shadow

Salut

Ma numesc B. și am douazeci și ceva de ani. Ca tot omul am și eu un loc de munca care imi ocupa majoritatea timpului, iar de vreo 5 luni locuiesc singur cuc intr-un apartament atat de mic incat uneori ma simt ca intr-o colivie (nu de aur ce-i drept).

Pana în urma cu 5 luni aveam o relatie, o relatie ce a durat 6 ani și ceva. Nu pot spune ca a fost „The one” însă am avut zile bune, zile proaste și bineinteles zile foarte proaste, iar intr-o zi am hotarat sa o luam fiecare cum apuca pe al sau drum. Lasand la o parte infidelitatile și celelalte lucruri marunte, pot spune ca diferentele de caracter au contribuit major la aceasta despartire: eu eram baiatul „de casa” care dorea sa construiasca, sa se plimbe, sa viziteze, romantism, iubire, bla bla bla; el „regele balului” mereu pus pe distractie, petreceri, bauturi, etc; și oricat am incercat soarta mi-a fost potrivnica și nu am reusit sa ne gasim amandoi în acelasi timp, pe acelasi drum.

Nu a fost usor sa ma vad singur în casa; desi nu a fost cea mai perfecta relatie, a fost acolo cand veneam acasa, aveam pe cineva care ma astepta, aveam cu cine sa ma cert. Am ramas doar eu, eu ma cert cu mine, eu vin cu mine acasa, și tot eu ma satisfac cand sunt horny și prea lenes sa ies la agatat. Partea grea a fost probabil cea legata de intimitate; e al naibii de greu sa ajungi sa fii intim cu cineva, caci intimitatea adevarata apare după o perioada lunga de timp sau cand reusesti sa gasesti acea persoana alaturi de care poti fi tu insuti; cum majoritatea incercarilor mele au esuat lamentabil după nici cateva zile, pot spune ca am rezolvat momentan problema intimitatii.

Iata-ma acum, la 5 luni distanta de cea mai lunga relatie avuta, singur cuc inchis intr-o colivie. Bineinteles ca ex-ul deja are o relatie, s-au mutat împreună și probabil vor trai fericiti pana la adanci batraneti doar ca sa-mi demonstreze mie viata, inca o data, ca intotdeauna se poate mai rau. Am iesit pe „piata” inapoi sa constat ca, în cei 6 ani în care am lipsit, totul s-a schimbat: piata e plina de ciuperci proaspăt aparute după ploaie, de agricultori demult iesiti la pensie dar care cauta cu inversunare o relatie serioasa și posibil iubirea de mult pierduta (sau ciuperca), discretie cat cuprinde și bineinteles seriozitate din plin. Am ramas socat ca din 10 profiluri, 9 au scris în headline ca vor discretie maxima. Chiar cineva spunea ca „discretie” este cuvantul anului 2016. În fine, nu am reusit sa inteleg chestia cu discretia și cu „da-mi tu poza primul” neam. Acum stau și ma gandesc: sa-mi pun poza la profil ori ba, sa dau nr de telefon ori ba, sa ies cu el după doua vorbe schimbate sau sa astept sa-i verific arborele genealogic mai intai. Lumea e ciudata. Pe de o parte avem ciuperci tinere care stiu totul despre toți și în care nu poti sa ai deloc incredere, pe de alta parte avem ciupercutele care vor relatie serioasa dar doar dacă ai loc; bineinteles ca exista și ciupercutele modele care nu cauta decat sex și de care nimeni nu se poate atinge, agricultorii care au și ei rostul lor în peisaj, ciupercutele speriate de bombe, etc. Și cand crezi și tu ca ai gasit o ciupercuta care e de vita nobila, BANG!…de fapt e un bou!

Revenit pe piata am inceput sa imi dau intalniri, sau cel puțin am incercat. Surpriza: persoanele nu se mai intalnesc. Acum totul depinde dacă ai sau nu loc; toți par a fi niste agenti imobiliari ce tranzactioneaza pe piata de leguminoase. Nu ai loc inseamna ca nu are rost sa ma vad cu tine ca deh, doar nu ne intalnim sa discutam despre alegerea noului premier sau despre ce carte ai mai citit. Și cel mai tare ma amuz cand cineva vrea sa ne cunoastem; sau cand vrea sa afle ce caut. Da, asta cu ce cauti e cel mai tare. Am incetat sa imi storc creierii pentru a gasi un raspuns pertinent și pur și simplu le spun ca nu stiu ce caut. Pe moment sunt un pic bulversati dar isi revin repede și vor sa…ma cunoasca!

Probabil ca, după o relatie de lunga durata, descoperi unele calitati care le cauti, multe defecte care nu le mai poti accepta, dorinte și idealuri noi, ceea ce se traduce printr-o scadere dramatica a numarului de potentiali parteneri cu care te poti intersecta.

Mi-am sters de „n”ori contul în astea 5 luni și mi l-am reactivat, tot sperand ca se va produce o minune cand voi deschide aplicatia. Inca astept minunea… Incerc sa nu ma dau batut, sa sper în continuare ca sub pătura asta de superficialitate toți suntem la fel și ca, la final de zi, tot ceea ce ne dorim este sa avem o ciupercuta care sa ne stranga în brate și sa ne ureze „Noapte buna!”.


Alte articole scrise de același autor (Bogdan Bogdan):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Bogdan Bogdan

Un visator incurabil...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *