Acasă Ce mai e nou Suntem cam toti niste curve, mai mult sau mai putin de lux…

Suntem cam toti niste curve, mai mult sau mai putin de lux…

322
7

Am terminat (noaptea trecuta) cartea „Belle de Nuit – Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucurestene”. Jurnalul reuseste intotdeauna sa il atraga pe cititor, pentru ca ofera mostre de realitate, prezinta situatii in care acesta se regaseste. Viata se dezvaluie in deplinatatea paletei ontologice, experientele se succed cu repeziciune, atatandu-l pe cititor, care se implica, face legaturi, incearca sa descopere similitudini intre viata lui si carte.

Belle de Nuit, chiar daca se ascunde in spatele unui pseudonim, chiar daca refuza sa ofere nume reale si acopera totul cu un val senzual, isi povesteste viata, iar intamplarile sunt veridice, conving. Sau cel putin asa mi s-a parut.

Sexualitatea este pentru majoritatea oamenilor un subiect tabu. In ciuda exploziei erotismului, indivizii raman reticenti atunci cand vine vorba de propriile fantezii. De foarte putine ori avem curajul sa ne recunoastem dorintele cele mai ascunse si sa incercam sa le intelegem. In “Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucurestene”, aceste dorinte sunt asumate, explicate, de multe ori chiar exacerbate. Este un itinerar al placerii carnale, o viziune pur materialista, lipsita de snobism: “Cand, in cele din urma, am lasat-o mai moale cu ceaiurile nesfarsite la Carturesti si proiectiile de film de la Institutul Francez, trecand de la sporturile mintii la atletismul sexual, banii astia mi s-au parut o gluma proasta. Am renuntat la Patapievici si Liiceanu in favoarea lui Dolce si Gabanna, niste intelectuali la fel de fini, dar, parca, nu chiar asa de snobi.

Cartea este scrisa intr-un stil lejer. Autorul nu incearca sa se joace cu expresiile, nu mizeaza pe textualizare, ci incearca sa ofere idei. Miza romanului nu este constructia, ci mesajul. Belle de Nuit vrea sa ii faca pe oameni sa inteleaga ca placerea nu trebuie niciodata refuzata. Doar afundandu-te in abisurile fiintei tale iti vei regasi cu adevarat umanitatea. Nu avem de ce sa ne temem de propriul corp, nu avem de ce sa ne demonizam dorintele. Totul este firesc, suntem liberi sa actionam, putem alege sa urmam drumul nostru, fara sa tinem cont de parerea celorlalti. Pana la urma, nu se poate intampla nimic mai rau decat moartea: “Daca nu ies la aer curat, ma tampesc de tot! Maine voi incepe sa ies din casa, nu-mi pasa ce si cat risc. O voi face, indiferent ce mi se va intampla. Intre a ma aliena progresiv si a ma plimba de nauca pe strazile pline de mazga, dar mirosind a forfota umana, aleg neindoios a doua varianta. Fie ce-o fi!”. Este vorba de acceptare.

Cititorul este purtat printr-un labirint pe care este nevoit sa il accepte. Limbajul este natural, fluent, iar cuvintele licentioase nu fac decat sa il condimenteze placut, sa sublinieze anumite trairi. Belle de Nuit nu incearca sa se ascunda, nu incearca sa se amageasca. Sexualitatea este pana la urma fundamentul umanitatii iar a o ignora inseamna a iti nega insasi fiinta. Nu ai de ce sa fugi, nu trebuie sa fii de acord cu principiile care stau la baza filosofiei carnale, insa te poti delecta cu imaginile care se succed cu repeziciune, adesea brutal, dar care iti arata o fata ascunsa, ademenitoare, a realitatii…

Cartea reuseste sa nu fie indeajuns de explicita pentru a plictisi, iar episoadele omise nu fac decat sa mareasca tensiunea, intreg textul gravitand in jurul sexualitatii ca punct central al fiintei umane. Schimbarile decorului, elementele exotice, pasajele memoriale, toate transforma cartea intr-o veritabila saga moderna, un veritabil ritual de initiere: “Am considerat ca, explorand lumea sexului, nu mi-o trag pur si simplu, ci ma educ.”

