După cum spuneam înainte, miercuri seara am ajuns în locul unde am văzut lumina zilei. Ne-am pus şi eu şi sister să ne îndopăm de parcă n-ar mai fi existat a doua zi. Apoi am dormit destul de bine, chestie rarisimă în ultimele luni, iar a doua zi, vineri adică am ieşit la plimbare cu fetiţa mea lătrătoare. Mi-a fost ciudă că am uitat aparatul de fotat, cum îi zic eu.
Sâmbătă dimineaţă am aterizat cu mezina familiei la veterinar. Nu prea ştim dacă s-a rezolvat problema, dar măcar suntem mai bine acum. După aceea ne-am dus prin grădină, să luăm nişte lalele. Atunci am avut inspiraţia necesară să iau aparatul cu mine.
Mă gândeam că mai lipseşte un strop de primăvară, dar odată acasă l-am găsit rătăcind prin vitrină cu semenii lui. L-am luat şi l-am aşezat în razele calde ale soarelui. Modul în care a absorbit cu nesaţ lumina, pentru a o reda ochilor mei mai vie şi mai frumoasă, m-a încântat.
Apoi mai pe după-masă, am început cu mesajele şi telefoanele. Vroiam să ies seara, să ne întâlnim mai mulţi. Chiar îmi era dor de birtu’ nostru de suflet, unde ne făceam şi ne facem veacul ori de câte ori suntem pe plaiurile natale. Ne-am înţeles şi am decis că ne vedem seara. Normal că am întârziat un pic. În mod surprinzător am găsit şi o masă. Ne-am înghesuit şi a fost chiar amuzant. Apoi fiecare şi-a comandat ce a vrut, astfel încât pe masă se aflau o sticlă de vin, câteva de bere, suc şi apă, totul într-un nor de fum. Curând au început să mai apară de-ai noştri şi la un moment dat am mai tras o masă. Chiar m-am simţit bine. Mi-am amintit de serile bune din liceu, când ieşeam aşa cu duiumu’. Cunoscătorii eram superamuzaţi de faptul că vrăjitoarea cea rea se întâlnise cu cei 3 purceluşi, apoi am privit la toţi băieţii de la masă şi am râs cu ea. Într-un fel sau altul ea era punctul nostru comun, dacă ar fi fost să căutăm unul. Era superfunny. Toată lumea era cu gura până la urechi. O parte din noi a decis că vor asista la slujba de Înviere, ceea ce au şi făcut, lăsându-ne pe noi, ceilalţi, cu munca grea, băutul şi păzitul locurilor. Apoi a venit fufa, care ne servea, să ne comunice că la orele 00 o tăiem din birt că ea închide. Unde să ne mai ducem la ora aia? Peste tot se închidea. I-am aşteptat şi pe ceilalţi, ne-am dus la o benzinărie, am mai luat de băut şi-am zis că ne mutăm într-un parc. Pe măsură ce se terminau licorile, mai trimiteam pe câte unu în oraş, să mai cumpere. La un moment dat frigul ne-a îndemnat să o apucăm către casaele noastre. Însă unii mai aveau chef de vorbă, aşa că ne-am mutat la periferia oraşului cu ultima sticlă de vin. Eu nu mai puteam. Cred că am şi aţipit. Pe la vreo 5 şi ceva am ajuns şi noi acasă.
Am început să-mi revin cu odihna. Mă simt mai bine. Sunt ceva mai relaxat, reuşesc să dorm fără să mă mai trezesc de n ori pe noapte. Aceste zile mi-au prins tare bine. Au fost şi ceva remarci „picante” pe-acasă, dar mi-am băgat în cap să nu le permit să mă atingă şi am reuşit într-o oarecare măsură, deci I guess it’s OK.
Acum m-am apucat de lucru. Vreau să le fac pe toate şi voi profita de zilele astea libere. Trebuie să-mi termin lucrarea de licenţă. Voi încerca să alternez netul cu licenţa şi cu învăţatul pentru un examen. Cu un pic de organizare, atenţie şi tipica autodisciplină voi reuşi să le fac pe toate.
Ceea ce nu reuşesc să controlez prea bine e o tristeţe profundă din care mă chinui să ies în fiecare secundă. Cred că despre asta e vorba când mă opresc din toate pentru un timp. Simt că-mi lipseşte ceva, ceva care să mă întregească. De fapt e vorba despre două ceva-uri, visul şi ambiţia. Nu mă mai gândesc atât la asta, aplic metoda paşilor mărunţi şi pun piciorul drept înaintea celuilalt, iau aer în piept şi continuu către Bine.
Luxor~
“beutura” si… femei? God… io ma gandeam ca te vei distra acasa…
Uite sa stii “miau” ca si io m-am distrat. Nu am baut
delocdecat putin, doar ma stii. Cotul? Nu ma mai doare, multumesc de intrebare.Am fost si la inviere, am mancat si mancare buna. De lucrat mai putin ca mi-au dat astia concediu si am profitat de el din plin. Am suferit si un mic
accidentincident. Am fost si la cinematograf: “Callas forever”.Am descoperit ca am o imunitate extraordinara. Nu ma mai doare capul.
Habar n-am cand vii inapoi… whatever… nici nu ma intereseaza… oricum NU mi-e dor de tine, stii bine asta, asa ca nu-ti fa griji in privinta mea.
Io(u).
