Acasă Concurs Sunt gay, Romeo!

Sunt gay, Romeo!

325
27

Îmi aduc aminte că în urmă cu vreo doi ani, într-o seară, răsfoind Internetul înainte să adorm, îmi arunc ochii pe un articol de blog (nu Darkq) în care se făcea o comparație între niște saituri de dating, iar GayRomeo era cel mai bine cotat. Și cum somnul nu mai venea, am zis că n-oi muri dacă-mi fac un cont să văd ce-i așa de minunat și roz pe-acolo.

Roz nu era nimic, ba chiar totul era albastru. Până și primul mesaj a fost de la unul blue-și-nu-mai-știu-cum. Îmi cerea într-o englezo-nemțească stricată poze cu coke și dik. I-am transmis și eu un F U și, spre surprinderea mea, tipul nu a părut deloc contrariat.

În lunile până am plecat în București am cunoscut puțini oameni, lovindu-mă mai mult de partea întunecată a saitului. Am trecut prin schimbarea numărului de telefon din cauza unui tip care voia ”dragoste sinceră”, am învățat să blochez utilizatorii care-mi promiteau ”relație lungă și-ndelungată” (cam de 20 de cm), am învățat ce-nseamnă ”asl pls”, ”a,p,v”, am învățat că după 50 de ani iubirea nu mai are vârstă, mulțumindu-te și cu un băiat ”sincer și onest” de 19 de ani, ca să nu mai spun că începusem să-i recunosc pe unii după pozele în care le observam roșeața capului p…din obraji.

În București, am avut ocazia să cunosc câțiva oameni deosebiți. Îmi aduc aminte că la vreo 3 săptămâni de la sosire l-am cunoscut pe A., un bărbat puțin până în 40 de ani, la care mai rămâneam peste noapte atunci când nu trebuia să mă trezesc de dimineață. Ca să nu vă zburde imaginația, precizez că nu s-a întâmplat nimic între noi. Lui îi plăcea să mă aibă în preajmă fiindcă mai ziceam o prostie, mai spuneam un banc, îl mai făceam să râdă, îi mai povesteam câte-o trăznaie.

Am învățat de la el că și muzica de până în anii 90, de pe vremea lui, poate fi frumoasă, că obiectele de artă își merită banii, că poți fi mulțumit de tine chiar dacă ești gay, că nu numai furând sau vânzându-ți trupul poți ajunge sus, că un bărbat are nevoie de mai mult decât de sex. În decembrie a plecat din țară spunându-mi că peste 15 ani am să-i înțeleg mai bine decizia luată. Mai vorbim din când în când la telefon câte o juma de oră, și e printre puținii care știu când e ziua mea fără să se uite pe feisbuc.

Peste câteva luni, pe la începutul primăverii, l-am cunoscut pe C.-un bărbat arătos pe la 30 de ani. Țin minte că-mi lăsase o amprentă cu ”porcușor” și-am crezut că făcuse asta mai mult la mișto (necrezând că un tip ca el se uita la mine), doar o găsi vreun fraier pe post de maimuțoi de care să râdă în seara respectivă. Din vorbă-n vorbă am ajuns să-i dau numărul de telefon, și chiar să-i zic un DA hotărât atunci când mi-a propus să ne vedem a doua zi.

Discuțiile dintre noi decurgeau natural, nu erau momente penibile de tăcere. Ne potriveam. Vineri seara ieșeam mai mereu la film, la jocuri, ne plimbam prin noapte. Odată, când am ieșit la film, în întunericul sălii m-a luat de mână. Deși nu era deloc omul romantic, parcă gestul lui mi s-a părut firesc. Am tresărit ușor prima oară, apoi mi-am lăsat degetele să i le întrepătrundă pe-ale lui. Când rămâneam la el peste noapte, obișnuia să gătească…ouă prăjite, salam feliat la vid și neapărat niște conserve. Totul s-a terminat când eu am plecat în vacanța de vară. Nu a fost o decizie a vreunuia dintre noi. Nici măcar nu-i pot spune iubire sentimentului trăit. Nu a fost tristețe, nici regret la final. Nici măcar nu știu când a fost finalul. Doar m-am bucurat de momentele trăite.

Pe cei doi am să mi-i amintesc toată viața. Sunt doi bărbați care m-au învățat prin puterea exemplului ce înseamnă să fii un domn. Prin ei am cunoscut ce înseamnă masculinitate, rafinament, educație, putere, succes, stabilitate emoțională la un bărbat homosexual.

Pe ei doi i-am cunoscut pe GayRomeo, acolo unde se spune că găsești toată fauna homosexualității românești. Foarte probabil să o găsești. Dacă mă uit bine pe stradă, lucrurile nu stau diferit. Câți prost crescuți, câți analfabeți, câți tipi ahtiați după două țâțe sau două buci nu vedem zilnic? Și Romică al nostru e oglinda societății în care trăim: vom găsi de la oameni minunați până la primate. Mai contează și felul în care fiecare se lasă perceput de ceilalți…cine se-aseamănă se-adună, nu-i așa?

Eu am avut șansa să cunosc câțiva bărbați speciali, care mi-au îmbogățit cumva viața, de la care am rămas cu ceva, oameni care mi-au câștigat respectul. Cu unii vorbesc mai rar, cu alții mai des. Importantă nu e cantitatea ci calitatea timpului petrecut împreună.

Cu unii (șoc și groază) nu am ajuns niciodată să discut despre sex, avem atâtea subiecte de abordat. Cu unul discut despre noutățile din tenis, cu altul vorbesc despre filme, cu altul despre muzică..și tot așa. În schimb, cu alții am tăvălit cearșafurile și a fost al naibii de bine. Nu-i moral? De n-o fi, asta e…o să fie pe lumea ailaltă un cazan cu numele meu pe el și care deja arde la foc mic.

