Termenul a dobandit de-a lungul timpului o conotatie negativa, si in mare, presupune a avea felul tau de a “vraji” pe cineva. Oamenii au uitat cat de intriganta poate fi seductia pentru ambii parteneri, si ce joc sexual pot face cu ajutorul ei, atat cel sedus cat si cel ce seduce se pot bucura pe deplin. Seductia intre adulti poate fi destul de fermecatoare si de cele mai multe ori e un joc, miza fiind sexul.
Chiar de la inceput, trebuie sa alegi daca vrei sex la minut sau vrei ceva mai aventuros. Fiecare dintre cele doua necesita diferite tehnici de seductie. Aventurile incep de obicei cu putin flirt. Chiar daca va intalniti intr-un bar, intr-o zona specifica pentru agatat, in loc sa te duci acasa cu el si sa faceti sex in aceeasi noapte, ai putea sa-i ceri numarul de telefon. Sexul la minut poate reduce din tensiunea aceea placuta creata intre voi doi. Cel mai bine e sa-l suni a doua zi daca ai intentii serioase si sa-l inviti la cina sau la un film. Punand sexul la o parte il poti confuziona un pic, dar se poate simti si intrigat sau complimentat in acelasi timp.
La intalnire, intreaba-l despre el si vorbeste si tu liber despre tine. Nu te stresa sa-i arati punctele tale slabe, pentru ca le va descoperi si singur pe parcurs, daca e cazul, si atunci puteti sa va impartasiti problemele unul altuia.
Nu discutati despre partidele de sex pe care le-ati avut, chiar daca simtiti nevoia sa mentionati aventurile voastre. Atmosfera trebuie sa fie intima, totusi, nu una de bordel. Romantica, nu sociala.
Capteaza-i interesul si manifesta si tu interes cand vine vorba de fricile sau sperantele lui. Fa-te de doua ori mai atractiv dandu-i sansa sa vorbeasca liber despre aspiratiile lui. Daca nu vrei decat o aventura de-o noapte, abordarea va fi total diferita. De indata ce intalnesti pe cineva la un party sau intr-un club, dezvaluie-ti intentiile si discuta despre sex. Multi barbati se simt jigniti daca ii intrebi direct ce le place sa faca in pat, pentru ca le place sa lase lucrurile sa curga fara a le discuta inainte. Mentine flirtul, si fa-i cateva complimente sexuale discrete. Totusi, nu-l intreba nimic de marimea penisului lui! Scopul tau e sa creezi o tensiune erotica, in care voi doi sunteti singurii care contati, o tensiune ce poate fi rezolvata doar prin sex. Inainte de sex, sa nu faci nimic ce poate distruge tensiunea pe care ai tesut-o in jurul vostru.
Probabil, cea mai buna tehnica de seductie e sa te folosesti de simtul umorului, de un pic de stil si clasa si de o gramada de charm.
De multe ori este mult mai incitat jocul care precede sexul, decat sexul in sine. Acele priviri, schimb de zambete si amabilitati, oferirea unui foc cand celalalt scoate o tigara (fara a fi cerut) etc, cantaresc foarte mult si pot face sexul sa fie mult mai placut decat varianta… light.
Cu aceste arme, in masura necesara, vei atrage barbatii exact cum atrage un magnet fierul.
😈 super. 🙂
Aceasta e varianta “sex and the city gayloaded”? lol. in doua cuvinte cred ca sfatul e sa fi sincer atat cu tine insuti cat si cu cel de langa tine. multumim si pentru acest articol.
seductia este o arta.
Nu trebuie să confundăm seducția cu tehnicile de manipulare.
Seducția apare tocmai acolo unde intenția de a-l cuceri pe celălalt se oprește. Vorbim de seducție atunci când nu determinarea ci slăbiciunea guvernează jocul căutării. Seducția este procesul prin care o dorință nelămurită, dar imposibil de stăpânit, devine stăpână pe actele tale și te conduce impotriva voinței tale și a oricăror tendințe conștiente de a o controla. Seducția e o formă de developare a sinelui în prezența cuiva care acționează pe post de revelator.
