O muzica de jazz in surdina si cartea in mana… un dumnezeu care se crede matematician… si totusi o idee nu imi iese din minte. Ma asteapta o geanta goala care spune ca trebuie sa impachetez. Trebuie iar sa fac bagajul. Si nu imi doresc asta. Niciodata nu mi-a placut sa imi fac bagajele. Nici macar atunci cand urma sa plec intr-un loc ce-l asteptam in suflet. Raman mereu paralizat in fata gentii goale si aman momentul pana la limita imposibilului. Niciodata nu am dat foarte multa importanta acestui aspect, dar in seara aceasta ideea asta nu ma poate parasi. Si de ce ar face asta?

Este o adevarata provocare sa realizezi bagajul. Si nu ma refer la intrebari existentiale de genul: ce culori de camasi sa iau, sau se asorteaza sosetele cu cravata au ba :) …adevarata problema este ca bagajul reprezinta in sine un simbol.

Este casa melcului… este ceea ce te reprezinta pe tine ca si om. Niciodata nu trebuie sa uiti sa pui in el ceea ce sufletului tau nu poate sa ii lipseasca. Mereu cand ma vad in fata gentii goale ma gandesc… daca totul se va evapora in neant, ce mi-as dori sa ramana langa mine acum?! Si mereu trebuie sa fie altceva. Asta e regula. Nu poti lua acelasi lucru mereu. Nici nu am risca sa cadem in plasa neascultarii. Ne transformam intotdeauna de la un bagaj la altul. De la o plecare la alta. De la o revenire la alta.

Imi amintesc acum un pasaj din jurnalul Reginei Maria, in care spunea ca indiferent in ce casa sau camera de hotel a locuit isi construia un mic loc al ei, ca sa se simta bine, acasa… Oare si ea avea aceasi dilema in fata gentii goale?! 😀

Voi ce ati pune in bagaj?!


Alte articole scrise de același autor (abstraaact):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

abstraaact

Comments

  1. chris92    

    hmm eu sunt genul care nu sta prea mult sa se gandeasca cu ce sa se imbrace, dar in 20 de secunde am tot timpul sa imi pot da o nota, e ok, nu e ok. De fiecare data zic, e ok:)) nu stiu dar tind sa cred ca am un har in a sti sa ma imbrac:)) si corpul ma avantajeaza, nu-s inalt nu-s pitic si am o forma cat se poate de ok, nici facut nici cu „grasime” habar nam :))

  2. Alex P    

    Ce sa pun in bagaj? Regrete, frustrari, no, cum e traditia.
    De cele mai multe ori bagajul se face singur, ramanandu-ne doar alegerea a ce sa scoatem din el.

  3. CM    

    De ce trebuie să fie mereu altceva? Este un păcat aşa de grav să fi găsit varianta ideală? Sau măcar una valabilă pe mai multă vreme, să zicem două-trei voiaje. Trăim în vremea rebranding ului, trebuie să te reinventezi o dată la 2 săptămâni, pachetele îşi schimbă forma odată cu noul sezon. Protestez! Şi refuz să mă schimb doar pentru că departamentul marketing îmi spune că TREBUIE. Eu îmi duc cochilia de ani buni cu aceleaşi cutiuţe înăuntru.Şi nu, nu colecţionez souveniruri.

    Sigur că te cuprinde panica dacă stabileşti reguli atât de necruţătoare, „niciodată nu trebuie să uiţi” sau „mereu trebuie să fie”. Sufletul are o fantastică putere de regenerare şi de improvizaţie. Laşi ceva în vechiul loc, găseşte el ceva să îi ia locul.

  4. LeKick    

    Viaţa însăşi este un bagaj. Daca din întâmplare sau de bună voie lăsăm acasă anumite obiecte – periuţa de dinţi sau chiloţii acestea sunt uşor de înlocuit, le putem cumpăra de la orice supermarket însă cu noi vom lua cu siguranţă amintirile de acasă, o facem involuntar din inerţie. Omul simte nevoia să aparţină unui loc, daca nu-l leagă familia de acel loc, îl leagă o persoana dragă, îl leagă amintirile bune…rele. Nu cu mult timp in urma am avut ocazia sa dau nas în nas cu veşnicul călător –aşa-mi place să-i spun, dacă stau să ma gândesc acum, cred ca am vorbit foarte puţin de locurile pe care le-a vizitat dar mi-a povestit în detaliu despre căsuţa lui modestă unde cu drag a construit cu mâinile lui anumite elemente ce-l fac să se simtă bine. În concluzie dacă-mi fac bagajul îndes în el un pumn cu amintiri de acasă :)

  5. boon    

    La mine intrebarea e : „Ce sa mai scot din bagaj? Inca nu pot sa-l inchid!”. Pun de obicei multe lucruri inutile, haine pe care nu le imbrac oricum, dar sa fie ca niciodata nu stii cum iti patezi un tricou, altul ia foc si unul ti-e fruat. Tre sa fii sigur, nu?! Si nu, nu ma bag in polemica „bagajului” din punct de vedere metaforic, ca din cate am inteles eu din ce ai spus, nu te referi numai la bagajul cu haine :p.

  6. serafim277    

    eu in general plec cu ce am prin buzunare…si vad eu pe parcurs sau defapt pe drum ce strang in bagaj:)

  7. Smog    

    bagajele se fac si desfac in functie de destinatie, de locatie.

  8. diana    

    Eu sunt imprevizibila. Asa ca am vesnic un rucsac pe care eu l-am botezat rucsacul Hai in care am intotdeauna un minim de bagaj strict necesar intr-o calatorie, restul urmand sa-l adaptez in functie de anotimp si de durata plecarii destul de rapid in momentul in care mi-a rasarit in minte ideea de a fugi de acasa.

  9. saphir    

    un tricou alb, o pereche de blugi vechi, ceasul :)
    si pentru duminica, o amintire cu soarele de azi din piata M, pusa langa amintirea marii din aprilie, a campurilor cu flori si a muntilor cu zapada.
    and some bitter determination on top. where you come from defines who you are, and knowing who you are is quite useful when facing new challenges.

  10. itsfriday    

    ce ar fi daca nu pun nimic in valiza? ca e un nou inceput?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *