Acasă Ce mai e nou Un capitol incheiat… o alta pagina de amintiri

Un capitol incheiat… o alta pagina de amintiri

315
2

Cred ca primul lucru care in mod normal ar trebuie sa il metionz ar fi despre faptul ca iubiriea doare mai mult atunci cand este inselatoare… sau in special atunci cand tu te inseli in legatura cu unele persoane.

Acet capitol din viata mea a inceput cu momentul in care cu mai multi prieteni am decis sa mergem cu unul dintre profesorii pe care l-am indragit foarte mult intr-o tabara la munte iarna (anotimp pe care il iubesc ca atunci m-am nascut) cred ca mai mult m-a bucurat faptul ca am stat in camera cu baiatul (care era si inca este in acelasi liceu cu mine) pe care il placeam, decat tabara in sine…

Faptul ca stateam impreuna mai tot timpul, aveam grija unul de altul, vorbeam despre absolut orice in timpul nopti(cand bineinteles ca nu aveam somn si nu il lasam nici pe el sa se culce :X ) …bataile cu zapada…. cand avea mereu grija de mine sa nu stau prea mult in picioare (ma trantea la fiecare 2 m, cred ca ii placea cum picam de ma trantea asa de des) si asa cum mi-am dorit dupa acea tabara pe care nu am sa o uit prea curand, am ramas prieteni foarte foarte apropiati si am continuat sa vorbim foarte des si sa iesim in oras … (eu uneori nu ieseam daca nu iesea si el) in pauzele de la scoala iesea special sa ma vada… avand in vedere ca el nu fuma si nu avea de ce sa iasa in curtea scolii unde cam toata lumea fuma (inclsiv eu ) mereu ma chema la film si stateam pe pieptul lui si ne uitam la film… adoram zecile de minute cand statea cu mana in parul meu si se juca cu el… (adora faptul ca e pufos) si un lucru care l-am ampreciat la el a fost faptul ca alintul pentru mine era „pui” alint pe care l-a mai folosit doar cu o persoana in viata lui.

Cred ca totul era perfect pana in momentul in care am decis sa ii spun ca tin la el mai mult decat tineam in mod normal la un frate si am tinut sa ii spun acest lucru pentru ca, niciodata nu mi-a placut sa am un lucru pe suflet, discutia noastra nu a mers prea bine si in scurt timp fara sa realizez ne-am racit unul fata de celalalt (adica el de mine) si am inceput oarecum sa „pastram distanta” insa nu am incetat sa fim prieteni… cred ca acea seara a fost una din cele mai triste din viata mea vazand ca lucrurile pe care doream sa le aud cel mai mult in momentul acela, acelea fiind „si eu tin lafel de mult la tine” au fost tot timpul in imaginatia meau sau am fost inselat de un miraj al dragostei…

Andrei va ramane mereu in inima mea pentru ca e singurul care a reusit sa isi lase amprenta in viata mea… si nu pot spune ca nu am sa il uit niciodata… iar in ceea ce ma priveste pe mine, faptul ca am reusit sa trec mai departe mi-a demonstrat ca am taria de caracter sa trec peste orice fara a face o drama din asta si teoria cum ca „timpul vindeca” e adevarata, asta e cam tot ce am vrut sa va impartasesc din viata mea.

2 COMENTARII

  1. Ai 10 pentru acest articol, imi place modul in care povestesti.
    Din punctul meu de vedere: Atunci cand timpul vindeca lasa si cateva urme chiar daca nu prea vrei.;);)
    Noroc!

  2. Mersi:) scuze ca am raspuns asa de greu, dar am fost plecat. Normal ca lasa amprente, indiferent ca vrei sau nu, insa depinde mult si de tine sa nu lasi vreun lucru sa te marcheze negativ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here