No menu items!

Viața mea a devenit foarte ciudată…

Acelasi autor

Bună! Am rămas uimit cât de curajoşi  puteţi fi, să povestiţi despre viaţa voastră, şi am prins şi eu curaj şi am să vă povestesc şi eu despre mine.

Povestea mea începe aşa: mă numesc Marcus (la şcoală mi se spune Kuky) şi sunt foarte tanar.
Încă de mic am simţit o anumită atracţie pentru băieţi. La început nu mi-am dat seama, fiind mult prea tânăr, dar când  am fost în clasa a-VI-a am început să cred că sunt homosexual, deoarece mă îndrăgosteam de fiecare băiat drăguț.

Dar cel mai greu mi-a fost gândindu-mă la părerea pe care o va avea străbunica despre mine: neavând părinţi (mama m-a abandonat, iar despre tată nu ştiu nimic) singura persoana ce a ţinut la mine este străbunica mea, în vârstă de 75 ani, ce mi-este şi mamă, şi tată…

A văzut la televizor un film cu homosexuali când schimba canalele (eram lângă ea, la picioarele ei, când îi făceam masajul zilnic) iar ei i-a venit scârbă când a văzut doi barbati  sărutându-se. Apoi i-am zis “Buni…” (îi spun de obicei Buni, nu străbunica) “… şi homosexualii sunt oameni, dacă aşa s-au născut, ce să le faci?“.

Simțind că trebuie să îi spun adevărul i-am zis că şi eu sunt homosexual, după care am plâns… şi am mers în grădină… Ea a venit pe urmă după mine şi a spus:

De ce nu mi-ai zis până acuma?
Eu: “Pentru că nu am avut curajul…
Străbunica: “Eşti strănepotul meu, orice ar fi, şi te voi iubi mereu…

Apoi am prins curaj în mine, parcă mi-am luat o mare greutate de pe inimă.

Cel mai greu mi-a fost fin’că nu am avut prieteni adevărați la care să mă destăinui și eu…
La şcoală toată lumea își bătea joc de mine: ei nu ştiau că sunt homosexual, dar datorită vocii mele semănând cu a unei fete/femei, făceau glume pe seama mea şi pe seama felului meu de a fi (am crescut doar cu femei  – străbunica, mătușile mele şi bunica – şi, cea ce e mai rău, am început să devin ca ele: este greu de explicat cum, nici eu nu-mi dau seama de ce sunt aşa feminin).

După ani de insulte legate de “de ce sunt aşa şi aşa” am vrut să mă sinucid cu cuţitu’ de bucătărie; apoi mi-am zis: “De ce fac asta? Pentru niște ciungi, mapeţi ce nu ştiu ce înseamnă bunătatea, sinceritatea, ințelepciunea?…” Şi-apoi mi-am schimbat modul de gândire imediat…

Totdeauna mă înţelegeam mai bine cu fetele decât cu băieții, pentru că ei erau cu trântele, bătăile etc, chestii ce mie nu-mi plăceau. Cu fetele era mai bine: le făceam părul, machiaje etc.

Dar singurul lucru ce ma atrage este bărbatul…. Sper ca odată să găsesc şi eu pe cineva care să-mi fie alături..

Cel mai greu este că trebuie să mă prefac ceea ce nu sunt. Lumea mă întreabă: Eşti gay de eşti aşa? dar eu le spun “Nuuu, eu – gay? Ce-i aia, cu ce se mănâncă?” :)). Apoi ei o lasă baltă…

Acuma nu mai sunt un naiv: toate lucrurile astea m-au maturizat. ,,And I feel much stronger”

Multumesc,

Kuky 🙂

Previous article
Next article

17 COMMENTS

  1. Kukyyy iti multumesc foarte mult pentru ca ne-ai impartasit experienta ta.Inceputul a fost greu la toti dar timpul le rezolva pe toate numai sa ai rabdare.

    Ce mă bucură enorm de mult este faptul că mamele, bunicile, străbunicile si femeile in general pot să vadă adevarul despre noi… 🙂

    Ce ne-am face oare fară Ele?
    Dumnezeu sa rasplateasca si sa binecuvinteze toate mamele,bunicile, străbunicile!

    “…orice ar fi, şi te voi iubi mereu…” aceste cuvinte le-ai auzit si tu si eu si foarte muti ati. Si este extraordinar! Glory to God!

    Bine ai venit in familia Darkq!
    Iti doresc numai bine in viata!

    Big Hugs,
    Alexander

  2. Kuky , povestea ta m-a făcut să mă gândesc la filmul ” Breakfast On Pluto”.
    Noi suntem unii măgari bătrâni, alţii ditamai bărbaţii la casa lor , curaju’ lu peşte să ne depănăm amintirile… Tu în schimb pari să fii un mic luptător. E nevoie de curaj să gândeşti frazele pe care le-ai scris, iar tu al trecut de faza asta . 10 cu felicitări de la mine şi un Toblerone (nu ştiu pe lumea asta ceva mai bun) dacă o fi să ne întâlnim vreodată.

