Obosit, închid uşa la maşină… Acelaşi bipuit cu care sunt de acum obişnuit. Geanta îmi alunecă de pe umăr – iar trebuie s-o aranjez. De ce nu poate sta ţeapănă pe umăr? Nu ştie că-s obosit şi n-am nevoie de ‘figuri’ de la ea? Aceeaşi cărare, aceeaşi uşă, aceeaşi vecini. Îmi vine în minte vecinul din stânga… cum odată l-o apucat cotrobăitul pe afară în miez de noapte. Nu i-am zis nimic. Da, s-a repetat faza. A, nu mai am energie să mă gândesc la el. Intru şi văd holul, văd uşa camerei mele. Aceeaşi cameră, aceaşi uşă. Poate că ar trebui s-o schimb. Dar poate că ar trebui să schimb şi mobilierul.. A! De fapt, aş schimba toată camera. Mi-aş lua alta. Dar poate nu. Mda… vreau să schimb cuibul ăsta.
Deschid compul. A, am uitat de geantă… tot pe umăr e. Şi hainele. Să mă schimb odată. Ce nebun a fost şoferul ăla de azi… era să intre în mine. Nu l-am claxonat. Detest să claxonez. Nu l-am înjurat. Detest să înjur. M-am gândit doar că era să ajung iar la service. Iar la incompetenţi care îţi dau o dată şi o oră şi te amână cu reparaţiile de uiţi că mai ai maşină. Trebuie totuşi să mai merg la service… Ce căldură azi! M-am răcorit, cică, cu amintirea de la Scârţ şi limonada cu gheaţă… multă. Greu se încarcă compul. Oare ar trebui să mai fac şi lui update? Să mă lase în pace toate şi toţi. Am nevoie de mine însumi, am nevoie de o atingere umană. De m-aş putea băga şi eu în priză, să apăs un buton şi să ma reîncarc. Un nou articol pe darkQ… Hm, cred că am să-l recitesc mâine că acum nu pot procesa îndeajuns. Dar chiar că ar trebui să fac ceva schimbări în camera asta. Aş mai face schimbări şi în viaţa mea. Mă gândesc că trece vara şi zilele se micşorează şi nu va mai fi atâta umblătură. Îmi vine în minte de clipul postat de Robert ‘Back to Solitude’. Hmm, nu vreau. Busy is good.. cum zice românul… hahahaaa… ce tare a fost tipul de la conferinţă. Cică ‘avem nevoie de feedback, cum zice românul.’ Am zâmbit pe sub mustaţă.
A, mai am şi ciorapii de dat jos. Ce aiurea să porţi o pereche de ciorapi toată ziua. Îi arunc într-un colţ. Mai văd şi alte perechi. Au.. iar a căzut bomba în cameră, îmi spun în gând.. sau o spun cu voce tare… nu mai ştiu.
Şi totuşi ar trebui să fac nişte schimbări. Dar poate că e doar oboseala care mă face să văd lucrurile într-un fel mai sumbru. Simt că trebuie să ies… şi mă duc în altă cameră. Nu mai suport camera. Goală. Doar eu în ea.
Las’ că vine somnul. Un somn bun poate face minuni. Am să văd altfel lucrurile mâine. Da… mâine. O nouă zi, un nou răsărit.
Mâine…
Mai pui fa un dus semirece si fugi la nani. Maine e o alta zi si ai nevoie de odihna.
“I’ll think about it tomorrow. Tomorrow is another day!” spunea Scarlett. Nu tocmai cea mai bună variantă, dacă târăști în ea… “ciorapii” de azi.
A fi singur e un sentiment si nu o certitudine. NUMAI ACELA CARE NU IUBESTE ESTE SINGUR. Singuratatea este o alegere nu o condite. Apeleaza la prieteni, ei te inteleg si sunt alaturi de tine (fie si virtual). Succes.
Nu uita sa speli ciorapii. Pune-i la inmuiat si spala-i. Numai bine.
Oboseala isi spune cuvantu 😉 degeaba ai incerca sa iti schimbi mobilierul si usa de la camera, daca stai sa te gandesti bine, ar trebui sa schimbi si ruta catre casa, mai degraba schimba locuinta.
phewww … cred ca se simte bomba si aici 😉 .
Iti trebuie o schimbare in viata ta, uneori oboseala si monotonia de zi cu zi cand se combina rezulta ceea ce ai scris tu aici. Chimic nu fac decat sa te impinga sa faci o schimbare 😉 .
