Dupa cum sugereaza titlul articolului, asa un fel de circuit prin care trece orice persoana, fie ca vorbim despre persoanele heterosexuale, bisexuale sau gay.
De cate ori nu simtim pe propria piele acest lucru… poate un nou(a) coleg(a) de munca sau de scoala, poate un nou vecin, poate o persoana pe care o vedem la terasa langa masa, chiar si o persoana pe care o vedem la TV, pentru ca tot am mentionat de TV mai ales in perioada Jocurilor Olimpice cand in fiecare zi vad “bunoci” dupa care salivez ori atunci cand mai te uiti pe net la fimulete porno si pui ochii pe un porn star.
Sa revenim la realitate, cati dintre noi nu am pus ochii macar odata pe vecinu’ sau colegu’?….hm eu de multe ori am pus ochii, am avut multe fantezii, care nu au mai devenit realitate…din pacate, dar nu tot ce iti doresti se poate indeplini!!!
Prin viata asta aventuroasa toti trecem, la fel si eu.. .azi pun ochii pe unu, maine pe altul si tot asa pana voi fi intr-o relatie serioasa; pentru ca eu nu pot iubi decat un singur barbat. Profitand ca sunt tanar si nu am inca o jumatate a mea imi permit sa imi dau intalnire ba cu unu, ba cu altul desi sunt umpic timid si nu fac eu primul pas.
De exemplu de ceva timp sunt cu ochii pe un vecin de-al meu care are 40 de ani (in fine are si femeie si o fetita), de care mi-a placut mie mai demult, dar nu prea il cunosteam fiindca el era tot timpul plecat in Austria, bine imi aduc aminte cand eram mai mic si ii ziceam saramana si el mai glumea cu mine sau ma ducea in parc cateodata, fiindca maica-mea nu prea avea timp…. acum am inceput sa ne intalnim, ma scoate cu masina lui, mai mergem la o bere, ma ajuta ca un frate mai mare.
El mi-a spus ca m-a admirat foarte mult pentru ca eram istet, eu ieseam cel mai bine in evidenta dintre toti copii din cartier, eu locuind intr-un cartier din Hunedoara foarte aglomerat si cu multi copii. Imi amintea cum urlam eu la maica-mea sa iese pe geam si o intrebam daca mancarea e gata ori sa-mi arunce mingea sau paletele… el imi spunea ca eram foarte simpatic.
Acum are grija mare de mine tot timpul cand iesim, ba imi cumpara inghetata ba un suc, ba o bere, apropo mi-a spus ca ma ajuta cu banii pentru carnet daca vreau. El imi spune ca desi sunt mare, pentru el tot un copil sunt si trebuie sa aiba grija (pffff nu ca m-ar deranja), eu il simt foarte apropiat de mine, dar il las pe el sa faca si urmatorii pasi, deoarece l-am vazut cum se uita la mine si imi face complimente.
Cand a aflat ca m-am lasat de facultate si vreau sa merg in Anglia s-a suparat putin pe mine si mi-a spus ca ar trebui sa o termin, ori, daca chiar imi doresc sa ma duc in strainatate sa ma duc in Austria cu el, ca se reintoarce si el acolo pentru mine.
La inceput a fost atractia, apoi visam la o relatie cu el, acum incet-incet simt ca devine realitate, desi nu sunt sigur daca el este gay/bi sau nu.
Eu imi doresc cel putin sa raman cu el si sa imi fie cel mai bun si apropiat prieten, fiindca un om ca el merita tot ce e mai bun si orice om isi doreste o astfel de persoana sa-i fie cel mai bun prieten.
Il iubesc foarte mult pentru felul lui asa glumet si grija lui pentru oameni, il iubesc pentru clipele acelea cand sunt suparat si ma strange in brate, il iubesc pentru frumusetea lui atat exterioara cat si interioara, il iubesc pentru grija care mi-o poarta. Il iubesc fiindca este el.
DEOARECE AM PRIMIT NISTE “SESIZARI” DIN PARTEA LUI GRIG, VREAU SA ADAUG CA ATRACTIA SI RELATIA NOASTRA A INCEPUT ASA TARZIU TOCMAI DIN CAUZA DIFERENTEI DE VARSTA DINTRE MINE SI EL (21 ANI), EU AVAND 19 SI EL 40 ANI. DECI RELATIA A FOST PANA NU DEMULT STRICT AMICALA DOAR DIN CAUZA CA ERAM UN COPIL!!!
DAR EL TINE FOARTE MULT LA MINE (VA SPUN SIGUR) SI CEL PUTIN ÎMI VA FI CA UN FRATE. ÎI LAS LUI LIBERTATEA DE A ALEGE, EU VOI FI BUCUROS CU ORICE VA DORI EL , MAI ALES CA EL ESTE MAI MARE IL VOI ASCULTA.
