea îmi plac.

Tocmai de aceea, vă recomand să vedeți și voi Shelter și spuneti-mi ce părere v-a lăsat.

39 COMENTARII

  1. Chiar ma intrebam de ce lipseste de pe lista de filme.

    Am vazut Shelter intr-o vacanta de sarbatori acum vreo doi ani, si l-am revazut dupa un an (desi sunt doar vreo 4-5 filme la care am putut sa ma uit si a doua oara).

    Cand l-am vazut, mi-a facut ziua, de fapt mi-a facut luna, pentru ca a venit intr-o perioada in care aveam nevoie sa cred ca exista pentru fiecare dintre noi si lucruri frumoase si bune in lume.

    Pentru cine mai vrea niste sugestii, am:

    1) Prayers for Bobby (e mai trist putin, tipul se sinucide),
    2) Intimacy (nu e gay deloc, dar trateaza consecintele emotionale ale aventurilor de o noapte),
    3) Red Dirst (meh… asta nu prea mi-a placut)

    Mai era unul pe care l-am vazut intr-o dimineata dupa o noapte alba de munca, dar am uitat cum se chema. Daca imi amintesc, va zic.

  2. Trebuie să recunoşti că măcar nu dramatizează condiţia de gay, cum o fac alte filme. Prezintă nişte probleme pe care le poate avea orice om. Mie tocmai de-asta mi-a plăcut Shelter: deşi subiectul nu este cine ştie ce, este singurul film cu tematică gay pe care îl ştiu în care gay-ii sunt prezentaţi ca nişte oameni absolut normali, cu probleme normale. Plus faptul că cei doi mi se par destul de hot 😉

  3. Ăsta a fost primul film cu tematică gay pe care l-am văzut. Mie mi-a plăcut atunci, pentru că era ceva nou, ceva nemaiîntâlnit de mine. L-am revăzut după un an și nu mi s-a mai părut așa de special…dar rămân la părerea că nu e așa de nașpa cum zice Non_Lose:-P

    RobertG, vezi ce faci cu ”sorei” ăla din paragraful 2, rândul 3 că sună tare urât…”surorii” e mai potrivit.

  4. A fost o vreme cand luasem filmele astea cu tematica gay la rand, cred ca am vazut vreo 50 cel putin; posibil sa fi fost si Shelter printe ele, nu imi mai aduc aminte. Ce retin e ca foarte putine merita vazute, eu nu tin minte decat Longtime Companion si Close to Leo. Mai e un film care mi-a placut foarte mult, se cheama All About my Mother, un film in care sexualitatea nu prea mai are granite, si este extraordinar de bine facut.

  5. Imi poti spune si mie unpic te rog mult de unde pot scoate Shelter si Summer Storm ca nu le gasesc mai nicaieri… Multumesc anticipat!

  6. o buna sursa este gay-torrents.net sau asa ceva nu stiu exact cumm ii zice dar are op baza de date destul de bine pusa la punct cu filme cu tematica gay non porn eu de acolo am vazut cateva zeci
    plus care niste documentare beton de care nu auzisem inainte
    de genul
    worst country to be gay
    sau transexuali in tarile africane.
    sau alte chestii interesante.. documentarele before si after stonewall

    e un link undeva stanga jos… sub falcon si belami :)))

  7. hmm robert.. ce ziceai ce ziceai?

    20 si ceva? lol
    sincer eu prefer cadinot sunt tipii asa mai aporpiati de realitate nu papusi

    da chiar pe cand o postare cu vedete porn gay romanesti?
    :))))

    ca li s-a promis lor ca nu ajung filmele lor in ro atunci cand le-au facut. dar whoops 🙂
    desi ar fi straniu.. ca unu a juns de la ‘arabian prince’
    la vanzator in real :))
    cateodata ma urasc ca stiu atatea despre lumea gay reala incat mi-as dori sa am 20 de ani sa fiu mic si prost si sa abuzeze lumea de inocenta mea
    :)))))))

