Astăzi începe a 10-a ediţie a paradei LGBT Bucharest Pride şi încă sunt indecis dacă voi participa sâmbăta viitoare la evenimentul culminant al acestei săptămâni pline de evenimente, marşul gay.pride banner

Eu aş înclina spre DA, numai că nu aş vrea să merg acolo singur. Prietenele mi-au spus că o să vadă dacă sunt libere, aşadar nu au fost super entuziasmate încât să zică, da , mergem să te susţinem pe tine şi pe alţii şi o să ne mai şi distrăm pe lângă…prietenii băieţi au zis NO WAY, nu atâta timp cât apar travestiţii pe acolo, mami a zis că nu e nicio nevoie să merg şi că şi-ar dori să mă vadă la ştiri cu alte prilejuri….aşa că sunt foarte nehotărât.

Este o decizie foarte grea şi sunt sigur că şi voi vă gândiţi mult la ea. Aş vrea să găsim împreună care sunt cele mai întâlnite motive (alea reale) pentru care nu mergem la paradă. Dezbatem la comentarii, da?

Până una alta, am făcut o selecţie de link-uri care au legătură cu pride-ul de săptămâna viitoare:

În Chişinău a fost astăzi parada şi, fără surprize, pe lângă participanţii de la marş fugeau preoţi şi creştini dincoace în colo ca nişte draci, şi aruncau cu ouă şi apă sfinţită. Poate în momentul în care au scos homosexualitatea din catalogul bolilor mintale trebuiau să pună în loc fanatismul religios.

ⓣⓤⓓⓞⓡ


Alte articole scrise de același autor (Tudor):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Tudor

Age: 23 Status: Out and Proud (...and NOT single) Hobbies: reading quality journalism, modern art and old music, positivity and urban exploration

Comments

  1. Pke    

    E departe Bucurestiul de mine si nu imi permit sa dau bani pe tren si cazare. De era sa stau mai aproape de capitala ma duceam.

  2. Alex P    

    Motivele pe care le-am auzit de-a lungul anilor pentru neparticiparea la mars au tinut de constrangeri din partea mediului, de frica, de propriile atitudini discriminatorii si de comoditate.

    Eu am mers prima oara acum 6 ani (cred) si de atunci n-am lipsit niciodata.

    Eram boboc la facultate si de-abia incepeam sa aflu ce inseamna sa fii gay, care ne este istoria, care este legislatia, ce spune opinia publica. Nedreptatea situatiei a trezit revolta in mine si cum tocmai aflasem ca un amic din liceu merge la parada, am zis sa merg si eu sa vad cum e. Pana atunci mai vazusem si auzisem in treacat, din presa sau de la tv de primele marsuri LGBT din Bucuresti. Avand acele imagini in minte ma asteptam la un freak show total si la violenta.

    Pe drum, in ratb, aveam fluturi in stomac si devenisem complet paranoic. Aveam senzatia ca toti din jur stiu unde merg. Si acum ma mai trece cate un fior, dar este din ce in ce mai slab cu fiecare an de participare si implicare.

    Cand am ajuns la mars am fost intr-adevar socat. Socat de normalitate. Lume diversa, relaxata si prietenoasa. Se transmitea o stare de… acceptare. Nici cei mai extravaganti travestiti nu reuseau sa intoarca priviri consternate. Astfel incat am reusit si eu sa ma destind. M-as fi simtit si mai bine daca as fi avut si eu cunoscuti printre manifestantii care pareau sa se cunoasca aproape toti intre ei. Am avut o usoara senzatie de excludere, dar asa e tot timpul cand sunt tipul cel nou intr-o adunare.
    Singurul element de anormalitate erau fortele de ordine adunate intr-un numar coplesitor: politie, jandarmerie, jandarmi calare, jandarmi in armuri dadeau un aer ireal manifestatiei.

