No menu items!

O broșură expirată

Acelasi autor

The Case Against 8 / Dosarul contra Inițiativei 8 (documentar, 2014)

Un documentar excepțional recent difuzat la TV (sau, poate, redifuzat?) - și despre existența căruia nu știam - stă mărturie despre cele câteva calități esențiale pe care trebuie să...

Iubire la distanță

Ne știm de-atâta timp și, cu toate că nu ne-am întâlnit niciodată, aș zice că ne cunoaștem pe de-a-ntregul. Însă cum ar putea cunoașterea...

Despre comoția și locomoția sexuală

Comoția sexuală Nu, nu e un titlu de film și nici numele unei afecțiuni din cine știe ce tratat de patologie. Nu știm prea bine...

g r i d

În viaţa de zi cu zi mă ocup cu spălatul geamurilor. Adevărul e că postura de    windows washer mă prinde destul de bine....

Oameni și lucruri

Azi dimineață mi-a picat o tastă. Nici eu nu știu exact cum s-a întâmplat. Știu doar că m-am trezit brusc, parcă scăpat pe jos,...
grid
gridhttp://www.integralgrid.blogspot.com
Mă captivează frumuseţea care nu sare în ochi, ci se cere descoperită - mai ales dacă nu se lasă descoperită. Mă atrage scânteierea adevărului învelit în minciună. Mă frământă binele pe care îl poate face răul. Îmi place să testez limitele suportabilului şi să iau pulsul câte unei iluzii. Nimic nu e mai fascinant decât să dai piept cu iluzia numită realitate şi să guşti, zi de zi, câte puţin din misterul de nepătruns al fiinţei. Atât cât îţi este dat... Sau atât cât rezişti să-ţi pui şi tu la bătaie propriul tău mister. E doar un joc - între mine şi cel care cred eu că sunt. Miza vieţii este jocul, iar jocul în sine nu are altă miză decât aceea de a fi jucat până la capăt. Adică până acolo unde începe să devină un lucru serios, căci seriozitatea e întotdeauna un lucru funest. Doar copiii se pot juca. Dar astăzi nu mai există copii; există doar adulţi în devenire. Iar adulţii nu se joacă niciodată - ei doar construiesc jocuri. Jocuri cu miză, în care miza e controlul asupra jocului însuşi. Ce uşurare că m-am născut bătrân! Cel puţin am scăpat de grija de a creşte mare. Maturizarea trebuie să fie un lucru extrem de plicticos...

Acum câteva zile, când am pomenit de degenerare (răspunzînd unor comentarii imberbe care păreau să banalizeze ideologia crimei), nu mă gândeam că România ne va oferi atât de curând prilejul unei resuscitări a subiectului.

Deunăzi, un biet profesor de religie de la un colegiu din Brașov, preot la bază fiind a găsit probabil prin buzunarele unei vechi sutane ponosite câteva exemplare dintr-o broșură publicată  acum vreo douăzeci de ani, intitulată nici mai mult nici mai puțin decât: „Homosexualitatea: propagandă a degenerării umane”. Profesorașului cel viteaz i s-a făcut probabil milă să arunce direct la coș îngălbenita publicație, ori poate s-a gândit că-i păcat să se irosească așa o mină de idei consistente, care astăzi sigur n-ar mai vedea lumina tiparului în România. Cert este că, după o imatură chibzuință, omul nostru a purces neîntârziat la distribuirea broșuricii cu pricina, tipărită pe hârtie ieftină de ziar postrevoluționar acum aproape un sfert de secol, către școlarii pe care, vai, îi păstorea!

Se pare că neinspiratul părinte a fost orbit de sfântul duh în momentul distribuirii tipăriturilor pe post de hrană spirituală, pentru că altfel nu se explică de ce n-a observat că respectivele producții aveau termenul de valabilitate cu mult depășit. Carevasăzică cornul și laptele nu trebuie să expire, că-s de băgat în burtă, dar ideile expirate-s numai bune de băgat la cap?!