  8. robert, acum doi ani cu cosmin am demarat seri de filme in sauvage. cu ecran cu tot tacamul
    si stii ca fotoliile alea se transforma in vreo 5 randuri extrem de comfortabile cu vizibilitate maxima ptr orice scaun
    plus ca ai mese poti beau o bere un ceai si desi unii nu sunt de acord poti sa te bucuri si de o tigara- la mine e accesoriu la un film bun

    stii ce se intampla? veneau 7 oameni
    15 daca ii numarai pe cei care veneau si plecau

    fireman stie, imi aduc aminte ca a fost

    nu merge… nu stiu de ce
    la nivelul declarativ toti sunt ‘in’
    la fapta nu

  9. completare: ca pozitie , confort, calitate sunet vizibilitate e mult peste ce am vazut la sfg uri de exemplu. dar tot nu merge si turneul sfg nu a trecut prin timisoara… nu stiu de ce

  10. Shelter e un film deosebit din multe puncte de vedere, iar faptul că pare la prima vedere (vizionare) un film comun nu face decât să-i sublinieze meritele o dată mai mult. Nu înțeleg cum ar putea fi catalogat drept plictisitor, afară doar de cazul că e văzut pe fast forward… Înțeleg ideea că așteptările de la un film bun sunt scenele tari, frumusețea crudă, ideile provocatoare, pasiunea oarbă, nota optimistă (sau, mai bine zis, absența depresiilor) și sunt de acord că toate acestea lipsesc în cazul de față. Aș putea spune că, uneori, e nevoie de răbdare (sau de dispoziția potrivită) pentru ca un film care nu-ți place în mod deosebit să te prindă. Însă o să spun doar că, până la urmă, Shelter nici nu e un film – e o fotografie. În anumite privințe, a irosi timpul încercând să faci un instantaneu fotografic să dureze până-și spune în întregime povestea poate părea un act ratat. Numai că aici nu „poza” care definește filmul e miza reală; încadrarea aproape fotografică a realității, care face filmul să pară searbăd și static e doar un pretext. Acțiunea reală se petrece în spatele camerei, iar filmul se naște nu odată cu luarea imaginii în obiectiv și apăsarea declanșatorului ci abia mai apoi, când fotografia se revelează încet-încet în camera obscură. Din cauza asta e nevoie de răbdare și chiar de un soi de reținere, aproape pudică, de la a asista până la capăt la derularea poveștii.

    Un film nu se face vinovat de stereotipiile comportamentale și șabloanele de gândire pe care le aduce în discuție numai dacă le și expune sau tratează în aceeași manieră șablonardă. Or, mie mi se pare că Shelter are de departe avantajul de a scuti tiparele ideilor preconcepute avansate spre analiză de acel tir nimicitor și bigot al unei contrademonstrații, ceea ce ar furniza spectatorului o satisfacție mult prea facilă. Dimpotrivă, filmul se remarcă printr-o discreție și putere evocatoare uimitoare tocmai pentru că lasă lucrurile așa cum sunt, fără a încerca să le schimbe, sau măcar să le justifice.

    Iubirea nu este aici nici adevăr, nici pasiune ci, pur și simplu, ceva mult mai pragmatic, care-i unește pe absolut toți cei din film – nevoia de adăpost („shelter”). Fiecare este adăpostul atcuiva. Un adăpost nu este, prin definiție, lăcașul ființei cuiva, ci ține loc de acest lăcaș la care toată lumea visează. Este un film despre brațe de împrumut. Uneori sămânța cuiva crește în noi, fără să vrem, fără să știm și fără să ne fi așteptat vreodată la asta. În general, fiecare dintre noi duce cu sine, peste timp, câte un copac chircit și sterp, crescut cu lacrimi de iluzii înăuntrul nostru, bine ascuns de ochii lumii. Copacul acela nu a rodit niciodată și, probabil, nici nu va rodi vreodată mai mult decât niște biete amintiri pe care le vom scoate la un moment dat la vânzare. Mai mult chiar, se prea poate ca umbra trecutelor momente – închistate ca un parazit în străfundurile ființei noastre – să ne și tragă adesea înapoi, făcându-ne viața mai grea decât ar fi fost în condițiile în care nu am fi poposit – atât de devreme – în adăposturi de ocazie, care ne-au marcat pentru eternitate…

