E ciudat sa incep sa scriu dinou. Recunosc, de asta’ data o fac in alte imprejurimi decat de obicei. Anul acesta, anul de gratie 2009, a inceput ca oricare altul insa a continuat diferit fata de restul. Cred ca am mai spus undeva cate ceva despre papusarul care tine sforile si se joaca cu soarta noastra spre deliciul copilasilor de gradinitza. 😀
Fara sa imi doresc cu ardoare am invatat sa fiu mai egoist, sa ma pish mai mult (la figurat) si sa… ma iubesc ceva mai mult (nu in sensul primar). Culmea e, ca asociez cumva sentimentul cu acela pe care il aveam cand eram copil si cu 5 lei (moneda aceea din aluminiu, mare) pe care mi-i dadea tata la salar, mergeam si cumparam inghetata, chiar daca mama nu imi dadea voie caci raceam mai tot timpul.
Cred ca pana la urma iubirea nu vine din partea altora, decat atunci cand sadesti samanta sentimentului in tine, si rasare un vlastar care se hraneste… din time. Nu mai cred ca te poate ferici intru totul iubirea cuiva. Mi-e din ce in ce mai putin frica de singuratate. Cafeaua are un gust mai placut si narcisele parca aveau alta mireasma acum o luna, desi nu s-a schimbat nimic ci doar modul de a percepe unele lucruri.
brb.
Comments are closed.