Simpatic, incepi sa calci pe urmele cuiva prin felul de a scrie ;). Dar nu iti zic cine sa nu ti se urce la cap ;;) 😀
“avem nevoie de feedback, cum zice românul”
:laugh: Imi aduce aminte de:
“mi-am luat si eu un iPad, ca tot romanul”
fain articol, frumos scris
Mulţumiri de feedback 😛
Azi e o altă zi. Un somn bun face mult bine. Când ziceam de bombă mă refeream că sunt haine peste tot, biroul acoperit de hârtii etc., nu neapărat că am ciorapi nespălaţi prin unghere :laugh:
Mary,
La cine te referi oare. Nu este intenţia mea să calc pe urmele Cuiva. Dar intr-adevăr, am vrut să scriu altfel. Poate de cele mai multe ori scriu mai distant, nu sunt emoţional; de obicei scriu factual, nu emoţional. Mă întreb dacă prin acest ultim articol am devenit mai ‘cald’, mai personal.
Avocatus,
‘Singurătatea este o alegere, nu o condiţie.’ Superb spus! Chiar dacă poate graniţa dintre ele este subtilă.
P.S. Totul este spălat deja. Cu toate că pe unii ciorapi nu-i mai găsesc. Ţi se întâmplă aşa ceva, ca după un timp să vezi că perechile de ciorapi ţi se împuţinează fără să ai idee prin ce mijloace se întâmplă asta şi că trebuie să-ţi mai cumperi ceva perechi? ?:-) (Hmm… ciorapii mei poate nu-s cel mai incitant subiect de discuţii. Gata!).
FirstLine,
Ai dreptate. Ajunge zilei necazul ei, nu mai are nevoie şi de necazul (ciorapii) de ieri.
Non_Lose,
Merci de aprecieri. Ţie zici că-ţi place raţiunea. Mie îmi place pragmatismul, realitatea aşa cum e ea.
Ba daaaa…ciorapii chiar par sa dispara subit, eterna problema ;__:
@Al doilea post: Pai ratiunea si pragmatismul mi se par doua notiuni destul de apropiate ca sens oricum 😛
Essentials! Cat privesc ciorapii am spus mai in gluma mai in serios. Nu am vrut sa te jicnesc. Ia-o ca pe o gluma, te rog.
Non_Lose. Ar fi interesant un discurs despre ratiune pentru mine ar fi o provocare.
Ioi, nicidecum n-am luat-o ca pe o jignire, stai liniştit. Eşti un drăguţ. Doar că nu aş fi vrut să mi se ducă vestea cum că aş trăi cu ciorapi murdari prin cameră LOL
Non_Lose,
Aşadar, nu sunt singurul. Pheewww mă simt… nu mă mai simt singur hehehe
Dar totuşi rămâne un fenomen ciudat…
Eu si cand eram acasa pierdeam ciorapi, dar de cand am plecat la facultate, camera aia de camin parc-ar fi o gaura neagra. Si macar de-ar disparea numai ciorapii…(?:-))
Era un episod in Familia Bundy despre disparitia ciorapilor. Pana la urma s-a descoperit ca extraterestrii foloseau ciorapii pe post de combustibil pentru racheta.:-D
@Essentials, dar nu ti-am spus-o in nume de rau, si nu am zis ca o faci intentionat, ci doar ca prin articolul asta mi se pare ca ai pus suflet si oarecum ai dat viata cuvintelor tale, purtand cititorul in spatele scenei care sa petrecut.
E un lucru bun sa scrii asa 😉 dar nu iti spun cine mai scria asa 😉 poate iti dai tu seama :-*
Evrika! Deci asta se întâmplă cu ei!! De acum, în loc să zic O.Z.N., am să zic C.Z.N.: Ciorapi Zburători Neidentificaţi :laugh:
😀 Scimbale locatia bombelor C.Z.N. parca se simte si aici efectul :laugh:
Mary,
Probabil că de asta nu mă apuc să scriu de-adevăratelea: că atunci cititorii intră în intimitatea mea. Stai liniştit, nu m-am ‘atacat’, ci doar întâream faptul că dacă se întâmplă să fie asemănător cu cineva, asta e din pură coincidenţă (şi încă nu ştie la cine te referi, dar nu contează).
Merci de aprecieri,
xox
Fac deja ravagii? Oricum, sunt neidentificate, asa că-s liniştit (pot fi ale oricui).
Cred că trebuia să scriu despre ciorapi că văd că ăştia au devenit mai faimoşi decât restul scrierii mele… hehe
Asa ;).
E bine uneori sa scrii si de-adevaratelea, chiar daca cititorii intra in intimitatea ta chiar daca nu, e bine sa scrii ce ai pe suflet sau sa iti lasi imaginatia sa curga cum ai facut-o in acest articol 😉 mie mi-a placut 😉
Asta e o adevarata arta sa ai 18 comenturi pentru niste ciorapi jegosi. Numai essentials putea recordul asta.
Si apropo, singuratatea prelungita, oricum o iei tot naspa e, dar ma rog poate tu o iei cu delicatete.