Numeroasele simboluri sexuale regasite in roman scot in evidenta obsesia carnala. Oamenii isi reprima dorintele, care se acumuleaza si duc in cele din urma la o rabufnire prost directionata. Belle de Nuit ne indeamna sa nu ne refuzam niciodata placerea, sa invatam sa intregram sexualitatea in viata noastra, sa invatam sa privim fara prejudecati. Numai noi avem de castigat: “Tocmai am venit de la o masa imbelsugata: daca as avea cu cine, mi-as pune-o imediat, si inca de mai multe ori!”. O masa imbelsugata cu mancaruri alese este adesea insotita de filosofie. Trecerea de la snobismul filosofic la actul animalic, instinctual este remarcabila.

Perspectiva narativa este incitanta, pentru ca absolutizeaza subiectivitatea. Vedem lumea prin ochii celei ce povesteste, regasim intreaga paleta fiintativa transpusa intr-un microunivers. Jurnalul ofera alternative, tinde adesea sa idealizeze, cosmetizeaza realitatea. Poate de aceea el fascineaza, poate de aceea el atrage. Avem nevoie de idealizare, avem nevoie de fantezie. Exista exagerari, exista prejudecati chiar si in cazul lui Belle de Nuit, insa ele par firesti, nu deranjeaza. Autoarea descrie si cateva secvente in care sodomizarea este un act firesc. Apar si comportamente bisexuale si homosexuale.

Existenta noastra este prea scurta, nu trebuie sa ne impiedicam ne maxime, de teorii sterile. Sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, sa invatam sa ne bucuram de fiecare senzatie pe care fiinta noastra o poate experimenta. Belle de Nuit ne invita sa patrundem in lumea ei, o lume in care in loc de ceas se poata pleasurometrul (nu cred ca acest cuvant suna bine dar exact asta vroiam sa spun… daca barometrul masoara presiunea… atunci pleasurometrul trebuie sa aiba legatura cu placerea.. 😛 ). Nu trebuie sa ne temem, aceasta lume exista deja in fiecare dintre noi…

Articolul precedentHalloween: semnificatie si istorie
Articolul următorPrima Zi din Noiembrie
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

7 COMENTARII

  1. Trebuie neaparat sa imi cumpar cartea…….la cat lobby ai facut ptr ea…..:))…acum revenind down to earth…eu zic k tot ce tine de sexualitate e bine sa punem in practica……macar sa vezi daca e chiar asa cum iti imaginai ( p.s….se poate sa fie si mai bine:)) )….ahh si faza cu masa imbelsugata…si sexul de dupa..e f adevarata….se aseaza mai bine mancarica:D

  2. e super interesant sa mai gasesti cate cronica a unei carti…chiar mi-a deschis apetitul pt lectura.Felicitari ,ai reusit ce nu reusesc altii prin programe nationale.=))

  3. walter block
    exiata intradevar prostituate dependente de droguri, prostituate batute de pesti si prostituate tinute in bordeluri impotriva vointei lor,dar aceste aspecte sordide nu au nimic de a face cu insasi profesarea prostitutiei…Viata curvelor este atat de buna sau atat de rea pe cat vrea ea sa fie…si aici cred ca „floarea de crin” ar fi de acord cu mine…ea intra in acesta viata in mod voluntar si este oricand libera sa plece daca e desteapta….
    nu sunt curva, dar nu cred ca este degrandant sa platesti ptr sex si va spun si d c…ptr ca noi intotdeauna platim sau suntem platite ptr sex,cu totii intruna si deci nu ar trebui sa aruncam cu piatra in aceste fete ca nu prea e cazul…
    multe modele de intalniri se conformeaza in mod clar tiparului prostitutiei:se astepta din partea barbatului sa plateasca ptr film, masa, florietc…iar din partea femeii sa raspunda , in schimb, cu servicii sexuale…
    si atunci in loc sa condamnam grupa pseudomanechinelor cu veleitati de studente eminente pe modelul belle de nuit (care desigur nu beau apa plata cu lamaie) sau le punem pe un piedestal mai bine ne-am accepta propria sexualitate si am invata sa ne iubim pe noi insine si pe cei din jur…si asta cat mai bine si mai variat….
    revenind la „frumoasa” noastra cu asa”craci si tzatze” , p mn cel mai tare m-a intrigat persoana care se ascunde sub acest pseudonim….sa fie intr-adevar o femeie care vinde sex fara sa se vanda pe ea???!?? sau doar o strategie de marketing f bine gandita ce-i drept…a celor care au citit belle de jour??!?ca daca e asa, acum tot c mai lipseste este sa apara niste feed-back-uri la fel de anonime care sa infirme/confirme daca serviciile d care au beneficiat nu au facut banii pe care i-au platit….

