Dupa ultimul “articol” postat va spun ca, din 2010, am ajuns singur… Nu stiu daca a fost o decizie de-a mea luata din vointa sau in urma circumstantelor.
Am decis sa evadez si am si facut-o: acte pregatite, bilet de autocar si dus am fost. Au trecut 2 ani si 2 concedii petrecute acasa si am ajuns la concluzia ca… imi lipseste prea mult si simt nevoia sa ma intorc de unde am plecat. De aici pot zice ca am invatat foarte multe si, sincer, o parte din mine ramane aici – dar cealalta parte imi spune ca nu mai are rost, fiindca “acasa” imi lipseste prea mult.
Sincer, in acesti 2 ani am renuntat la prea multe lucruri, am avut timp suficient sa imi dau seama ce vreau de la mine in primul rand, am invatat ca nu degeaba singuratatea e cea mai urata si greu de vindecat boala. Cred ca experienta asta de viata, de a o lua de la zero in alta parte (aproape din toate punctele de vedere) m-a facut sa realizez unde am gresit si ce trebuie sa recalculez ca sa nu mai dau cu stangul in dreptul.
Am ajuns la concluzia ca orice persoana/om trebuie sa aiba o sansa la orice. Nu trebuie sa ne uitam ce are si ce nu are, fiindca nedandu-i sansa sa iti arate ce fel de om este, nu poti sa il pui in categoria X de oameni si asa mai departe.
Inainte de a ma da cu capul de pereti si de a ma impiedica la orice pas, puneam oamenii pe categorii: el este slab/inalt si n-are un dinte in gura, deci nu e nimic de capul lui, nu imi place, nu discut cu el. Nu mai merge si nu merita sa gandim asa, cel putin eu nu mai gandesc asa, fiindca acel om desi nu are un dinte in gura si trebuie sa mearga la dentist, poate are ceva ce ma poate invata, cei imi poate imbogati stilul de viata; cunoasterea lui nu e o pierdere de timp, din contra e cred ca cea mai superba forma de invatamant… fiindca din experientele altora, reusite sau nu, tu ai posibilitatea de a-ti imbunatati felul de a fi.
Acum sunt pe punctul de a veni acasa, de a ma intoarce la ce imi lipseste mai mult: sa fiu eu insumi. Aici, desi sunt eu ca si persoana, nu simt asta… ma simt gol, simt ca eu nu sunt in locul potrivit si ca, desi e ok, nu imi place (probabil sunt prea taran sa realizez ca aici am mai multe posibilitati si trec cu mai multa usurinta in decursul vietii); vreau acasa unde lumea se plange ca nimic nu merge ok, vreau sa ma trezesc din nou dimineata pe la 7 si sa ma duc in capatul strazii sa imi cumpar tigari, paine calda si un strudel cu mere si, cand trec pe partea cealalta, sa o salut pe tanti ce e in chioscul de ziare (care mai degraba e o baraca de fier in care ea sta congelata si asteapta sa isi vanda ziarele). Sa ma aproprii de ea, sa o vad ca zambeste si ca imi da “Buna dimineata!” si, desi nu ma cunoaste, ma intreaba de sanantate.
Degeaba avem reclama proasta – cred ca locul natal nu se uita niciodata si, in plus, desi ne deplasam si plecam in lume, inima si sufletul tot acolo ne cheama.
Imi e dor sa fiu observat de vecina de la parter de fiecare data cand intru in scara blocului si imi e dor sa o aud ca povesteste pe la coltul blocului cu alte “personalitati mondene” cum eu seara plec cu cineva cu o masina si la 4 dimineata ma intorc cu alta persoana si cu alta masina… 🙂
Imi e dor sa aud ca, in noaptea de Revelion, eu am facut un chef monstru si ca la mine in casa era plin de curve, cand eu de fapt in noaptea de anul nou lucram de noapte la servici si am ajuns la 7 dimineata acasa… sunt nimicuri ce imi lipsesc.
Mai sunt cateva luni si o sa ma repatriez. Si, nu stiu daca ma credeti, insa de-abia astept momentul!
Acest post e scurt si nu am sa scriu mai multe… cam asta sunt eu… asta e felul in care m-am descoperit ca gay si nu imi pare rau de asta.