P.S LASA FILOSOFIA CA NU SE INTELEGE DELOC CU REALITATEA SAU DRAGOSTEA, IMI ADUCE AMINTE DE ORELE DE FILO DINTR-A 12 A LA CARE DORMEAM CU “NESIMTIRE” .
MULTUMESC SI LUI GRID SI TUTUROR CITITORILOR!!!!!
Gandeste-te si la acea fetita care are nevoie de un tata si o mama. In viata nu ne este permis sa iubim pe oricine.
Foarte interesant..am ales acest articol pentru a scrie primul meu comentariu pentru ca mi-a palcut in mod special.Cata dreptate in acest articol:mereu ne indragostim de un coleg ,de un vecin si speram ca si el este bi/gay si ca totul va fi roz,dar dupa cum spun eu vine realitatea si “ne da cu capul de pereti”.De cate ori n-am suferit dup un coleg sau altul,ba chiar am fost indragostit de unul 1 an si ceva si am lasat-o balta pentru ca nu cred ca este ca mine…dar asta este.Viata merge mai departe cu bune si cu rele si cica trebuie sa luptam pentru noi,pentru cei din jur si nu in ultimult rand pentru fericire.Cat despre persoana de care esti indragostit ..nu spun nimic..Fa doar ce iti dicteaza inima si mai asculta si din cand in cand ratiunea.
Cu mult respect,
SadLove
Titlul ăsta îmi dă de gândit… Cuvintele spun întotdeauna mai mult decât vrem noi să exprime.
Faptul că sunt trei cuvinte diferite înseamnă că există o distanță de netrecut între ele.
Dacă era atracție, nu cred că se transforma în vis. Mai degrabă, lua calea realității.
Dacă e vis, nu are cum să se împlinească fără ca visul să se rupă. Visul nu se împacă bine cu realitatea. Lucrurile cărora le visăm împlinirea ne vin peste mână, pentru că altfel nu le-am visa. Visul e mijlocul prin care aruncăm realitatea la gunoi. Visăm numai lucrurile care, o dată devenite realitate, ne-ar răni prea tare.
Nu cred că o înghețată pe băț e calea spre ceea ce îți dorești și nu cred că joaca asta de-a tata și copilul poate aduce ceva bun.
Acolo unde lucrurile nu se petrec de la sine și de la bun început, există probabil motive suficient de solide pentru a nu se produce. Bunăoară, eu cred că scrierea acestui articol a fost tocmai cântecul de lebădă al unei iubiri imposibile și… nedorite.
O iubire-imagine e o iubire moartă, iar punerea iubirii pe tapet – chiar zugrăvită în culori frumoase – e probabil calea de a o omorî cu grație… Scriind, ne despărțim de ceea ce nu putem trăi.
Foarte de acord cu voi, dar in special as dori sa-i spun lui grid (te rog foarte frumos sa-mi raspunzi) sa-mi explice ce vrea sa zica cu urmatoarea afirmatie: “Acolo unde lucrurile nu se petrec de la sine si de la bun inceput, exista probabil motive suficient de solide pentru a nu se produce”
As dori argumentul si pasajul din articol care te-au facut sa spui acest lucru. Multumesc foarte mult tuturor celor care si-au exprimat parerea!!!
JustMoi ~
Aaah, explicitările astea!
Am vrut să spun exact ce ai înțeles, oricât de indigest ar fi. Explicând, s-ar putea ca înțelegerii să-i cadă încă și mai greu, dar fie…
Fără îndoială că tocmai “argumentul și pasajul” cu pricina lipsesc, că altfel nu aș fi spus ce-am spus.
Lipsește, adică, dorința ta sexuală. Sau, dacă există, este oarecum mistificată și calculată. Deși n-o spui direct, fraza “il las pe el sa faca si urmatorii pasi, deoarece l-am vazut cum se uita la mine si imi face complimente” denotă că vrei să lași toată responsabilitatea unui eventual pas greșit pe umerii lui.
Atracția și dorința sexuală nu se poartă cu mănuși și cu insinuări, ele sunt suficient de explicite, dacă există. E ca un joc cu cărțile pe masă. Când nu există, dar vor să pară a fi, ele iau chipul celor mai înduioșătoare povești și visuri. Realitatea e însă mult mai crudă cu cei ce o reneagă. Din cauza asta, cred că nu e bine să ne autoamăgim.
cel mai misto este cand cartile sunt pe masa si apare drama cine alege calea cui.
@grid, stiu ca doresti cu ardoare sa-mi explici mie ceea ce imi doresc eu, total gresit…nu ai cum sa ma faci sa inteleg ceea ce imi doresc.
Eu am explicat foarte bine “povestea mea” in acest articol.
