Acasă Cultura Filme cu tematica gay Dzi Croquettes

Dzi Croquettes

449
5

După cum am promis, voi încerca să vă fac plăcută ideea de a viziona un film, care mi se pare, mie, cel puțin, genial fie doar prin prezentarea atât de simplă și comică a unor fapte marcabile în istoria mișcărilor cu tentă de emancipare a ideilor, în istoria, dacă putem spune așa, a emancipării comunității gay din Brazilia.

Filmul (documentar) „Dzi Croquettes” a câștigat numeroase premii la numeroase festivaluri internaționale de film și asta pe bună dreptate.

Dacă pronunți „Dzi Croquettes” în fața unui brazilian, probabil că i se va lumina chipul și va afișa un zâmbet larg. De ce? „Dzi Croquettes” este o pată de culoare în istoria Braziliei, este un fenomen, este un mod de viață, este o revoluție, este artă, este un concept care cuprinde numeroase calități de bun simț ale unei mișcări artistice din timpul anilor ’70, cu influențe la nivel mondial.

O prezentare rece a fenomenului „Dzi Croquettes” ar putea spune că documentarul cuprinde istoria unei trupe braziliene de teatru (care se numeau „Dzi Croquettes”) care, prin talent, ironie și umor, a confruntat dictatura politică din Brazilia anilor ’70, revoluționând „mișcarea gay” pe întreg mapamondul, schimbând percepția asupra „lumii gay” a unei întregi generații, prin dans și muzică de calitate.

Vă invit să urmăriți acest documentar, dând la o parte „ochiul critic” ce ar suspecta o urmă de ironie neagră în urma laudelor mele asupra acestei capodopere artistice.

Informații despre film, distribuție, etc găsiți aici.

Filmul se găsește și online.

Articolul precedentSave the last dance for… me?
Articolul următorĂștia suntem…
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

5 COMENTARII

  1. Nu stiu cine a publicat articolul (eu tin minte ca l-am lasat in `Drafts`, pentru ca aveam de gand sa fac subtitrarea in limba romana inainte de publicarea lui. Voi reveni cu un update insa.

  2. Ne pare rau, eu nu vorbesc limba română(Din păcate). 🙁
    Am dat seama că va vorbi de Cazuza, aşa că am decis să le arate pentru un film numit „Cazuza: Timpul Nu Se Opreşte”
    (Dacă nu ştiţi. Este un film bun!:D)

    Aceasta este trailer (português):
    http://www.youtube.com/watch?v=oTwefnzS9Sc

    Aceasta este trailer (english subs):
    http://www.youtube.com/watch?v=0i2lV5Tcqms

    Calitatea de Trailere este rău, dar puteţi viziona 🙂

    Beijão
    Gab:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here