Pana data viitoare nu uitati ca mai bun ca noi nu e nimeni, cu defecte si calitati… Nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti… originalitatea da dovada de persoanlitate si lucrul asta da dovada ca suntem indivizi…
Iti pui sentimentele pe tava frumos si sincer; evident, dorul de casa e crunt pentru tine, de aceea mi-e teama sa nu fii dezamagit cand revii, pentru ca practic te intorci la realitatea romaneasca si dorul va disparea, dupa care ti se va face iar “de duca”. De aceea, o solutie ar fi sa te gandesti la la un plan, ce faci daca iar nu iti va fi bine in Romania?
Cred ca cel mai mult iti lipsesc prietenii acolo unde esti, un suport, cineva cu care sa vorbesti si care sa te inteleaga. Visul occidental nu e roz, si singur poate fi si mai greu de atat!
De ce sa imi fac un plan? Ca dupa aceea sa fiu dezamagit ca nu mi-a iesit ? De ce sa nu fiu spontan? Intr-adevar imi lipsesc mult mai multe lucruri, fata de ceea ce am scris eu in post. Dar cred ca cel mai bine e sa imi urmez sfaturile ratiunii si a inimii, sa nu dau inapoi si sa fac ceea ce doresc. Nu vreau sa ajung peste 10 ani si sa imi zic :”Daca o faceam, oare cum era?”. Cred ca e mai bine asa, si sunt convins ca poate gresesc, insa a gresi e omeneste.
Dar a persevera în greșeală e diabolic. Așa că ai grijă. 🙂 Îmi pare bine că ai scris câte ceva despre tine. 🙂
Atitudinea ta Oscar e un act de curaj si o declarație de dragoste față de propriul neam. “Visul străinătății” e visul anonimatului. A fi om nu ține de origine, situația socială, studii ci de caracter. Imigratia a fost și este un fenomen normal în istorie, deși puțini o recunosc. Experiențe negative găsești peste tot, poate că în exterior sunt mai bine camuflate.
Mi-aș dori să luăm doar ce este bun din Occident. Există oameni minunați in fiecare națiune. Fiind acasă sunt dezamăgit când imi văd poporul încenunchiat în neputință. Occidentul profită de faptul că nu suntem uniți, e telenovela care le place cel mai mult, caci in ape tulburi se poate pescui cel mai bine. Ar fi bine daca am cunoaște omul dincolo de masca generozitații, carității, bunătății. Există avantaje și dezavantaje, însă în viață pentru a avea ceva ești nevoit să renunți la altceva.
Occidentul de azi ne umilește, iar noi ne lăsăm călcată demnitatea în picioare. Ne consideră străini și ne obligă să le cumpărăm produsele pentru a devenii sclavii lor. Politicienii nostri sunt de-acord cu o asemenea politica datorită avantajelor materiale. Ne pun in față autostrăzile pe care tot ei circulă pe ele, căci cu un salar normal în Romania ti-ar trebui 20 de ani ca să-ți cumperi o masină bună. Osacar toate aceste sunt provocari pentru tine și pentru noi.
Taramul acesta, tarana aceasta, pamantul asta pentru care s-au luptat stramosii nostri, lasa o amprenta de care oriunde-ai pleca niciodata nu va dispare, fiindca face parte din noi, incepand din chiar clipa conceperii.
Aud multi romani umilindu-si tara, neintelegand ca prin gestul acesta se desconsidera si pe ei.
Doar atunci cand nu mai ai ceea ce aveai si nu dadeai importanta ca aveai, doar atunci cand prin lipsa, simti golul, doar atunci realizezi ce mult inseamna de fapt CE AI.
toate astea nu au nimic a face cu dragostea de neam si tara la nivel patriotic
e mai mult decat atat
am trecut prin asta anul trecut
si inca nu imi place natia asta in totalitate si romania, dar
ddorul de casa si sentimentul de acasa e dat de atat de multe lucruri marunte pe care nu le apreciezi cand le ai
si care dincolo iti lipsesc si au incapacitatea de a se peroduce, fiindca esti produsul unei sitorii personale pe care acolo nu ai cum s-o retraiesti
e greu sa te intorci; cel putin pana legi din nou firele rupte..
raman noduri
si timpul petrecut dicolo nu e o pierdere e o experienta care te imbogateste mult si care iti face sa fei greu la intoarcere..
dar trece
Multi batrani cand simt apropierea mortii se intorc la locul natal, ca pamantul din care s-au nascut sa le vegheze si somnul vesnic.