Sigur că atât manipularea cât și seducția au de-a face cu dorința și sunt, ambele, moduri de expresie ale dorinței care-și caută împlinirea. Însă în timp ce manipularea este o înșelătorie a simțurilor bazată pe raționalizarea lor (“simt nu ceea ce simt, ci ceea ce trebuie și e normal să simt”), seducția e la polul opus (“ceea ce simt e foarte ciudat, total diferit de tot ce am simțit până acum, însă asta simt și n-am ce face”). În cazul manipulării, o dorință slabă (sau un substitut de dorință) este întreținută și multiplicată până la valori inimaginabile, dorința astfel “sporită” fiind disfuncțională și imposibil de satisfăcut, ca și cum ar fi fost “anabolizată” în prealabil.
O dorință “hrănită” e o dorință ce nu poate fi consumată pentru că își este propriul scop. Asta se întâmplă atunci când i se interzice dorinței orice formă de expresie sinceră, iar dorința se ia atunci pe sine ca reper și, încercând să devină mai mult decât este, se autoamplifică până la autodistrugere.
Pe de altă parte, seducția pornește de la o dorință puternică, mistuitoare chiar și extrem de bine țintită, care însă nu-și găsește calea de exprimare din cauza lipsei unui vehicul adecvat (fie un sine slab, temător de schimbare, fie un obiectiv prea înalt raportat la posibilitățile proprii, fie ambele). În acest caz, dorința stă oarecum ascunsă și rămâne cvasi-necunoscută până în momentul în care e revelată, brusc, la apariția obiectului după care tânjea atât de mult fără măcar s-o știe. Atunci începe jocul seducției (din latinescul se-ductio, adică o abatere, o ducere în afară, o deviere de la cursul normal, obișnuit al lucrurilor). Seducția este ceea ce te poartă afară din tine, ceea ce te face să urmezi chemarea ființei tale către necunoscut, dar către acel necunoscut care-ți este propriu. Este, prin aceasta, chemarea la o întâlnire fatală cu tine însuți.
Seducția nu poate apărea atunci când cineva își urmează pur și simplu dorințele, pentru că în această situație individul nu acceptă nicio delegare, nicio abatere de la propriile-și standarde. Seducția deschide o vulnerabilitate a ființei, o gaură în securitatea personală care, deși sperie, este urmată orbește. Seducția intervine numai atunci când toate armele tac (și nu putem ști dacă au tăcut pentru că seducția le-a supus, sau pentru că au căzut obosite, așteptând ca seducția să apară și să preia lupta lor).
În orice caz, cel puțin în zilele noastre seducția e un fenomen tot mai rar, extrem de rar aș spune, pentru că simularea (din care și manipularea face parte) face acum jocurile. Numai cu greu ne mai poate seduce ceva și arareori devenim seducători. Terenul seducției presupune o naturalețe aproape nepământeană și o dezinvoltură de care omul modern, centrat pe eficiență și determinare, nu mai este capabil.
Homosexualitatea era, într-o vreme, terenul preferat al seducției tocmai pentru că miza nu era sexuală, ci posibilitatea transgresiunii. Astăzi însă homosexualitatea este un loc comun (care se vrea încă și mai comun decât este), sexul nefiind în prezent altceva decât o modalitate (sau chiar un exercițiu) de validare de sine. Ca urmare, seducția trebuie să-și găsească un cu totul alt teren de acțiune, dacă e să apară. Însă cum ar putea tentația să revină la ceea ce era odată? Deocamdată, tentația e redusă la statutul de simplă pedală care trebuie doar apăsată pentru a obține efectul dorit. Acum efectul e secundar apăsării pedalei; pedala (faptul că poți) e mult mai importantă decât efectul (faptul că îți dorești). Cândva, însă, nu era așa. Ceea ce-ți doreai determina ceea ce puteai face.
Și totuși, seducția nu și-a spus ultimul cuvânt. Pedala mai poate da rateuri, iar dorința își poate pierde mințile. Că doar e criză.