Mâncare bună? Auuu că io unu’ nu mai pot de sătul. Dacă mor, măcar să crăp cu burta plină. :))
Da’ m-am apucat şi io de cură de slăbire. Nu, nu din solidaritate, ci pentru că efectiv aşa mi-a venit. 🙂
Cât despre venit ‘napoi, nici nu-ţi spuneam, dragă! E secret de stat. :))
HA! … Ce ironic eşti, Gheorghiţă, Gheorghiţă… :))
Da’ de fapt, dacă tot ţi le-am zis pe toate la telefon, de ce mă mai codez aici?
Gata pauza şi aberaţiile aberante! La învăţat cu mine.
I just need to sleep… Kisses!!
Cura de slabire mancand ca spartu’? Lumeee, lume: Uite-l pe ala care o descoperit o cura de slabire. Dieteticieni si nutritioniste… cata candoare… cata mireasma. Nu zic. Nimic. Ca am promis. Da’ imi sta pe limba.
PS: Eu nu sunt ironic. Ce rar, ce sexy este ironia.
Da, dragă! Beau ceai de slăbit şi mănânc Activia. Ce credeai? Doamne!!! Numa’ la prostii îţi fuge mintea.
Vai, vai… 🙂
Ce faci, diri? Updatezi comentarii. Hmmmm… Curat murdar!
Activia?? Ha. Haha. Ma pish pe mine de ras. Nu ti-e rusine sa ceri asa ceva in magazin? Citeste instructiunile de utilizare. NU, NU ESTE MEDICAMENT.
Vrei sa dormi? Ti-e somn? De ce ti-e somn?
Dacă ţie nu ţi-e, mie de ce mi-ar fi? În fine… Las-o-ncolo de treabă, că am deviat de la subiectul postului. Nu tre’ să facem ca alţii, ci să-nvăţăm din greşelile lor. 🙂
Păi mi-e cam somn (încă n-am picat că de aia scriu aici) pentru că m-am trezit de dimineaţă şi printre altele am scris un post, am lucrat şi apoi am învăţat, ca acum să mai citesc pentru lucrarea de licenţă. Cam atăt.
Vai, ce ironic esti…
PS: Iesi si de pe hi5 ca acolo esti online si pe mess esti pus pe invizibil.
Ah, ti-am zis ce ironic esti? Ti-am zis.
Bine, bona notte a te.
Sorooo, deapănă! Păi da, că am vrut să fac şi io goblenuri, să mă emancipez! Suspect!
Da, da, mi-ai zis că-s ironic! Tiiiiii, n-aş fi crezut soro.
Noapte bună şi ţie, darling! Te sărut.
Marco Antonio Solís din câte-mi amintesc. O ştiu de ani de zile, dar n-am mai auzit-o de mult.
Despre dor…
Frumoasă. Acum mă culc… Sper să pot s-adorm, să visez.
Povestea ta seamana foarte puternic cu povestea unui fiu risipitor pierdut pe meleaguri straine, glorioase, prietenoase/neprietenoase si care pret de un moment isi intoarce privirea spre origini si-si regaseste linistea pierduta, oarecum, tocmai prin cele mai banale lucruri si actiuni, dar care, de fapt, sunt cu totul altcumva ACASA. Primvara e acolo unde o dorim si o vedem. Primavara o purtam in suflete si cateodata pur si simplu rabufneste, fara macar a ne preveni. Primvara poate fi un simplu “saluti” spus cu tot dragul, sau un”pupi” spus in plina iarna la momentul oportun. Dar nu uita sa vezi primavara si in orasul care vrea sa te adopte cu bratele deschise de atati prieteni dragi: e reflectia unei raze de soare in luciul unei ape.
Floare de Tei, da, într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine. Azi aş spune că primăvara e perspectiva unor noi zori. 🙂
Stropul de primavara este imaginea noului inceput. Il purtam intr-adevar in suflet si poate izbucni in orice moment si orice anotimp. Pentru mine a insemnat o pata de albastru, una de verde crud, un varf de munte si doua vorbe de suflet cu un prieten drag. Pentru voi?:)
Buna dimineata!
Neatza 😛 desi mam nascut la sfarsitul primaveri imi place mai mult iarna 🙂 , chiar nimic deosebit in primavara asta tot aia de anu trecut doar ca nu au mai inverzit toti copaci . Oricum se anunta o vara torida sa vad cum rezistati 😀
Cum rezistam? Simplu!
Vom sta ca porcii in apa rece pana va plezni pielea pe noi, vom dormi cat mai mult cu putinta si ne vom da cu creme chinezesti puternic mirositoare pe frunte.
🙂
Lecturand acest pseudo-compendiu (cu anexele deloc sarcastice, dar acide… a propos de ACTIVIA, sac!!!), am realizat un detaliu – peste care, “privilegiat” fiind, am trecut cu ceva vreme in urma… deh, varsta matusalemica, nu…??? :
Luxor, in clipele tale de liniste interioara, incearca sa percepi, sa accepti faptul ca, a intelege (nu sensul comercial-superficial) presupune, inseamna simultan sincronizarea cu “supunerea la obiect” – adica la tine insuti!!! Este, desi poate parea paradoxal, una dintre cele mai profunde (nu in sens pervers, mai, mai…!!!) definitii ale inteligentei – de care, har Domnului, dispui! – dar, mai ales de a te domina (chiar si un soft SM este benefic, nu ?!), a-ti incorpora in propiul crez, in propria constructie interioara, OBIECTUL intelegerii… adica, prioritatile tale…
Da, într-adevăr, aşa este…