No menu items!

When yin loves yang (2)

Acelasi autor

Karma Strikes Back

Nu am mai prea avut timp sa imi astern gandurile, am fost prins cu multe chestii printre care si BAC-ul. Vreau sa impartasesc o...

Ce te face “barbat”?

Stau si ma oripilez cand citesc unele profile pe romeo ale unor persoane care se dau a fi "barbati"/persoane inteligente. Ce te face un barbat?...

“Cultura gay” si homosexualitatea

Lately tot aud de "gay culture", dar totusi, ce legatura are cultura cu identitatea unui individ? Este (homo)sexualitatea o cultura? Ar trebui considerata asa? Astept pareri.

Puncte Volatile

Au trecut 4 luni bune, poate chiar 5 de cand am avut prima tentativa de artist sifonat. Nu eram pregatit din toate punctele de...

Din umbra se va naste lumina

Am sa dedic acest post tuturor care au avut curajul sa se accepte asa cum sunt. A trecut ceva vreme de cand nu am mai...
Mending
Mending
Sunt un amalgam de sentimente inecate in prea multa libertate.

Am sa continui povestea inceputa acum mai bine de doi ani. In celalalt articol vorbeam despre un impas care pare sa fi trecut, problema e ca doar pare, sau a trecut?

Inca il iubesc, inca mai mult decat inainte dar e altfel – am renuntat la toate lucrurile pe care le asteptam inapoi de la el.  Tot ce vreau e sa stiu ca e bine, ca e fericit si in caz ca nu sa aiba timp sa putem vorbi.

Inceput primavara trecuta, cu un simplu “I play in the other league” , trecut prin vara cu multe regrete si lacrimi, continuat prin toamna cu o prietenie foarte puternica pana la portile iernii. Curand am sa merg sa il vad, mai sunt trei saptamani si am sa il revad.

Vara aceasta am decis sa renunt la el, neavand nici un fel de speranta pe vremea aceea ca sentimentele mele pentru el vor disparea sau cel putin vor pierde din avant. Incepeam sa ii dau drumul incet, pregatindu-ma sa ii spun asta. Nu sunt genul de persoana care doar pleaca si nu mai auzi nimic de ea.

A venit si acea dupa-amiaza, am vorbit, i-am spus ca nu mai pot sa stau asa si sa vad ca nimic nu isi are sensul, ca aceasta dependenta emotionala pentru el ma distruge in loc sa ajute. Ce a urmat a fost total neasteptat – eu speram sa imi dea drumul si sa ma lase. El, fiind mult mai calculat, cu picioarele pe pamant si extrem de inteligent, nu a ales el, ci, din contra, m-a lasat pe mine sa aleg aratandu-mi din nou “ofertele”. Mi-a spus pentru prima data ce simte. Mi-a spus ca ma iubeste si el intr-un mod special si ca nu vrea sa imi dea drumul pentru ca tine la mine si a ajuns si el sa isi faca un loc in inima pentru mine.

Cuvintele lui “Before I didn’t give you much hope, but you’ve proven me wrong , you don’t give up on people that seem hopeless – they will become something special if you fight for them. Just like I did with you. ” m-au lasat intr-o ploaie de fericire de nedescris. Dupa mi-a spus ca daca eu voi fi fericit fara el atunci el imi va acorda aceasta libertate dar spera ca ii voi mai scrie din cand in cand, ca sa vada ca sunt bine si in viata. Nu am stat mult pe ganduri, nu era la ce sa ma gandesc . I-am spus simplu ca nu vreau sa plec, sa il las, dar aceasta dorinta arzatoare din mine nu imi face deloc bine, consumandu-ma din plin. A spus ca imi acorda cat timp am eu nevoie ca sa o las sa dispara de la sine.

Asa a si fost. A inceput sa treaca de la sine dar intr-un punct a stagnat. Banuiesc ca in acel punct am ajuns sa il iubesc fara sa ma mai astept nimic de la el, bucurandu-ma doar de prezenta lui pe Skype sau prin telefon.

De cateva saptamani am revenit in tara din mama dracului de Africa. Am decis ca inainte ca el sa plece la prietena lui in Ucraina, am sa merg la el sa il vad, sa stam fata in fata si sa vorbim.

Am emotii, nu mai stie cum arat decat din poze. Am slabit aproape 20 de kg si sunt total schimbat. De ce imi este cel mai frica sunt reactia mea sau sentimentele care s-ar putea (re)aprinde daca am sa ma uit iar in ochii lui gri-verzui. Ce este cert e ca el a fost prima mea iubire (desi nu a fost nimic fizic), inca singura si banuiesc ca ultima. Ce s-a format de-a lungul acestor 2 ani este mult prea pretios.

Ce a spus el la sfarsitul acelei conversatii imi va ramane in memorie pana am sa mor.

Nu exist cei mai buni prieteni sau persoane pe care le iubesc mai mult decat pe altele. Persoanele sunt speciale in felul lor si le iubesc diferit si special pe fiecare in parte. Tu, pentru mine esti special si asa vei ramane indiferent daca suntem la 2 metri unul de celalalt sau la 6.500 km distanta. Nu e nevoie sa iti spun ca te iubesc pentru ca nu isi are rostul. Te iubesc si nu iti duc chiar asa de tare lipsa pentru ca tu, esti mereu la mine in inima. –  Severin. (What Yang told Yin)

Sper ca totul sa fie bine. Promit ca am sa continui povestea dupa ce ne vedem.

Aveti grija de sentimentele voastre si nu uitati ca dragostea e calea, trebuie doar sa nu o percepem gresit.

Tschuss!

4 COMMENTS

  1. Daca dragoste nu e, nimic nu e, dar cand este numai la tine, abia o poti duce, dar asta nu te opreste in continuare … sa iubesti.

  2. yo sunt tot c ai visat
    am ochii verzi,sunt bun la pat
    nici tu nu crezi ce spui
    cand spui k m-ai uitat

    yep love is the answer asa ca indragostiti-va pe viteza ca vin sarbatorile 😀

  3. Desi “sentimentele bune nu fac literatura” si “Find what you love and let it kill you” suna foarte bine … sunt de parere ca unele lucruri nu trebuiesc lasate in deriva pentru todeauna.

Comments are closed.

Vezi si...

Întrebări întrebătoare

De ce trebuie să conteze mereu numai exteriorul? Cum arătăm? Cum ne mişcăm? Oare atunci cînd ne ducem să facem cumpărăturile luăm produsele doar pentru ambalajul lor pompos şi bine făcut? Nu luăm produsul pentru ceea ce este înăuntru? De ce categorisim persoanele care nu sunt bine făcute conform...

Articole din aceeasi categorie