    Cu toate astea, nu trebuie uitat că sămânța pe care o purtăm în noi a rodit la un moment dat în interiorul nostru, chiar dacă rodul său este unul sterp, ce nu va putea rodi vreodată, la rândul său. Suntem, fiecare dintre noi, părinți ai câte unui astfel de „copil” orfan. Am fost mângâiați de brațe care nu vor mai putea nicicând mângâia vreodată. Suntem, pe undeva, depozitarii unor iubiri ucise, moarte încă din fașă. Nu știe nimeni cum stau lucrurile cu adevărat, însă se prea poate ca fiecare astfel de iubire stafidită în noi să lase în urmă un întreg cimitir de iubiri pierdute.

    Povestea pe care acest film o dezvăluie ochilor în antesecunda întâmplărilor surprinse este povestea acestei cuibăreli sincere care, de nevoie, transformă voia în contrariul ei. „A vrea” ajunge să însemne „a dori”. E, până la urmă, un modus vivendi la care se ajunge din lipsă de altceva mai bun. Filmul e de-un optimism atât de… moderat încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva o alură tragică i s-ar fi potrivit mai bine.

    Însă adevărata provocare pe care Shelter o lansează e întrebarea dacă iubirea poate fi vreodată, cu adevărat, mai mult decât atât – un adăpost. Amatorii de senzații tari și detractorii iubirii vor fi fiind primii de acord că iubirea nu-și are sensul decât în atare condiții. Nu știu însă dacă asta o fi gândirea lor, sau e doar geamătul scheletului din dulap care se face auzit…

    😎

     

  11. Mie nu mi-a placut Shelter. Hai faza cu homosexualitatea 101 e una insa ideea in sine este tipic americana. Un baiat sarac cu o familie stupida este cel mai bun prieten al unui alt baiat care are un mansion pe plaja. Baiatul care sta in mansion este atat de bun prieten incat nu a fost in stare sa-si ajute prietenul sarac care statea undeva intr-un ghetto din Long Beach, Ca. Fracsu’ la baiatul binecuvantat este ironic gay, si il ajuta pe cel sarac sa-si descopere sexualitatea. Cel sarac eventual se muta cu cel care sta in apropiere de CalArts (universitatea fiind situata in Santa Clarita *Santa Clarita Home Prices and Home Values of 2011 $ 322,100* asta dupa o lunga recesiune. Face sens perfect.

    Asadar nu, Shelter nu reprezinta un scenariu realist decat poate intr-o lume… hmm.. Americana!

  12. Am vazut acest film de curand, m-a facut sa plang, extraordinar, iar clipele fierbinti au fost bestiale.
    Intr-adevar minunat.
    Il recomand

  13. RobertG, mulţumesc că mi-ai (ne-ai) povestit de film.
    Grid,
    mulţumesc că m-ai convins să îl văd.

    Văzut, plăcut, păstrat.
    🙂

  14. Filmul reflectă cu o deosebită acuratețe idealul unei relații homosexuale. Cred, și nu exagerez, că relația dintre Zach și Shaun era mai puternica decât una heterosexuală. Tind să-mi creez impresia că homosexualismul este mai ”roz-bombon” decât mariajele straight. Corectați-mă dacă greșesc.

    Din nou, nota 10!

  15. Ma uit chiar acum la ¨If these walls could talk¨ – n-am vazut decat jumatate din film, insa pot spune deja ca e cel mai interesant dintre filmele cu tematica gay pe care le-am vazut. Apar Vanessa Redgrave, Paul Giamatti, Michelle Williams si, intr-un rol exceptional, Ellen DeGeneres. E genul de film care te cucereste indiferent daca esti gay sau nu.

  16. falcon,belamionline,gaytube etc..–>site-uri cu filme pentru gay…:))…Cat deapre Shelter cred ca e bun pentru incepatori,adica cei care nu stiu ce sa faca atunci cand afla ca sunt gay…zic…nuh??

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here