No menu items!

Protect Me from What I Want (2009)

Acelasi autor

Despre iubire și alte bălării…

Vineri dimineaţă. Prea dimineaţă. Plouă mocăneşte, continuu, trist. Sorb cu nesaţ din cafeaua cu lapte pregătită de partenerul meu înainte de a pleca la...

Mai suntem oameni?

Ieri s-a stins un om pe care am avut prilejul (a se citi onoarea) să îl cunosc. O tragedie incontestabilă. Lume îndurerată. Dar nu...

Cum a apărut Crăciunul?

De fiecare dată când vine vorba de tradiţii, încerc să înţeleg tradiţiile... Aşadar, ce este Crăciunul şi cum a apărut? Înainte de toate, astrologic vorbind,...

Ce presupune socializarea pentru gay?

Am fost binecuvântat de soartă să călătoresc destul de mult, deşi – drept este – în interes de serviciu, şi – ca orice poponar...

Purple Club (București)

Later edit (14.04.2012): aprecierile pozitive de mai jos erau valabile la data scrierii recenziei (deci, până pe 6.iv.2012). Din motive evidente (vezi comentariile #25...
Rzv
Rzv
Nu am avut niciodată pretenţia că am scris ceva de valoare inestimabilă, sau nici măcar ceva nou; am scris însă ceea ce am simţit, ce au însemnat alţii pentru mine. Sunt un om în adevăratul sens al cuvântului? Sunt oare un bun prieten? Nu ştiu, şi nu voi afla cu certitudine nicicând…

Am revăzut în seara asta alături de câţiva prieteni acest filmuleţ de 13 minute, care marchează debutul regizoral al lui Dominic Leclerc în segmentul de scurt metraj.

Este povestea sensibil redată, după părerea mea, a doi băieţi, fiecare cu problemele şi constrângerile sale, ale căror destine se intersectează târziu în noapte.

Protect Me From What I Want (cover)
Protect Me From What I Want (cover)

Daz (Elliot Tittensor) îşi caută iubirea. Saleem (Naveed Choudhry) încearcă să îşi exploreze sexualitatea. Într-o aventură de o noapte, percepţiile lor se schimbă, pe măsură ce fiecare cunoaşte pe celălalt.

Un scurt metraj carnal, cu ipostaze ale ambilor actori care mi-au evocat sentimente şi amintiri pe care le-am simţit şi eu, despre întâlniri neaşteptate şi riscuri care merită sau nu asumate.

Disponibil în cadrul DVD-ului “Boys on film 4”, o compilaţie de 9 scurt-metraje cu teme gay, “Protect Me from What I Want” merită văzut (disponibil online aici).

10 COMMENTS

  1. M-am uitat si eu la el azi dimineata.
    Mi-a placut finalul. [SPOILER?] A fost cel mai sincer happy end care se putea, fara nicio promisiune explicita de viata vesnica fericita impreuna, doar o privire care sa consfinteasca clipa ce le-a apartinut.

  2. L-am văzut acum ceva vreme și l-am revăzut aseară. Chiar e frumos scurtmetrajul. 🙂 Happy-end-ul are și impact, nu numai sinceritate. E ceva care te dă pe spate. O fi fost telepatie? :))

  3. Cred că lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost, totuşi, faptul că m-am regăsit în multe ipostaze.
    Am fost Saleem, cu priviri piezişe aruncate către vreun tip care îmi plăcea.
    Am fost Daz, tupeist, deschis şi …refuzat (eh… din fericire nu de fiecare dată) :p
    Am fost Saleem, care primeşte ce vrea şi pleacă…
    Am fost Daz, care se uită şi se roagă să primească o primire de “la revedere”…
    Am fost Saleem, care fuge de ceea ce este, de ceea ce doreşte şi luptă cu el însuşi ca să arunce o privire peste umăr… şi descoperă vinovat că i-a plăcut să o arunce.

    Dincolo de tot mi-a plăcut simplitatea, realismul, veridicitatea, jocul actoricesc…
    Bine, ho! Mi-a plăcut şi erecţia generată de privit! :p

  4. O privire strălucind în întuneric, adânc îngropată în bezna orașului se trezește deodată, împresurată și orbită de lumina cearșafurilor. Privirea – arestată de albul imaculat al dorinței. Atingerea care face pleoapele să cadă obligă vederea să-și țină răsuflarea. Ochii închiși spun povestea lucrurilor pe care nu le pot vedea. Pleoapa se zbate, ochiul orb se smulge poveștii, dar rămâne totuși suspendat de firul ei – legănându-se în continuare, undeva între etajele acelei minuni numite dorință.

    Între îndrăzneala fotografică a privirii și timiditatea unei atingeri există un antiparalelism perfect. Nu putem atinge decât ceea am domesticit mai întâi cu privirea.

    Ce vedem, însă, atunci când nu vedem nimic altceva? Ce ne redă libertatea, atunci când devenim captivi ai simțurilor? Există oare o chemare pe care numai simțirea o poate auzi, sau zâmbetul de după nu-i altceva decât o memorie a cărnii?

    😎

  5. Bai ce-mi place Saleem asta, stie ce vrea si obtine ce vrea.
    Acum cred ca zambetul de dupa poate o fi si zambetul carnii, dar sigur e si zambetul reusitei. E zambetul mandriei ,de-a o fi facut si pe-asta.
    E zambetul de dinaintea maturitatii. Grid ma faci sa devin melancolic.

Comments are closed.

Vezi si...

Life imitates art (Viata imita arta)

Buna tuturor ! Ma simt putin ciudat scriind acest articol fiind pentru prima data cand scriu ceva pentru o comunitate si tinand cont ca nu am mai facut asta sau nu am tinut vreun jurnal vreodata ... Imi e cam greu sa incep, dar promit ca o sa inchei mai bine...

Articole din aceeasi categorie