    Dupa ce s-au strans participantii, a pornit muzica si am inceput sa ne deplasam (pe atunci catre Casa Poporului). Nu imi amintesc mare lucru din parcursul marsului, in afara de caldura ametitoare de pe bulevard. Acum ca pot compara cu alte marsuri sau proteste pe diverse teme, pot spune ca Marsul Diversitatii este ciudat de linistit. Ma intreb daca in absenta muzicii oamenii ar fi mai galagiosi sau si mai linistiti. Imi amintesc ca n-au prea existat scandari, doar niste fluieraturi si tobele celor de la Rhythms of Resistance. Un moment emotionant pentru mine a fost cand la sfarsitul marsului am trecut pe langa parcul Izvor, unde erau destul de multi copii cu parinti. Participantii la mars le-au facut cu mana oamenilor si acestia au raspuns. Am fost miscat de naturaletea gestului. Din pacate din cauza masurilor de securitate de la un punct in colo excesive, astfel de contacte sunt o raritate. Avantajul e ca nu au existat nici ciocnirile violente din primii ani. Totusi, eu unul nu simt ca am atins inca echilibrul intre securitate si manifestare sociala.

    O alta temere pe care o aveam inainte de mars erau fotografii si camerele de filmat. Ma intrebam daca o sa apar la tv. Nu ma simteam pregatit pentru asa o expunere publica. Am realizat totusi repede ca fotografii oficiali erau interesati doar de imaginile cu cateva persoane din mars, imagini care sa se potriveasca cu articolele probabil deja scrise.

    Am plecat cu o senzatie placuta, cu o intelegere mai buna a ce inseamna Marsul Diversitatii si cu putina speranta in viitor.

    ***

    Intre timp am inceput sa merg si la dezbateri, conferinte, piese de teatru sau filme cu tematica LGBT. Am aflat atat lucruri frumoase, cat si neplacute. Privind in urma, cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost ca a fi gay inseamna pentru fiecare altceva. Nu exista a fi gay pur si simplu. Perspectiva fiecaruia e influentata de mediul din care a venit, de nationalitate, de etnie, de clasa sociala, de educatie, de sanatate etc. Sper sa tin minte acest lucru. Faptul de a fi gay m-a facut mai deschis fata de alte comunitati marginalizate.

    La inceput marsul era doar un protest, locul in care imi descarcam furia, insa acum a devenit si locul unei regasiri. Anul trecut am fost insotit de iubit si de prieteni straight si gay. M-am intalnit acolo cu oameni care scriu aici pe blog, cu membri Accept, cu anarhisti, cu voluntari, cu profesori, cu artisiti. Este o intreaga lume pe care am descoperit-o pentru ca acum 6 ani am avut curiozitatea sa vad ce se intampla la Marsul Diversitatii.

    La mars am vaga senzatie ca exista o comunitate LGBT. In acelasi timp ma intreb unde sunt ceilalti.
    Va astept sa ne intalnim pe 23 mai la mars. Nu veti fi singuri.

  3. Laurentiu    

    Din surse destul de sigure am auzit ca e posibil sa participe la Bucharest Pride de anul acesta si Klaus Iohannis. Desi din cate stiu nu s-a declarat pana acum in favoarea casatoriilor gay etc., stie totusi ce inseamna sa apartii unei minoritati in Romania, si ar vrea sa transmita prin participarea lui un mesaj.

  4. cristymaykei    

    AlexP sunt din ce în ce mai încântat de schimbarea pe care o văd la tine. Te îndrepți cu pași repezi către poziția de leader autentic LGBT și chiar avem nevoie de leaderi reali autohtoni.
    Sper să ajung în București până la paradă, dar dacă ajung poate ne vom vedea, nu știu de ce, dar am senzația că anul acesta vor participa mult mai mulți oameni ca până acum. Din informațiile pe care le am, prognozez o prezență record ca număr + record de participare a unor oficialități, oficiali care vor da un semnal clar de susținere a comunității LGBT. Sper din suflet să nu apară altceva care să împiedice lipsa unor oficiali de la paradă, dar vom vedea.
    Oricum, pe această paradă scrie record.