De aceea intru destul de des pe Romeo. Pentru că din senin, printre descărcările hormonale inevitabile, un ”Salut!” poate să-mi scoată în cale un om care să mai scrie o pagină în cartea amintirilor ce-o port în suflet. Oamenii vor veni și vor pleca, însă experiențele petrecute cu ei rămân viu întipărite în memorie.

*pentru concurs

Articolul precedentDe unde începem?
Articolul următorAddicted?
Eu...Cine sunt eu? Buna intrebare. Am incercat mereu sa-mi ofer raspunsul, dar n-am reusit. Sunt, ca toti oamenii, un infinit. Un infnit de ganduri, de idei, de fapte, de secrete, de sentimente. Sa incerc sa ma deslusesc mie insumi, inseamna sa rezolv un sistem de "n" ecuatii cu "n+1" necunoscute. Mereu voi ramane cu o variabila care poate sa-mi rastoarne intreaga teorie. Mai bine ma consider un schelet. Pe el se vor prinde multe lucruri care-i vor da o forma, una de care eu sunt responsabil. Doar de mine depinde cum va arata si cum va evolua "scheletul imbracat". Imi place sa citesc in ochii oamenilor. Ochii spun atatea povesti...mereu incerc sa fac asta pe furis. O privire de o fractiune de secunda, o alta cu coada ochiului, fara exagerari, fara insistente...altfel, as fi agresiv. Ce caut aici? Caut raspunsuri pe care le descopar direct sau, de cele mai multe ori, din experientele altora. Am sa incerc sa-mi spun si eu punctul de vedere, sa schimb ceva. De are sa-mi iasa- bine, de nu- macar stiu ca am incercat. Sunt diferit de altii!? Da. Si orientarea sexuala este una din diferentele pe care le-as trece la "si altele". Asta as face eu, nu si ceilalti. Poate si de asta nu am spus nimanui "micul meu secret". Dar o sa vi-l spun voua.

27 COMENTARII

  1. @Deiu, dezvoltă te rog întrebarea, fii puțin mai explicit te rog!

    @RobertG, addicted, Non_Lose, pianistul…mulțumesc frumos!

    @pianistul, e bine că avea de unde alege prietenul tău. Zi-i să-mi trimită și mie rețeta.:))

  2. Damn… e atat de sexy cand un tip stie sa scrie bine… Pentru mine e ca si cum ar sti sa sarute bine (iar sarutul e partea cea mai frumoasa a interactiunii fizice).
    Poate atunci, prin analogie, exprimarea coerenta si captivanta reprezinta partea cea mai frumoasa a interactiunii mentale 🙂

  3. Michel, la tine totul e super sexy mai ?! 🙂
    Rediam, „Super Tare” articolul, imi place ca ai dat de oameni misto, chiar mi-a placut sa citesc despre experientele frumoase pe care le-ai trait pana acum.

  4. @Michel-Angelo, îți dai seama cam cât de bine trebuiau să sărute alde Eminescu și Cioran?:P

    @Gabriel Joao, mulțam! Aștept și articolul tău.:)

    @Adi, oameni mișto au fost mai mulți, însă cei menționați aici și-au pus cumva amprenta ceva mai însemnat asupra evoluției mele ca om. M-am mai gândit să scriu despre experiențele mele, dar din motive de lene am tot amânat. Acum cu concursul n-am mai avut scăpare. Și poate am să mai scriu, doar-doar oi întrerupe seria de articole cu iubiri ideale.:)

    Chiar, nu ne scrii nimic despre iubire, despre cum o vezi după atâta timp de viață în doi? Ca să mai aflăm cum e cu relațiile astea și de la oamenii direct implicați în fenomen, nu numai de la aspiranți.

    @Daniel, e amuzant pentru noi, pe alții îi înspăimântă! Dacă ar arăta și demonii ca aia de prin filmele cu vampiri…:))

  5. @rediam: cool :-)))) poate asta explica trecerea in nefiinta a poetului national din cauza unei ITS (STD). Poate si altora li se pare sexy cand cineva e talentat la scris 😀

  6. Poetul național a murit de geniu, așa scrie în Mariana Badea…doamne apără și păzește, auzi la el , ITS…

    Later Edit: Iată că în sprijinul teoriei morții cauzate de dăștăptăciune vine și afirmația unui elev ce-a dat BACul anul ăsta…”Mihai Eminescu este original din Humulesti si a decedat la 30 de ani din cauza inteligentei sale”.

  7. Anticipez o schimbare a structurii descrierilor de pe romeo. Dupa inaltime, varsta, greutate si marime acum va fi si IQ. Se pregateste si o noua campanie de solidarizare si constientizare: o fundita albastra pentru cei cu IQ pozitiv (bine ca nu-s asa multi ca cei hiv pozitivi!)

  8. Și cum vor suna descrierile?

    ”Caut tipi dotați intelectuali, de la XL în sus. Ce-i fără poze să se apțină!

    Trebuie să căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții si tristeți. Paolo Coielio xoxo yubytzel”

  9. Ai prins ideea. O singura observatie: „cei fara tomografii sa se abtina!”
    Mesaj tipic in viitor: „Cine iese in seara asta in club la MENSAaaa? Partyyy!!”

  10. Alex P devi din ce in ce mai … sampanie. ; D

    rediam cred ca o sa schimbi aspectul lui Romica alaturi de Non_Lose si Alex P si o sa asistam la aparitia unei noi generatii de poponari stilati, oameni de stiinta, lucrati la sala, dotati, generosi si saritori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here