Scrisoare pentru mama mea

10 Noi 2007FireMan78 comentariiVizualizări: 6613

Scumpa mea mamă,

Îţi scriu pentru că mi-e dor foarte tare de tine. Dar nu îţi voi trimite niciodată scrisoarea pentru că în ea vreau să îţi spun ce nu ţi-am spus niciodată, de frica de a nu te face să suferi. Te sun foarte rar. O dată pe lună, şi atunci grăbit… Ştiu că ai vrea să te sun zilnic, să te întreb de sănătate, dar de fiecare dată mă cerţi pentru lucrurile pe care nu le fac sau nu le-am făcut. Iară şi iară mereu.De fiecare dată imi aduc aminte de imaginea ta despre mine şi nu îi pot face faţă.

Nu ţi-am spus decât de 3 ori în viaţă că te iubesc. Ţi-aş spune asta în fiecare zi dacă tu m-ai crede. Dacă ai avea încredere în mine. Şi tu ai făcut la fel, dar nu te condamn, pentru că tu mi-ai demonstrat că mă iubeşti, îmi demonstrezi asta prin fiecare clipă a vieţii tale. Şi mor de ciudă că eu nu îţi pot demonstra acelaşi lucru.
Mereu am făcut doar ce am vrut. Uneori am făcut pe potriva dorinţelor tale numai din disperarea nevoii de libertate. Si nu de puţine ori am stiut de la început că greşesc. Nu pot să îmi „rup de la gură” bucuria de a fi liber. Chiar şi dacă prin asta îţi suprim fericirea. Înţelegem greşit fericirea… şi viaţa în general. Mereu ai vrut să fac numai ce ai vrut, pentru că aşa ai crezut că e cel mai bine pentru mine şi, de aici, pentru a te simţi împlinită pe acest pământ. Mai târziu ai privit dorinţele tale ca pe dorinţele lui Dumnezeu. Cu asta nu pot fi de acord, oricât de mult aş vrea. Dar dorinţele mele???

Mamă, Dumnezeul tău mi-e martor că eşti fiinţa pe care o iubesc cel mai mult. Mi-e martor că mă îngrozeşte gândul că nu te voi face niciodată fericită. Mă trezesc adesea dimineaţa cu frânturi de coşmaruri în minte cum că aş participa la moartea ta spirituală. Ca un ucigaş. Şi mi-e frică. Mi-e frică şi îmi iau gândul de la asta. Vreau să răscumpăr toate sacrificiile pe care le-ai făcut numai pentru ca eu să am şansele pe care tu nu le-ai avut în viaţă. Nu voi uita niciodată de cate ori veneam acasă în vacanţe şi găseam în frigider decât o ciorbă cu mai multe oase şi câteva urme de carne în ea, despre care spuneai că vă ajunge o săptămână. Nu voi uita niciodată că ani de-a rândul nu ţi-ai cumpărat haine noi pentru ca eu să am tot ceea ce ceream.
Ştiu cât suferi când te gândeşti că nu voi fi niciodată ceea ce ai vrut să fiu. Nu pot. Nu aş fi fericit. Şi pentru ce ar da Dumnezeu fericirea împărţită în doua? Ai avut o viaţă nefericită. Şi eu am fost de vină. Dar nu puteam fi altfel. Sacrificiul tău va fi suprem dacă îl vei duce până la capăt şi vei avea încredere că prin el, viaţa mea va fi una fericiă.
Mă ia tremuratul de frică când mă gândesc că ai suferi prea mult dacă ţi-aş spune realitatea aşa cum e ea. Dacă ţi-aş spune că viaţa mea departe de voi nu e aşa de roz precum ţi-o prezint la telefon. Dacă ţi-aş spune că de fapt viaţa mea amoroasă e ok, dar cu un baiat… şi că nu vei avea niciodată nepoţi care să îmi semene, să îţi sparga şi să scotocească totul prin casă. Dacă ţi-aş spune că de fapt m-am despărţit de mult de soţia mea din cauza bisexualităţii (sau homosexualităţii)… Dacă ţi-aş spune de câte ori te-am minţit, numai ca să nu suferi. Eşti atât de fragilă… Sensibilă… Toate realităţile astea te-ar dărâma…
O să îţi ofer întotdeauna o imagine voalată despre mine şi viaţa mea… Întotdeauna va fi cel puţin o minciună strecurată între noi. Nu pot altfel. Dar nu aş vrea decât să ştii cât de mult te iubesc, indiferent de prezent, trecut şi viitor.
Trebuie să ştii doar că ai adus pe lume un om, de care poţi fi mândră chiar dacă nu face ce ai vrut mereu să facă. Un om care are principii, un om căruia i-ai educat bunul simţ, siguranţa de sine, morala, şi alte calităţi uneori atât de rare. Am în mine o parte din tine prin toate calităţile acestea, şi îţi promit solemn că le voi păstra ca cel mai de preţ dar de la mama mea. Pentru restul…

Iartă-mă, mama !