  3. Kuky, bun venit!
    Cred că dincolo de curajul de micuţ războinic se ascund şi nişte principii pe care, eu unul, mi-aş fi dorit să le am la 16 ani 🙂 (“simţind că trebuie să-i spun adevărul“).

    Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship.” 😆

  4. @CM: să nu neglijăm că mai există şi editorii DarkQ 🙂

    @Kuky: de asta există comentarii, de asta există mesaje private 🙂

  5. Bine ai venit Marcus! De-acum ai mai mulți prieteni! Îți admir seninătatea și corectitudinea scrisului!

  6. “Totdeauna mă înţelegeam mai bine cu fetele decât cu băieții, pentru că ei erau cu trântele, bătăile etc, chestii ce mie nu-mi plăceau. Cu fetele era mai bine: le făceam părul, machiaje etc.” – aș mai adăuga … bârfesc despre alți tipi ^.^ … ce discuții interesante se pot aprinde între ele : ))
    Frumos articol … te felicit pentru curaj 😉

  7. Imi place mult ce si cum ai scris… Si mie mi se intampla acelasi lucru cu bunica mea, mi-a spus ca nu-i (prea) plac homosexualii, dar nu am avut curajul sa-i spun!
    Si de mine s-a ras in liceu, ba chiar unii colegi, vazand ca ma inteleg mai bine cu fetele, ma intrebau daca nu sunt gay!
    Din fericire, si eu mi-am luat o piatra de pe inima cand i-am spus celei mai bune prietene, care m-a inteles, m-a sprijinit si m-a indrumat!
    Si eu am avut ganduri de sinucidere, dar, dupa cum ai zis chiar tu, nu merita pentru niste ciungi!
    Da, ar fi frumos sa ramanem prieteni, chiar si virtual… Reali nu am nici eu…
    Felicitari pentru articol…

  8. Intr-adevar, ai o naturalete remarcabila in scris. Stii si machiaje si sa scrii?! Baiete, tu esti darul lui Dumnezeu! (e o expresie, tot nu m-am convertit)
    Din poveste sunt de admirat atat sinceritatea si curajul tau, cat si atitudinea lu’ Buni. Povestile de genul asta imi dau speranta.
    Bine ai venit pe blog! Sper sa gasesti pe aici sustinerea necesara pentru a te dezvolta in continuare.

  9. E prima dată când, pe o pagină a acestui blog, sunt de acord cu toate comentariile… Și culmea, băiatul scrie corect! Felicitări și pentru poveste, și pentru felul în care ai redat-o! Sincer, dacă ai scrie o carte, s-ar vinde ca pâinea caldă și nu glumesc.

  10. Lui Razvan ii place Casablanca? De fapt, cui nu-i place…?? Here’s for you, kid!!

  11. Ooooo… revin cu cev legat de filme… mai incolo, sa se apropie decernarea premiilor Oscar!

  12. Buna Kuky, numele meu este Andrei si sunt doar un pustiulica de 16 ani :D…povestea ta se potriveste foarte mult cu a mea…excluzand faptul ca sunt crescut de ambii parinti si faptul ca singura pesroana care stie de mine e prietena mea cea mai buna. Citind articolul tau aveam impresia ca sunt eu noaptea trecuta, gandindu-ma la cum sa-mi fac reaparitia pe blog, avand in vedere ca nu am mai publicat nimic de foarte mult timp:))…ma regasesc in acest articol…
    As vrea sa luam cumva legatura for virtual friendship 😀

  13. Salut, sunt Andrei, am 19 ani; povestea ta seamana foarte mult cu a mea, sincer iti spun; eu si sora mea am fost crescuti doar de bunici…

  14. Ia uite ce roz e totul, ah aproape totul, ca e imposibil sa nu ne aminteasca Q cat de destept este el cu verdictele lui, dar in afara de bazaiala aceasta a lui Q, se pastreaza tonul roz bombon.

    Kukyyy zis Marcus sau Marcus zis Kukyyy ai mare atentie te rog la ce prieteni iti faci. Se pare ca stilul tau de a scrie ti-a adus acum cativa posibili prieteni, macar virtual si acesta e un lucru important.
    Sunt sigur ca la acest moment cand scriu acest comentariu, deja ai inceput sa vorbesti cu uni dintre noi si asta e bine.

    Sper sa nu fie primul si ultimul articol scris de tine.

    Bine ai venit printre noi.

Comments are closed.

Vezi si...

Unul din mulțime…

Salutare tuturor! Am descoperit din întâmplare blog-ul acesta în urmă cu vreo două luni când căutam informații despre un anume scandal local ce implica doi bărbați gay. După ce am citit câteva articole + comentarii am ajuns la concluzia că îmi place ce se petrece pe aici, astfel încât acum...

Articole din aceeasi categorie