  5. cristymaykei    

    Tudor această paradă se anunța ca una importantă, Nu cred că dorești s-o pierzi. Participarea la această paradă este importantă pentru tine, chiar dacă este numai pentru a ne confirma toate lucrurile pe care ni le-ai scris în articolele tale. Practic ne arăți din ce ești croit, un tip care doar vorbește și ne păcălește, sau un tip care are sânge în coaie și ne arată că ce spune și face.

  6. cristymaykei    

    Tuturor cititorilor ai DarkQ-ului.
    Veniți la paradă indiferent de ce motive vă găsiți să nu veniți.
    La această paradă vor participa foarte mulți oameni care Nu sunt gay, dar își susțin rudele, prietenii.
    Dacă Ei care Nu sunt gay dar ne susțin și participă, voi care sunteți gay, ce motiv puteți avea ca să nu participați?
    Apoi dacă încă sunteți speriați, puteți oricând să afirmați că sunteți doar susținători, în fond avem exemplul lui Petru care l-a renegat pe Isus, și nu o data, ci de trei ori, așa că veniți, nu aveți nimic de pierdut, ba din contră, după marș vă veți simții Împliniți sufletește.

    Ne vedem la Paradă.

  7. Florin    

    Mi-ar fi plăcut enorm sa particip la parada asta îmi place enorm sentimentul de libertate ce ti-l da, si mai mult iti da posibilitatea sa cunosti oameni nu personaje ascunse in spatele unui profil si mai bine ca se tine in bucuresti.
    Pe aceasta cale desi pare deplasat vreau sa multumesc celor ce depun eforturi de a ne aduce la zi cu toate evenimentele din lumea noastră si distractiva si pentru mine caci eu unul voi fi cu mintea si sufletul acolo.

  8. Tudor    

    Uite măi la ce tehnici apelează Cristi!!! 😛

    Cel mai probabil voi merge, şi dacă o să-mi placă, în 2016 o să port un banner mare sau un steag cu blogul nostru. Dacă ar merge Iohannis ar capta atenţia întregii prese. Participanţii o să fie sub lupă! Ce număr trebuie să depăşească participanţii ca să fie record?

  9. FireMan    

    Aș fi mers și eu dacă ar fi fost mai târziu cu o săptămână. Alex, să îmi spui și mie ce filme se proiectează.

  10. Alex P    

    M-as mira ca in plin scandal legat de despaduriri iohannis sa isi consume capitalul politic ca sa sprijine comunitatea LGBT. Daca vine anul asta, imi fac primul tatuaj: numele lui, nu zic unde.

    Daca ar fi peste 500 de oameni cred ca ar fi un record (nu foarte impresionant). Semnele sunt bune. La piesa de teatru din deschiderea festivalului au fost 150 de oameni.

    Fireman, majoritatea filmelor de anul asta sunt scurte nordice. Le poti gasi in programul saptamanii: http://www.acceptromania.ro/bucharestpride/
    Din pacate nu prea am cum sa ajung la filmele de anul asta, deci nu am recomandari.

  11. Alex P    

    Hey, guys and gals! Cum anii trecuti darkq a venit cu poze facute la mars, anul acesta m-am gandit sa vedem o filmare, mai ales ca pe film se vede mai clar numarul de oameni (care mi-a depasit asteptarile):

    https://www.youtube.com/watch?v=ZaowPvR6eAQ

    Multumiri d-lui Hutanasu!

  12. Florin    

    Uau! Chiar au fost nu glumă.

  13. Corneliu    

    Incerc sa inteleg de ce anul asta participarea a fost mult peste ce s-a vazut in anii trecuti. E drept ca acceptarea sociala (si implicit dorinta de a iesi din dulap) au continuat sa creasca, insa nu imi imaginez ca au inregistrat un salt spectaculos tocmai anul acesta. Singura explicatie pe care o gasesc e legata de rautatile pe care le-a insirat pe blogul dumneaei Mihaela Radulescu – va amintiti ce scandal a iesit si cata lume (majoritatea heterosexuali cred) s-a revoltat de ignoranta si ipocrizia ei. Asadar, saru-mana doamna Radulescu, si mai poftiti si la anul, poate batem iar recordul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *