No menu items!

Viziuni noi cu și despre noi: “La început a fost minciuna”

Acelasi autor

Philomena

Am dat de filmul ăsta din greșeala. Păi, nu chiar. M-a obligat o prietenă foarte bună să îl văd pentru că „o să-mi placă”,...

Bridegroom

E prima dată când nu știu cum să încep. Nu cred să existe vreo exprimare potrivită sau poate chiar vreo descriere care să se...

The men next door

Filmul „The men next door”, eu unul nu l-am găsit extrem de profund, deși ceva  light de văzut într-o seară în care cheful de...

Scopuri?

Fiind primul meu articol am ales sa scriu despre un subiect, aș zice eu, neutru. În sensul că nu ar trebui să creeze diferențe...
skylerJ
skylerJhttp://intrutotulacceptabil.tumblr.com
O să vă las pe voi să aflați cine sunt. "Teme-te mai puțin, speră mai mult; mănâncă mai puțin, mestecă mai mult; plânge-te mai puțin, respiră mai mult; vorbește mai puțin, spune mai mult; iubește mai mult și toate lucrurile bune vor fi ale tale." Proverb Suedez.

10513498_255492607988873_4724436246199312417_n

Până acum câteva luni nu știam că există literatură care să se axeze pe… păi, latura homosexuală a societății, cu atât mai puțin că ar fi și în România. Surprizele sunt însă la tot pasul. Avem „Cimitirul”, foarte bine primit de public. Și mai avem, sunt sigur, și opere mai puțin cunoscute (sau de care n-am auzit eu, nu citesc prea mult). Am auzit totuși de o carte care chiar mi-a captat atenția: „La început a fost minciuna” de o anume Oana Heller, un roman ce s-ar vrea a fi de debut.

După cum titlul pune foarte elocvent problema, tema centrală a lucrării în cauză e minciuna. Ce are asta a face cu homosexualita
tea? Dacă minciuna e generatoare de conflict, orientarea sexuală generează minciuna, asta în termeni mai simpli.

Ce mi-a plăcut la cartea asta?

În primul rând începe cu o distorsionare de natură temporală. Primul fragment prezintă o parte a conflictului central, pentru ca mai apoi să construiască treptat spre acel moment, fără a lăsa însă nici un indiciu până exact când se întâmplă. Mai apoi, primele 100 de pagini, oarecum plictisitoare pentru mine, dau dovadă de o introspectivă obiectiva la limita dintre autoanaliză și psihologie de specialitate. Toate personajele din incipit sunt conștiente cine sunt, iar această prezentare m-a făcut să înțeleg mai ușor acțiunea ce devine în continuare extrem de fluidă, axându-se pe un conflict într-o continuă evoluție. Pentru adepții științelor exacte aș spune că e la fel ca graficul funcției sin: plecă de la un punct de echilibru și merge în sus, apoi în jos, și tot așa. Pentru cei care nu dețin suficiente informații în această direcție: acțiunea e o însumare de ups and downs 😀 . You got the point.

Where’s the gay in all that?

Păi, personajul principal e homosexual. Mai bine zis nu știe dacă e sau nu, dar am o senzație foarte intensă că e. La fel și unul din celelalte personaje naratoare. De ce ar fi important asta? Pentru că se prezintă într-o manieră extrem de realistă cum Thomas, personajul principal, ajunge să descopere cine e, ajunge să se înțeleagă pe sine și pe cei din jur. E la fel de important și modul în care fiecare din celelalte personaje tratează acest subiect, de la acceptare sau indiferență la împotrivire violentă.

Realismul romanului e de un naturalism modern. Cel puțin așa mi s-a părut mie. Adesea mi s-a întâmplat să-mi dau seama că eram de-a dreptul terifiat citind anumite scene(nu aș putea să îndur ce a îndurat săracul personaj principal), la fel cum unele, mai puțin cuminți, m-au cam binedispus. Riscurile meseriei.

Deși extrem de realist, romanul are, după părerea mea, un element extrem de interesant. Un om în limitele normalității, și aici depinde foarte mult de ce înțelegi prin asta, nu poate avea jumătate din personalitatea lui Thomas. Și asta e de bine, ținând cont că are 17 ani și e cel mai complex dintre cele cinci personaje naratoare.

M-am identificat profund cu toate personajele, dar asta s-ar putea să fie din cauza mea. Am iubit personajele pe care „romanul” a vrut să le iubesc, și le-am detestat pe cele pe care a vrut să le detest. Pe lângă faptul că evoluția conflictului m-a luat de fiecare dată prin surprindere, nu mai am ce să zic.

Nu e chiar dramă, are și o notă de ilaritate, pe ici, pe colo, iar personajele sunt reale, au calități și defecte, ticuri, obiceiuri și necesități.

Mai multe nu mai știu. Mi-a plăcut. E o nouă direcție ce sper să fie exploatată mai mult în viitorul nu foarte îndepărtat. N-aș vrea să citesc printre firele-mi de păr din barba albă și prea lungă.

Dacă eu nu v-am convins(dar și dacă am făcut-o) vă sugerez să lecturați fragmentele de pe internet:

Confruntarea (fragmentul inițial)

O scenă nu tocmai cuminte (bine, destul de cuminte)

So, google it or somethin’ and then write a comment and grade this… thing, if you want!

De asemenea, să-mi recomandați și alte cărți cu acestă temă(homosexualitatea, nu minciuna).

Stay safe!

skylerJ

5 COMMENTS

  1. Salut skylerJ,

    Uite, de asta ai auzit? http://www.goodreads.com/book/show/18739276-soldatii-poveste-din-ferentari

    Nu am citit-o, urmează să o cumpăr şi eu!

  2. Deși scenele de sex sunt într-adevăr inspirate de cultura yaoi, nu am întâlnit și alte similarități. Oricum mi s-au părut mai importante conflictul și evoluția personajelor care nu sunt tratate deloc superficial.

  3. m-ai facut curios cu cartea asta
    carti cu aceasta tema romanesti nu mai stiu, dar in engleza sunt o gramada.
    @ Tudor: Soldatii e lectura obligatorie!!!

  4. E foarte buna cartea asta, m-a impresionat. O recomand.
    Mult mai buna ca și „Cimitirul”.

Comments are closed.

Vezi si...

Sondaj de opinie in Italia

Intrebarea sondajului “Ci sono troppi stranierri per le strade?” (Sunt prea multi straini pe strada?) Raspunsurile date : “Si” 20% “No” 10% “E, pe dracu`” 70%

Articole din aceeasi categorie