Da il las pe el sa faca urmatorii pasi, deoarece eu sunt constient de orientrea mea sexuala si ceea ce imi doresc (deci nu va avea de suferit daca imi va spune), dar daca voi face eu primul pas si el va fi socat de ceea ce credeam eu despre el…poate o sa raman si cu dintii sparti si oasele rupte, iar dintr-o prietenie foarte frumoasa o voi transforma in dusmanie urata.
Nu vreau sa ma bat cu el sau sa ma cert, dar vreau macar sa-mi ramana asa ca un fratior mai mare, nu cred ca este ceva gresit in asta.
Stiu si eu ce e realitatea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma inchid in mine si sa nu mai construiescc relatii cu oamenii dragi mie, pentru a preveni o posibila dezamagire. Doar eu stiu ce relatie frumoasa este intre mine si el, deci tu nu poti confirma ca asta e doar in mintea mea si ca realitatea este altfel decat o doresc. Sper sa nu te superi, te inteleg, dar daca ne-ai vedea poate ti-ai schimba putin parerea
Desigur ca fetita are nevoie de ambii parinti insa nu vad ce legatura are fetita cu relatia celor doi. In viata nu ne este permis sa iubim pe oricine? … hmmmm … cine e responsabil pentru permisele de iubire? Adica, de ce n-as avea voie sa ma indragostesc si de un barbat, ci numai de femei? Eu am avut si iubite si iubiti (nu pot sa zic ca m-am simtit mai bine cu unii sau cu ceilalti) si vreau sa scriu ca ceea ce conteaza nu este sexul partenerului ci RELATIA.
Atunci cand am zis ca nu il cunosteam asa bine era datorat faptului ca ele era mai tot timpul plecat si eu eram un copilas (el fiind cu 21 ani ani mare ca mine). Ce relatie putea avea cu mine cand eu aveam varsta de 10 ani?
Hai sa fim seriosi
@antiavocatus multumesc, dar te rog sa schimbi numele… ce vrea AVOCATUS sa spuna in esenta e corect, el se gandeste la fetita si ii dau dreptate
Problema este la grid care a cam deviat de la subiect si dintr-o fraza mi-a facut aici o ciorba de comentarii foarte filozofice, care din pacate nu se amesteca bine cu articolul prezent
La varsta aia mai degraba iti va fi ca un tata. Si mai ales cand specifici ca-l vei asculta; exact ca pe-un tata, as completa eu. Ce fel de relatie e aia in care unul din parteneri ”asculta” de celalalt?!
Salut!
Sunt de parere ca aceasta dragoste pentru el poate fi din cauza ca in toata copilaria l-ai perceput ca pe o persoana ce te protejaza(nu ca nuar fi asa)/un al 2-lea tata?… Te-ai gandit ca acest sentiment ce il pretinzi ca il ai fata de el nu e pur si simplu atasament? Nu uit de atractia fizica pe care o ai fata de el… Aceasta poate exista in orice fel de situatie. 🙂
P.S- Asa gandesc eu lucrurile:)
Viorel
JustMoi, multumesc ca m-ai inteles, chiar aceea era ideea.
JustMoi ~
Nu doresc să îți explic nimic – și cu atât mai puțin “cu ardoare”. Tu ești cel care a insistat să mă explic. Eu mi-am expus părerea și atât. (De altfel, dacă observi, primul meu comentariu, #3, nici nu-ți era adresat în mod special, deși a fost generat de cele relatate de tine.)
Acum chiar că mi-ai întărit convingerea că procedezi cumva necinstit dându-i speranțe deșarte. Tu crezi că el își dorește să fie doar “fratele mai mare”? Dacă asta și-ar dori, n-ar fi nicio problemă, însă eu cred că se așteaptă să îi răspunzi într-un fel de care tu nu vei fi în stare niciodată, fără să-ți calci pe suflet. Tu o știi foarte bine; corect ar fi s-o știe și el. Povestea frumoasă poate deveni una foarte urâtă atunci când adevărul iese la iveală…
Zici: “El imi spune ca desi sunt mare, pentru el tot un copil sunt”. Cred că aşa este.
Am mari îndoieli că va accepta o altfel de apropiere decât ca prieteni.
Nu ţi-ai pus problema că el poate vedea relaţia dintre voi similară celei dintre înfiat(ă) şi înfietor? Cunoscându-te de pe când te jucai cu puţulica-n nisip s-ar putea să perceapă orice altfel de apropiere, decât ca prieten, ca pe un incest.
@grid…. ultimul tau comentariu imi place, ai dreptate cat de cat in el… ms
@sicmarin iti multumesc si tie pentru comentariu…de asemenea si tu ai dreptate.
@marinrobert multumesc pentru sfat si tu ai dreptate…
@JustMoi, eu vroiam doar sa iti arat si o alta varianta care, din punctul meu de vedere, e foarte bine sa o pui in balanta cu celelalte. 🙂