No menu items!

Spiritual gifts (2): Focul – hipnoză de grup

Acelasi autor

Crăci cu gânduri

M-ai căutat la cimitir, printre mormane de cadavre. Zgurmai nebun printre mormane de oase jilave, neobosit să mă aduni dintre valuri de glie. Și...

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă...

Logica unui sinucigaș (plătit) de Ego-uri

Într-o epocă în care dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor și a individului, în general, atinge viteze amețitoare, sinuciderea e la modă. Oameni picați ca muștele...

Spiritual gifts (3) – Life like a swinging vine

„Vița noastre de vie întortocheată din momentul în care iese la lumină din butucul gros, din rădăcinile familiei și grupului de cunoștințe și influențe...

Spiritual gifts (1): Lotusul

A story about what I have learned from a floawer.
FireMan
FireManhttps://www.facebook.com/IulianIanis
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

11756764_10153187029217874_922968505_oMă trezesc din visare, lângă un foc improvizat, cu metale bine forjate care să îl susțină, ca, Doamne ferește, să nu se întâmple ceva neprevăzut în Anglia asta plină de previziuni, și să ia dracu foc ceva. L-am încropit dintr-o dorință nebună de a retrăi momentele petrecute pe piscurile Parângului, la un foc de tabără ridicat din brazi modești și uscați, cu oameni în jurul lor, cu oameni din toate timpurile și din toate locurile lumii. Povești la lumina focului și-a lunii.

Și mi-am dat seama că în fiecare dintre noi, oamenii, este un povestitor la gura sobei. Un povestitor fascinat de puterea isprăvilor, imaginare sau nu, pe care le poate spune, numai de-ar avea răgazul să își desfășoare ghemul cuvintelor.

M-am trezit un pic din hipnoza ce mi-o provocau flăcările. Dar știu că voi reveni imediat, nu e vreme de pierdut cu Kumba, un prieten indian al unui prieten sociabil. Kumba se uita tâmp la mine și îmi spunea că lui îi place să asculte liniștea, așa cum mie îmi place să ascult flăcările. Dar și Kumba ăsta e o figură de om. Arată ca un țigan român. Are același limbaj, un pic schimbător din cauza vremii și altor influențe. Dar el, la origini, este un țigan. Dar un țigan frumos (nu fizic), care ascultă tăcerea.

Mi-am vârât din nou ochii în jar și în flăcări și am început din nou să meditez pe fundalul vorbelor lui Kumba: „you are Indian, my friend” sau… „All India is here! Hahahahaaaa”. Era simpatic ceea ce auzeam, dar nu aveam cum să îi împărtășesc toată istoria legată de originile poporului român, care de fapt sunt pelasgi, veniți într-adevăr din Asia. Și că suntem izvorul latinității, strămoșii romanilor, … etc. Nu i-am spus povestea asta, în schimb mi-am adus aminte despre ceea ce ne spunea proful de română, Marinache, plin de zel și de extaz, și anume că Eminescu a descoperit în filozofia indiană și în scrierile sanscrite izvorul umanității și a spiritualității românești. Doar că lor nu li se recunoaște acest drept de Prim Om, doar că, la fel ca și pe noi – românii – și pe ei îi blamează o grămadă de capete seci, rasiste, care nu au nimic în comun cu civilizația de pe reclamă.

Mi-am dat seama că am făcut focul pentru ei și pentru noi. Pentru a ne simți din nou frați, același trib și-același sânge. Am privit împreună cu ei în flăcările făurite abil și am văzut animalele pe care le vânam altă dată, jupuite, pregătite a fi puse pe jar și consumate la comun. Am văzut în flăcări djembe-le tribale care mă făceau să dansez la un loc cu ceilalți, așa, negri cum suntem, dar frumoși. Și cum femeile încep și ele să danseze pe ritmurile tobelor făurite din copacii prețioși și din pieile animalelor consumate. Nimic nu se aruncă. Natura e prea bună cu noi pentru a ne lua din sânul ei mai mult decât ne este necesar.

Am găsit în flăcări gustul apei de izvor de acolo de sus, de pe Parâng, atunci când îmi înviora, ea, apa, tot corpul doar trezit din somn și beție și visare. Erau singurele momente în care m-am simțit un corp viu. În rest mă simt doar spirit. Spirit călător, povestitor, visător.

Am privit flăcările și m-am simțit atras ca de o forță nepământească. M-au hipnotizat și mi-au arătat pe rând că toți oamenii lumii s-au adunat în jurul focului mereu. Oamenii au înlocuit Soarele cu focul, pe răcoarea înșelătoare a lunii. Focul i-a unit pe oameni. I-a unit pe ei și familiile lor, pe ei și marea familie tribală din care făceau parte. Nici nu mai conta ce îți place și ce nu îți place, toată lumea se găsea în jurul focului, înconjurată de familie, mâncând pe săturate roadele muncii sau darul naturii, animale de casă rotindu-se prin jur, corpuri goale transpirate de dorință sau extaz, frunți ridate și părul de calc, bătrânii judecau cel mai bine, copiii erau plini de sclipiri în ochi la auzul poveștilor celor mari. Un rai la lumina focului și a lunii.

Greierii prindeau viață când tobele tăceau… Leii răgeau din toate puterile, ca să-și sperie adversarii.

Generații peste generații și-au clădit dragostea și fericirea în jurul focului. Dar focul are și puterea de a distruge, de a mistui suflete și corpuri, cântecele și descântecele. Are imensa putere de a clădi, dar și de a distruge, cu aceeași forță.

Focul are puterea de a crea umbre. Umbre pe care fiecare din noi le putem vedea, însă e foarte complicat atunci când vrem a le interpreta. Fiecare om vede în umbrele de pe pereții peșterii sale un anumit model, tipar sau formă. A doua zi va considera că umbra lui i-a spus ceva, iar celorlalți nu le va spune nimic. Și creează o poveste a lui. Unică. Despre umbrele lui. El, povestitorul din jurul focului.

Focul nostru a fost unul constructiv, așa cum trebuie să fie un foc.

Și ne-am putut juca puțin cu focul, fără să se întâmple nimic rău, nu-i așa?

Deci ne putem juca liniștiți cu focul!

 

*acum mi-e limpede de ce „FireMan”. (un fel de „rain-man”, și ăla tot la foc cânta ploii)

3 COMMENTS

  1. Foarte karmic, ashea… 😀

    Lasa prostiile si scrie si tu despre saune, parade, paruiala, posete ca ne pierdem clientela 🙂

  2. Nu e neaparat karmic:))
    E…deep…spiritual…filosofic
    Daca era karmic..trebuia sa fie altceva:))
    In Oland se desfasoara Pride-ul. Gata..noutate Robert:))))

  3. Nu sunt, dragă prostii… tot despre saună e… saună spirituală, pentru dat jos grăsimea metafizică, parada plăcerilor nevăzute, păruiala cu ignoranța și poșete pentru păstrarea machiajelor interioare. 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Iisus, Biserica Creștină și orgiile sexuale

Este un titlu captivant, știu, dacă nu chiar „strigător la cer” de captivant. Vă întrebați poate dacă a înnebunit FireMan. Ei bine nu. Citeam astăzi un articol pe unul din website-urile pe care le vizitez frecvent (nu știu dacă am voie să pun link) și m-am gândit că ar...

Articole din aceeasi categorie