Acasă Ce mai e nou Am obosit

Am obosit

301
12

Cam acum o ora am ajuns dinou in Timisoara, dupa un drum de 6 ore. Am oprit undeva sa papam cate ceva, am oprit sa pipam o tzigare. Can am ajuns, cineva foarte drag noua ne-a pregatit niste clatite superbe: pesmet, cascaval, sunca si ciuperci. Fantastice, nu am mai mancat niciodata asa ceva, pesemne ca bucatareasa are clasa. Trebuie sa iau reteta.

Maine la 08:30 trebuie sa ne trezim… am inteles ca in noaptea aceasta apare ziarul locat de mica publicitate. Nu stiu de ce i se spune asa ca are pagini cat un roman. Sper sa gasim ceva misto, cochet, nu prea mare. Cedez din suprafata pentru confort.

Am obosit un pic, trebuie sa recunosc asta…in luna august am fost mai mult pe drumuri decat acasa. Acum daca stau bine sa ma gandesc nu mai stiu unde e acasa… in Zalau sau aici? Fiind rac, resimt nevoia unui camin doar al meu, pe care sa il decorez asa cum vreu eu, sa stiu ca acel loc este locul unde ma pot retrage sa ma reculeg. Ciudat dar acest sentiment nu mi-l poate da nici locuinta parintilor mei si nici cea a parintilor lui Andrei. Am considerat pana acum ca un apartament, cumpararea lui este un gest prematur, anii tineretii, drumetii, etc. Acum insa cand trebuie sa fac ce am facut in prima zi a primului an de facultate… ma ia cu fiori.

Am adus cu noi mai multe lucruri, pe care le vom si muta la noua locatie. Printre lucrurile pe care le-am adus sunt cateva mascote care pentru mine si Andrei reprezinta mult mai mult. Nu are rost sa detailez, nimeni nu ar intelege. Aceste mascote in Zalau stateau in dormitor, pe noptiera…in fiecare seara vorbeam cu ele. Aceste jucarii de plus sunt singurele care imi mai amintesc de casa, de mirosul asternuturilor mele, pernei mele. Insa, privesc optimist spre un nou inceput. Zalaul este un oras mai mult gri, blocuri comuniste, oameni tristi, unde era odinioara un cinematograf s-a facut un club de noapte…nu doream sa ne simtit ca doi mosi care isi asteapta pensia. De acolo hotararea de a ne muta in Timisoara. Am ales acest oras deoarece este o alta mentalitate decat in Cluj (acolo doream sa ne mutam initial). Mi-e sete de cultura, de un dialog inteligent, de activitati variate, plimbari, etc. Sper ca a fost o decizie inteleapta.

Viata unui gay intr-un orasel in care mai toti se cunosc intre ei, unde nu exista un teatru sau cinematograf, oameni ok din punct de vedere calitativ…poate deveni super aiurea la un moment dat. In fine, hai ca ma pun la pastrare, somn caci maine avem o zi super incarcata si obositoare, GOD ce urasc fazele astea in care trebuie sa sun si sa umblu prin locuri pe care nu le cunosc. Las’ ca maine sunt sigur ca voi avea material pentru un post luuung, hai va pup.

Acelasi,
Robert G.

 Update 1:

Ora 20:25. Dupa o zi in care am vorbit la telefon mai mult decat cu cei din jurul meu, am gasit, evident din intamplate, un apartament cu doua camere foarte curat si cochet. Pret: 270 Euro. Am mers cu Andrei, am vazut si deliberam pana luni. Imi place ca este spatios, liniste…nu se aud masini….verdeata multa. Daca nu gasim ceva mai bun intre timp il vom lua pe acesta. Mie imi place, dar depinde si de Andrei. Acum, dupa o zi al dreq de istovitoare sunt foarte obosit dat inca am energie cat sa mergem la opereta. Nu am chef de club…mai ales dupa opereta. 🙂

Va voi tine la curent cu ce se va mai intampla.

Update 2:

Aseara dupa opereta ne-am reintalnit di niste prieteni la „Casa cu Flori” un restaurant dragutz. Apoi am mers in Sauvage, am stat cam 30 minute, apoi acasa si somn. Am fost foarte obosit.

Articolul precedentIntre vis si realitate
Articolul următorCat de falsa este comunicarea interumana prin „mess”?
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

12 COMENTARII

  1. hey bun venit in Timisoara!!!!!!!! si eu sper ca a fost alegerea cea mai ok si un nou super inceput ca banatzeni acum, v-am pupat !

  2. vmaurice,

    merci de urari, sper sa decurga totul ok din toate punctele de vedere. In general sunt optimist insa ma szat inainte de schimbari majore din viata mea. Te tzuk si io.

  3. bine ati venit in Timi! probably the best city in the world!:p o sa va placa aici. eu nu m-as muta pt nimic, si ca mine sunt multi. va pup si bafta cu cautatul(grija mare ca sunt scumpe rau chiriile).

  4. bjorn, chiriile ca si orasul, 🙂 am tot sunat de dimineata, mi-am tocit si degetele. Pana la urma apelez la agentii, oricum multe dintre „persoanele fizice” sunt agentii imobiliare. 😛

  5. hmm…am gasit ceva cu 2 camere, o prietena imi zice ca e super, cu priveliste peste timi, si e 250 e. doar ca e ocupabil peste vreo 2 saptamani.

  6. timisoara….:) un oras mare, cu o lume nebuna, nebuna, nebuna. un ritm de viata ametitor. sunt contrar parerilor ca in urbea noastra nu se intampla nimic. depinde de ce cauti sau ce vrei sa faci. tipi misto …woow! da 😛 si inca nu a inceput anul universitar….
    i do love my citiy…. uuuuf! imi suna telefonul, secretara urla ca ma asteapta seful…eu ma gandesc ca ma asteapta un ulcer gastric. but what the hell, i have 2 face „tzi rialiti” bye all have fun 🙂

  7. Si au trecut 3 ani 🙂

    ai mai face „miscarea” asta odata?ai alege alt oras?

    cat de mult te schimba un oras ( care se vrea ) metropola !

  8. Calin, absolut NU. Mutarea de acum 3 ani a avut un alt substrat. A fost in fapt speranta ca anumite lucruri din viata mea vor merge mai bine. Stiam oarecum ca nu va fi asa insa vroiam sa ma conving.

    Nu te schimba in esenta niciun oras, poate doar te obliga sa privesti lucrurile altfel. Orice loc pana la urma devine un loc de joaca mai mult sau mai putin plictisitor.

  9. Pentru mine a fost o schimbare mare benefica. Din toate punctele de vedere… si motive… sa ma mut aici nu au fost multe… am simtit mai mult ca vreau sa ma mut.
    Am avut nevoie de aceeasi schimbare a vietii pe care o duceam in Constanta. Prietenii, in marea majoritate ma dezamagisera la vremea respectiva (desi ulterior m-au recastigat), parintii devenisera din ce in ce mai stresanti, iar orasul ma apasa cu amintiri la orice colt despre o vreme frumoasa petrecuta cu un om frumos, pe care trebuia sa o uit. Si cu toate astea, nu simteam nevoia sa schimb orasul…
    Dar cand am venit aici pentru prima data… m-am indragostit de oras… Mi s-a oferit apoi un post mai bun, am avut apoi o aventura de-o noapte de neuitat, apoi am cunoscut oameni frumosi… si exterior si in interior. Toate s-au legat si asa a fost sa fie… si cred ca altfel nu putea fi mai bine 😛

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here