Acasă Cultura Filme cu tematica gay August (2011)

August (2011)

438
2

Ce-ar fi să promovăm iubirea, nu neapărat (sau numai) homosexualitatea? Ce-ar fi să ne respectăm între noi? Să ne respectăm alegerile… Ce-ar fi să nu mai fim geloși dacă prietenul nostru ne înșeală? O să spuneți iar „a înnebunit FireMan iar”.

Dar oare cât de greu este să ne eliberăm iubirea? Cât de greu poate fi să iubim un om chiar și dacă propriile alegeri nu coincid cu alegerile celui pe care îl iubim? Ce ar fi dacă am continua să îl iubim chiar și după ce nu mai este lângă noi, posibil pentru totdeauna? Ar fi dureros? Da, cu siguranță. Dar oare merită această frică efortul de a ne înnăbuși simțămintele?

Pentru reflecții (reflexii) pe această temă, vă propun următorul film:

August (2011)

Regia: Edgar Rapaport

Scenariul: Edgar Rapaport & Brian Sloan

O poveste aparent tipică relațiilor gay, cu înțelesuri și final neașteptate și profunde. Troy, un tip mai copt, dar atrăgător, se întoarce în orașul în care l-a părăsit în urmă cu 5 ani pe iubitul său Jonathan, aflat acum într-o relație liniștită (poate puțin monotonă) cu Raul, un emigrant spaniol, care făcuse sacrificii (se căsătorise cu o prietenă bună și preluase responsabilitatea relației aproape integral) pentru a putea rămâne lângă iubitul său Jonathan.

De aici, lucrurile iau o întorsătură sensibilă și interesantă… Nu vă povestesc mai mult.  Ajunge. Finalul este surprinzător 🙂

Vizionare plăcută!

Vreau păreri.

Articolul precedentPlugușor Darkq 2011/2012
Articolul următorIstoria se repeta
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here