Sunt micul violator al iubirilor tale. Intr-un folder al hard disk-ului – n-as putea sa va spun in care dintre partitii exact – am salvate mii si mii de imagini cu fractiuni din viata ta. Viata de cuplu. Am arhivate clipe de dragoste, putinele secunde de fericirii dintre voi doi, momente de ura, razmunare, instantanee de esec, caderi, urcari si pictoriale cu adultere neverificate.
Mi-am dezvoltat chiar si un sistem infrarosu prin care pot va pot fotografia fluturii din stomac. Fluturi de noapte. Sunt cel care trece pe strada si isi intoarce privirea dupa cupluri. Dupa batrani. Dupa doua maini incrucisate. Sunt cel care isi bea cafeaua singur la terasa si fileaza fara scrupule perechile de la celelalte mese. Iubirea si ura, indragosteala si indiferenta, sclipirea din fundul ochilor si golul din priviri, imbratisarile si despartirile. Iata subiectele mele tabloide.
Imi place sa va pozez iubindu-va. Si-aici voi atasa prima fotografie din baza mea de date. Ea sta pe scaun, picior peste picior, cu trupul usor aplecat, cotul i se prijina de oul genunchiului, iar barbia e asezata in causul palmei. El, in fata ei, o fixeaza cu privirea si, tot usor adus de spate, ii deseneaza cu degetele forme indescifrabile pe genunchi.
Asta e o poza de cuplu, cand ”cuplu” are intelesul lui plin, nepervertit: un sistem de doua forte egale si de sensuri opuse. Daca v-ati simtit vreodata suprinsi intr-o astfel de ipostaza, cereti-mi o copie a fotografiei si atarnati-o la loc de cinste in casa. Un instantaneu ca acesta e sinonimul unei icoane a relatiei.
Te invit sa rasfoim impreuna alte clipe pe care le-am furat amorezilor, fara a le cere drepturi de autor. Ador si urmatorul cliseu. Ea sta pe trepte, are genunchii impreunati si picioarele despartite, isi freaca palmele de emotie si-l priveste pe el, care sta in picioare. E poza genezei, dinaintea a orice, e Big Bang-ul care anunta toate bunele si relele, este supa primordiala, energia infinita, praful de stele din care se naste totul. Dupa ea urmeaza celelalte poze ale galeriei: jocul din Maitreyi, al picioarelor sub masa, jocul fatis, al degetelor ei pe buza paharului si al degetelor lui rasucind tigara… si cam aici ia sfarsit jocul.
Pentru un paparazzo de floare albastra ce ma aflu e destul de trist sa vezi cum de aici incolo cuplurile incearca sa se ia in serios, uitand sa se mai joace. Rar reusesti sa-i mai suprinzi spontani, incep sa-si dea seama in ce au intrat si se caznesc sa-si intre in rol.
Nu ii mai pozezi tu, pozeaza ei pentru tine. Stiu sa flirteze cu obiectivul, isi inventeaza unul altuia priviri, deseneaza zambete, traseaza gesturi. Isi scot iubirea in lume si si-o traiesc de ochii ei. Dragostea se naste din intalnirea a doua priviri si cand ele ajung sa nu se mai intalneasca ea continua doar pentru privirile celor din jur.
Cunosti si tu, cu siguranta, cuplurile-afis. Sunt formate din doi actori lamentabili din distributia unui film prost, aflati impreuna doar pentru ca mai exista cativa spectatori pe care cred ei ca ii pot minti prin jocul lor trist. Iau masa in oras duminica la pranz, conform fisei postului, fiecare vorbeste cat se poate de mult la telefon, renunta la el doar cand ospatarul le aduce mancarea, dar si atunci se uita in farfurie, nicidecum la partener.
Cand se ridica de la masa, in schimb, el are grija sa-si treaca protector mana peste umarul ei si traverseaza impreuna restaurantul, disimuland deplorabil un sentiment care a murit demult. Asta e fotografia apocalipsei, cand materia se transforma din nou intr-un Nimic Infinit. Eu ii mai spun si poza tip pasaport pentru ca aceasta captura nu e altceva mai mult decat un pasaport catre altceva. Orice. Simti gustul? Mi-e mi-e scarba deja.
Voi continua sa fotografiez iubirea. Oricat va fi nevoie. Oricum ar iesi ea in poza. Clara, in umbra, supraexpusa, blurata. Iar tu vei sti ca iubesti cu adevarat atunci cand nici nu vei simti ca te-a pozat cineva. 🙂
SUPERB articolul !
‘ Dragostea se naste din intalnirea a doua priviri ‘! Da , asa ar trebui sa se nasca dragostea , pe neasteptate , chiar intr-o dimineata banala cand cobori inca adormit sa iti cumperi tigari ; o singura privire e deajuns sa stii ca el ar putea fi cel pe care il asteptai atat…de la privirea asta poate sa inceapa totul…..
Traim intr-o lume tare ciudata , traim intr-o Romanie care tinda sa devina din ce in ce mai americanizata , o lume care ne prosteste cu filmele ei dulcege , cu sarbatorile ei care nu inseamna nimic pentru noi ca traditie….
Nu e de mirare cand ne schimbam conceptiile in ceea ce priveste romantismul : o parte din noi visam sa traim povesti ca in filmele lor gen ‘Pretty woman’, visam la tipii superbi ,cu multe carti de credit (gata sa fie cheltuite cu cea mai mare placere pe orice naz copilaresc sau orice fita vestimentara a noastra).
O alta parte dintre noi nu mai visam , suntem prea preocupati cu vietile noastre deja prea complicate …Nu mai avem timp sa ne indragostim…..Avem o relatie doar ca sa nu fim singuri , fara fiori , fara fluturasi in stomac , incalzindu-ne doar ganduri de genul : “e un baiat de treaba , este inteligent , oricum altul mai bun nu gasesc, trebuie sa ma multumesc cu ce am ” …
Si asa se ajunge la ce ai scris tu devin ‘cupluri afis’ , doi parteneri si atat….oribil , banal , groaznic……Cum a ajuns dragostea sa fie tratata astfel?…….Parerea mea este ca avem atat de multe lucruri banale in viata asta, facem atat de multe compromisuri asa ca macar dragostea sa insemene ceva … Sa incercam totusi sa traim dupa motto-ul :’anything less than extraordinary it`s a waste of time’…….(cel putin in ceea ce priveste iubirea)
…………..Uneori dragostea se naste din intalnirea a doua priviri!…
Nice 🙂
Mi-au placut mult cuvintele astea: “Dragostea se naste din intalnirea a doua priviri…”.
Mi-au placut atat de mult, ca nu m-am putut abtine sa nu-ti transmit sentimentul de multumire pe care l-am avut, vazand ca, in sfarsit, cineva intelege iubirea in felul in care si eu o inteleg.
Iubirea e o “regasire” magica.