  4. Esenţa postului chiar nu o discută nimeni? EU NU O SĂ CUMPĂR CARTEA. Pentru că nu am timp să o citesc. Sau nu vreau. Sau nu am chef. Important este că Robert a citit-o şi a expus esenţa ei, dealtfel, foarte interesantă. Sau oare Roby a vrut să facă publicitate gratuită ???

    În fiecare dintre noi există un sâmbure de prostituţie. Am să mă refer numai la prostituţia sentimentală. Oare nu ne prostituăm sentimentele atunci când ne despărţim de persoana iubită şi încercăm imediat să „il/o uităm” alergând în braţele primului/primei sosit/e? Oare nu ne prostituăm sentimentele atunci când facem compromisuri sentimentale de dragul celui de lângă noi? Oare nu ne prostituăm esenţa spirituală când o „adaptăm” diferielor caractere – parte din viaţa noastră intimă?

    Partea fizică a prostituţiei… este foarte simplu să o discutăm. În lipsă de orice altceva (sau pentru că li se pare cea mai simplă cale de „a face bani”), unii oameni îşi pun în valoare, la propriu, frumuseţea corpului (sau simplu… corpul ). Putem să îi condamnăm? Eu nu. Motive sunt multe. Atâta timp cât există oameni pregătiţi să plătească în schimbul unor clipe de plăcere fizică, de ce să ii condamn pe cei ce oferă? Ambele părţi ar merita condamnate, dacă tot vrem s acondamnăm…
    Dar … să presupunem că îmbătrânim… fizic… suntem „terminaţi”… Ne-am dori satifacţii sexuale în continuare… Cine ni le va oferi? Am o teorie proprie care spune că românii sunt cel mai deştept popor. Aşa că banuiesc că nimeni dintre voi nu va crede vreodată, aşa cum fac bătrâneii aştia disperaţi de prin afară, care în loc să îşi recunoască singuri că un puştan român „ii iubeşte” pentru contul din bancă, e convins de faptul că acel tânăr, „de o sinceritate crasă”, cu care s-a încurcat,” il iubeşte pe el, ca om, şi nu banii lui”. Credeţi că va mai interesa sexual pe cineva persoana mea la 40 de ani? Eu nu cred. Sau poate că da, dar nu va interesa pe cine voi dori eu… Sunt convins că imi vor plăcea şi atunci tipii între 18-25 de ani. Ce voi putea face să ii pot avea în pat sau ca partener de viaţă? Cu siguranţă că daca imi voi permite, voi plăti un escort pentru o noapte siropoasă… sau voi întreţine un tânăr pe care îl voi lăsa liber… şi căruia nu ii voi cere decât plăceri carnale… mai rar sau mai des… În orice caz nu ii voi cere să mă iubească.
    voi putea eu să condamn în acea perioadă a vietii mele acel tânăr pentru că acceptă bani în schimbul satisfacţiilei mele sexuale? eu nu cred. de ce să o fac acum?
    Cu atât mai mult nu îi pot condamna pe cei ce o fac din plăcere.
    Ciuz

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here