Cred că e cel mai frumos lucru, pe care i-l pot spune unui prieten adevărat. Dacă am ajuns să spun asta cuiva, inseamnă că acel cineva mi-a demonstrat că mă iubeşte şi că mă sprijină atunci când rareori mă clatin.
Ultimele zile n-au fost tocmai uşoare. Factori diverşi s-au adunat pentru a forma o furtună, care s-a încăpăţânat să mă prindă în vâltoarea ei. Oricum n-a reuşit mare lucru. Da, pentru un moment vântul a fost atât de puternic si ploaia atât de rece încât a trebuit să mă opresc o clipă pentru a-mi trage sufletul. Apoi am păşit mândru printre fulgere. Îngerii mei adoraţi m-au protejat.
Azi m-am simţit extrem de obosit. Paşii mei au devenit mărunţi. Însă înaintam. Trebuia să fiu puternic pentru cineva, care are mare nevoie de mine. O clipă mi-a fost teamă. Un îneraş m-a sunat şi a si venit. Un pic răcit, dar cu braţele şi inima deschise. Apoi încă unul. Alergat şi obosit, dar cu ochii plini de iubire. Lipsea unul. Am privit neliniştit în jurul meu. Apoi, fix în momentul cheie a sunat şi îngerul care m-a învăţat să zbor şi atunci am simtit cum aerul îmi pătrunde nestăvilit în plămânii setoşi de viaţă.
Fiind o fiinţă senzorială nu am putut să zâmbesc din suflet până ce îngerul meu nu m-a îmbrăţişat şi i-am simţit inima bătând lângă a mea. Zâmbetul lui a devenit zâmbetul meu. Pentru asta îţi mulţumesc! Îmi dai putere!!
Asta e o triplă definiţie a prieteniei.
Luxor: Prietenia intr-adevar poarta multe haine, forme, perceptii. Nu stiu exact de ce este bevoie ca sa putem spune unei legaturi dintre doi oameni – prietenie. Timpul a fost oarecum bland si dur, dulce si amar, indeajuns insa ca sa imi dau seama ca e o iluzie (vorbesc despre perceptia mea despre diferite concepte, fiecare e liber sa aiba propria-i parere) sa consideri prieten pe cineva doar daca indeplineste anumite conditii, create in mintea noastra.
Cele mai misto prietenii cred ca sunt cele in care nu are loc un negot, “comert” intre cele doua persoane (ca sa fiu mai explicit, nu sunt adeptul “aa… eu am fost langa tine in momentele grele, acum e randul tau) … ci totul este neconditionat. Adica fac ceva pentru tine nu pentru ca te astepti sa o fac si te-ai supara daca nu as face-o, ci pentru ca asa simt ca trebuie (este corect) sa o fac.
Daca simti ca cineva este intr-adevar prieten cu tine, acelasi sentimente le vei simti fata de el/ea chiar daca acel om are telefonul inchis 10 zile, sau nu l-ai vazut de 5, s.a.m.d.
Stii de multe ori multi dintre cei pe care ii cunosc poate aveau nevoie de o vorba buna, un umar pe care sa isi puna capul, etc. Insa, decat sa merg si sa zambesc si sa spun cat de rau imi pare daca nu simt asa, mai bine nu am timp. Cand vin fara sa mi se ceara acest lucru, numai si numai atunci se poate considera gestul veritabil. Cum ar fi daca sotia ii spune sotului: “Draga hai si tine-ma in brate!” si el sa zica: “Binee… hai ca vin…”?
Mai am multe pareri despre prietenii (false sau nu) pe care nu pot/vreau sa le expun aici.
R.
PS: Putere ai mai multa decat iti imaginezi. Niciodata nu am vazut pe cineva care sa posede atata forta. Eu nu iti dau putere. Doar ti-o ridic la nivelul initial.
Frumos…
Sunt adeptul prieteniei neconditionate. Un exemplu: dau cu piciorul intr-un om, el ma ia in brate. Sau: un om care simte, fara sa ii arat, ca am nevoie de ajutor si ma ajuta, chiar daca nu vreau… si ma ajuta fara sa ma simt obligat sa il ajut la randul meu…
Prietenia este o forma de iubire… poate mult mai puternica decat iubirea in sine. Iubirea pentru o singura persoana te obliga, te subjuga, te conditioneaza. Prietenia este (sau ar trebui sa fie) mult mai naturala, mai lipsita de contexte si “if”-uri.
Castig foarte greu si mi se castiga foarte greu increderea si deschiderea inimii, dar in acel moment sunt in stare sa fac orice pentru persoana respectiva.
P.S. Felicitari pentru post ! Nu ma ascund in a spune ca esti un om special.
intr-un mod straniu si oarecum de neconceput pentru mine, am ales sa fac o pauza. o lunga pauza in care m-am rearanjat pe harta vietii.
mi-a prins bine acest lucru. am intalnit oameni noi, unii mai interesanti decat ceilalti la fel cum am intalnit si multa prostie.
am ajuns sa zambesc oamenilor necunscuti, mi-am invins teama de necunoscut. angoasa care a pus stapanire pe mine s-a vindecat. am trecut hopul cel mare i ma simt oarecum gol. a fost o lupta crancena in care eu m-am luptat cu mine. nu ma declar castigator, pot spune doar ca m-am mai edificat.
de ce scriu aici? de ce azi si acum? nu stiu. mi-a venit pur si simplu.
vreau sa le multumesc prietenilor care m-au inteles si au fost langa mine chiar daca nu am comunicat asa des.
mi-a fost scarba de oameni si viata. ma saturasem de sclipici, paiete si ochelari de soare. de un cuib de serpi in care lumea incearca sa naparleasca iubirea. iti multumesc tie pentru ca m-ai facut mai puternic si ca nu mi-ai permis sa devin in mod inconstient ceea ce esti tu.
iti multumesc tie suflet drag, pentru ca ai fost aici langa mine. ti-am simtit in fiecare zi zambetul cald.
voie buna tuturor, ma inclin, Eu.