N-a trecut mult până ce copiii, mereu puși pe șotii, i-au găsit pricină onor dascălului pentru intoxicația spirituală comisă, iar greșeala-i (săvârșită cu sau fără voia sa) e de natură a-i pudra stimabilului onoarea cu oroare. Nu-i vorbă, că Noua Dreaptă i-a sărit deja popii în ajutor, dar probabil că acestuia îi vine acum să intre  în pământ de rușine, dacă nu chiar să se lepede de dreapta credință care l-a băgat în bucluc.

Aș vrea să știu, firește, dacă – dincolo de eventualele sancțiuni didactice – sutana profesorului va putea scăpa de pete, în urma vreunui eventual proces de conștiință vizavi de diseminarea unor cunoștințe alterate. Cât despre elevi, îndrăznesc să sper că gestul lor curajos și corect a pornit de la ei înșiși, ca o dovadă de bună-creștere și de spirit curat, iar nu ca un act facil de răzbunare pe un dascăl mai puțin înzestrat, cu care nici părinții lor nu se aveau bine.

În orice caz, o concluzie se impune. Există scrieri care rezistă în timp și a căror prospețime nu e alterată de trecerea timpului, dar există și texte ieftine, de regulă ideologizate sau pur și simplu proaste, pe care anii le îngenunchiază fără drept de apel. Proba timpului face, iată, dovada vitalității scriiturii dincolo de evoluția mentalităților.

Chiar dacă un text nu rămâne viu peste timp, în măsura în care a fost scris cu convingere și seninătate el se va mumifica și va rămâne o relicvă a gândirii. Spre deosebire de acesta, un text ideologic, scris programatic-demonstrativ și cu emfază expiră imediat ce ideologia folosită se demodează și iese din uz, iar procesul consecutiv de putrefacție va face ca textul respectiv să nu mai poată fi citit decât… cu masca pe figură.

😎

P.S. ~ Ca o ironie a sorții, la pagina 9 a infamei broșuri se admite că specia umană are o structură… bisexuală 🙂 !!!

5 COMMENTS

  1. Intr-o lume in care abuzurile preotilor, de toate naturile, sunt dovedite si foarte dese, traim pare-mi-se intr-o tara in care apetenta pentru aceste forme de viata intolerante si retrograde este inca foarte mare.

    Ce impresie face un preot in sutana care mergand pe strada ia o piatra destul de mare si arunca in niste caini aflati la vreo 10 metri distanta si care…dormeau pe asfalt? Ce impresie face un preot care in maieu cu burta la inaintare si tarandu-si copilul mic dupa el aproape zilnic intra in chiosc si iese intotdeauna cu sticla de 2,5 litri de bere? Nespalat, dezordonat, betiv si cu odrasla dupa el? Ce impresie face oare un “preot” penticostal care iese din genul ala de biserica al lor si da un sut puternic unei pisicute mici care mieuna pe treptele casoaiei?

    Da, astea’s cam aperitive, dar se intampla la majoritatea, acesti oameni fiind muuuult prea putin inzestrati cu har, ba chiar destul de putin inzestrati macar cu un fel de chemare.

    Cu atat mai rau fac cazurile grave de abuz, in multe cazuri abuz fizic, preacurvie, pedofilie, agresiuni verbale si corporale.

    Dar bisericile sunt destul de pline, religia e ridicata in slavi, banii publici se cheltuie, pretentiile sunt pana la cer, iar tupeul cand vine vorba de drepturile lor e maxim.

    E si greu sa se comporte altfel cand motivul pentru care multi dintre ei sunt preoti e de fapt confortul. Ca, sa fim seriosi, nu dau la sapa, nu zidesc, nu asuda (ma rog, nu asuda muncind pe bune).

    Am auzit de asemenea si de multi preoti care simt o “chemare” pentru ca ei vor sa scape lumea de pacatosi, sa-i indrepte pe calea cea buna. Si ghiciti cine sunt printre pacatosi in mintea lor.

    Dascalilor de genul asta le doresc sa li se darame dascalitul in cap. Sa piara cum s-au prabusit masiv catedrele de limba rusa.