Intradevar un_tip e mai mult de atat e ca o legatura invizibila de care nu poti scapa oricat de departe ai plecat.
Daca te simti pierdut, uite-te pur si simplu in “adancul inimii tale”. Abia zilele astea am descoperit adevarata semnificatie a expresiei. Regaseste-te pe tine insuti si spune-ti singur cine esti tu de fapt si ce vrei. Reamintindu-ti propriile dorinte, origini, idealuri te vei regasi cu siguranta…si nu te vei mai simti chiar atat de singur. Apoi vorbeste cu cineva. Cu oricine iti face placere. Spunei orice chestie banala iti vine in minte. Si nu te vei mai simti chiar atat de singur. Vine o vreme cand trebuie totusi sa lasam mai mult de la noi. 🙂
Best of luck!
imi cer scuze pentru inversiunile din cuvinte.. zicea national geo ca creierul are capacitatea de a recunoaste cuvintele chiar daca literele nu sunt puse in ordine cu conditia ca prima si ultima sa ramana la locul lor asa ca ca nu m-am tinut de regula
maykei ai cam luat-o pe ulei cu dorul de tarana stramoseasca :))
si nu m-am intors acasa ca sa mor.. sper eu ci fiindca nivelul pregatirii profesionale nu imi era recunoscut tocmai datorita originii est europene si 2000 de euro acolo fac cat 800 aici daca nu 800 e mai bine ca 2000 acolo;
si la asta se adauga alta beneficii de genul’ better the devil you know’
Si uleiul e tot stramosesc, iar mirul tot ulei este, asa ca e la baza uleiul. Scuze daca asa ai inteles, nici pe departe nu mi-a trecut prin minte ca prima propozitie v-a fi legata de tine cu a doua, desi sunt separate de doua randuri de spatiu. E greseala mea trebuia sa scriu acolo nickul tau la a doua propoziie ca sa nu crezi ca uleiez prea rau la prima.
Pana la urma ai inteles ceva ca eu cand recitesc ce am scris acum nu prea.
Dar pricepi tu.
Si eu am fost plecat ca tine, apoi m-am intors in tara. La inceput am catalogat plecarea ca fiind o nereusita. Am plecat cu vise, promisiuni si ce mai auzeam in stanga si in dreapta. Dupa cateva luni de la sosirea in Romania mi-am revenit, consider ca a fost o experienta. Acolo am gasit un loc de munca unde din pacate eram doar un anonim, lucrarile mele erau preluate de sefi de departament si prezentate clientilor. Este o tara vorbitoare de limba engleza (inclusiv vanzatorii de bilete pentru metrou o stiu) dar in momentul in care isi dau seama ca esti est european, au pretentia sa le vorbesti in limba lor. Am pus in balanta lucrurile care ma fac fericit aici in Romania si cele care m-ar putea face fericit pe viitor acolo. Romania a castigat, m-am intors acasa, am luat-o de la capat, asa cum spuneai si mie mi-au lipsit carcotelile de la coltul blocului. Am intrat in cel de-al patru-lea an de la revenirea in tara si pot spune ca sunt fericit. Am un loc de munca foarte bun, fac exact ce-mi place, zambesc cat e ziua de lunga si ma bucur de Romania, asa cum e ea, schioapa si condusa de prosti.
Succes si sa auzim de bine!
Domnul oscarW e ceva literar în felul cum scrieţi
un_tip, oscarW, LeKick, cristymaykei, Oliver, vă îmbrățișez pe toți ! Îmi place mult ce scrieți aici ! 🙂
Am fost pentru trei zile în Austria, dar pentru mine a fost suficient să văd că România e o țară minunată ! Vă mulțumesc că sunteți de aceeași părere cu mine ! 🙂
Queenditch, multumesc ca ne citesti posturile si multumesc, in numele meu, pentru apreciere si ceea ce tu ai observat dupa 3 zile, eu am observat dupa cam 2 luni de zile, departe de tara. Si de ceva timp sufar dupa a noastra tara, fie ea cum e…schioapa si urata :))))
oscarW, e a doua oară când îmi scrii greșit nick-ul: e fără „n”. OK? 🙂 E de la Quidditch, dar pronunțat greșit. :))