  2. Sunt sigur că domnul Popă în cauză, prea distins profesor în ale sexului fecal este ferm convins de ideile ideologice scrise în broșură și nu are nici o mustrare de conștiință.
    Biserica lui Daniel se spală pe mâini anunțându-ne că îi descentralizată, fiindcă e preocupată și foarte ocupată să fie centralizată și canalizată maxim doar la strânsul banilor de peste tot de unde poate, ba chiar și de acolo de pe unde NU are dreptul să poată.
    Nici nu trebuie să fii mare filozof ca să-ți dai seama de marea ipocrizie a românilor vizavi de subiect, dar și de altele, e de ajuns să vezi cât de mult s-au înmulțit cârciumile și bisericile, 9 luni stăm în cârciumi, 1 la jocurile de noroc, 1 la doctor, 29 zile și 21 de ore la coadă la farmacie, iar restul de 3 ore devenim religioși la biserică de Paște și ne păcălim că suntem extrem de credincioși, noroc cu elevii puși pe șotii, care sigur s-au distrat tare la faza asta și care sigur au destulă minte să gândească și singuri ca să nu mai ia de bune informații cretine venite de la un popă nostalgic comunist. În fond ideologiile sunt asemănătoare, doar liderul diferă.

  3. Bun articolul, bune comentariile facute.

    Preotii sunt o specie constienta de pericolul imininent ce ii paste si vor sa-si pastreze drepturile cu orice pret. Ceea ce ii va distruge este tocmai disperarea cu care se arunca in lupte fara sens.

    A se vedea exemplul bisericii din Chile care atentioneaza cu toata seriozitatea asupra pericolului de a ne “imbolnavi” de homosexualitate atunci cand executam activitati traditionalmente destinate femeilor (gatit, curatenie etc.) Nu bat numai in homosexuali cu aceasta afirmatie dar in milioanele de femei emancipate de pe tot globul. De ceea ce au ei nevoie este de minti incuiate, needucate, inmuiate in alcool, puternic “gender-izate”, minti care, ei bine, incep incet incet sa se reduca (cel putin) prin Occident. Ceea ce vedem acum din partea preotilor sunt ultimele (penultimele in Romania) zvacniri ale unui animal ce a fost rapus.

  4. Apoi cum pohtești tu păcătosule a vedea strochii de necurăție de pe sutana profesorașului cel viteaz, care și mai cu sârg își va fi zdrelit genuncherele ponosite de sub sutana cu pricina spre a-și asigura un prim loc la coada blagoslovitei spălătorii celeste (de rufe) de sub patrahirul altui campion al lui Cristos al zilelor noastre. Alfel cum să se mai ajungă printre sfinți dacă nu prin regresare hipnotică spre vremurile de amu un sfert de veac? Profesorașul cel popesc este asemeni lui Ștefan cel Mare (mare criminal și curvar), care s-o luptat ce s-o luptat cu Satana în pat, apoi pe câmpul de luptă, pentru dreapta credință. Dar o ridicat multe biserici, săracu, ca și al nost profesoraș, și de-aia ne-om ploconi-n genunche și-n capră (mătănii) acolo, și la el, printre alți sfinți (și ei, probabil Mari), doar doar ne-o sătura sărmanul de-atât spălat de noroi.
    Și nu te mai lega, netrebnic păcătos, de mai-mult-ca-dreptatea Dreptei celei noi, că-ți vor muta camarazii cratița cu caraghioslâcuri în tabără la la ei și te vor chinui și te-or amăgi cu funduri (de lemn) și morcovi de soi pâna-i crăpa de ciudă că nu poți pune polonicul pe ei.

Comments are closed.

Vezi si...

Homosexualitatea in istorie; frumusetea si normalitatea iubirii intre barbati

Dupa cum stim toti, homosexualitatea este o atractie fizica si sentimenatala fata de persoanele de acelasi sex, de cele mai multe ori respinsa de societatea in care traim. Noi, traim in secolul al-XXI-lea; un secol al libertatii umane. Constitutile celor mai multe state din lume permit acest lucru, unele chiar...

Articole din aceeasi categorie