Alte articole scrise de același autor (FireMan):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab
Etichete:

78 Comments

  • Paul (1)

    Da, asa este precum ai scris in aceasta scrisoare. Dar cel mai dureros pentru o mama este sa afle ca nu ai reusit sa-i spui niciodata adevarul.
    Iti spun asta dintr-o experienta. Sa-i spunem din esperienta mea. O mama simte absolut tot ce este legat de copilul ei. Atunci can di-am spus mamei mele, raspunsul a venit ca o palma calda peste un obraz rece, ” Indiferent de ce se intampla si de ce o sa se intample tu, tot copilul meu ramai, si imi doresc sa iau cu mine in mormant acest secret al nostru.” Acestea au fost cuvintele mamei mele, in care am avut in final incredere sa-i pot spune ceea ce simt si ceea ce sunt. Au fost doua bariere care m-au tinut in loc: Una a fost suferinta pe care o sa o provoc spunand un lucru care pentru ea este dincolo de orice capacitate de a putea absorbi informatia, si a doua bariera a fost frica de responsabilitate. Le-am depasit pe amandoua… acum imi este prietena asa cum mi-am dorit intotdeauna sa-mi fie. Si a inteles un lucru important. Acela ca, fiecare suflet este independent de optiunea celor din jur si ca parintele este dator sa aiba intelegere cu copilul. Alegerea este a fiecaruia pentru ca raspundem independent pentru toate faptele noastre.

  • daxiss (2)

    bravo , sincer si eu imi iubesc mama dar nu pot sa-i spun asta . nu ma intreba de ce ca nu stiu
    pa si bafta

  • nimeni_important (3)

    :(

  • … pai ce sa mai spun? …m-ai dat gata …si ma bucur ca nu m-am inselat in privinta ta FireMan. Am ramas fara cuvinte si mi se intampla foarte rar … dar mi-au dat lacrimile …

  • alexiss (5)

    FireMan mai destabilizat … imi curg lacrimile fara sa le mai pot controla; ma regasesc in multe din afirmatiile tale (asta chiar daca nu sunt in situatia ta)…felicitari :)

  • RiCkY (6)

    Draga FireMan,
    Poate ca imi stii deja opinia in legatura cu ce-ai scris pentru ca ma apucat sa vorbim si fata in fata despre asta …Si eu ma simt la fel din punctul asta de vedere. Pe de alta parte ,sanatatea mea scartaie din zi in zi …iar evenimentele din familie ,par sa vina una dupa alta , crunte si izbitoare. Am facut 18 ani si eram fericit ca am ajuns matur.Am trimis mamei de ziua ei ,luna asta o prima scrisoare in care I-AM SPUS pentru prima data in viata ca O IUBESC ca sunt constient de cate ori s-a lasat pe ea ca sa-mi fie bine, de tot ceea ce face, de luptele pe care chiar si ideologic vorbind le poarta cu tata doar sa izbavesc eu .Nu mi-a impus niciodata nimic, m-a lasat sa-mi aleg drumul , si l-am ales pe acesta…Mi-a fost rusine cu mine mult timp ,m-am intrebat mereu de ce eu …si apoi m-am acceptat si m-am iubit si sunt convins ca daca ar suferi si ea din stiinta faptului aflat inca in curs de consumare, m-ar iubi in continuare la fel ,pentru ca n-ar suporta sa sufar vreo clipa…
    Mi-e teama si mie la fel ca si celorlalti de momentele de adio din viata…Persoanele pure dispar adesea. in ultima vreme s-au intamplat atatea pe aici incat sunt socat, impietrit…am nevoie de o vorba sau o imbratisare si cu ai mei nu pot vorbi pentru ca sunt la fel de marcati ca si mine…incerc in continuare sa vorbesc cu acelasi A…. care se straduie , caruia poate ii pasa de mine …sau macar incearca ….Nu pot concepe ceea ce nu as vrea sa cuget niciodata…( nu e ilogic ,dar mi-e teama sa fiu direct in aceasta circumstanta). App , mi-e dor si de tine si pe zi ce trece realizez cat de important e sa spui lucrurile la timpul lor …si cata insemnatate are o vorba zisa ,indiferent de context sau de dispozitie…Nu stiu , la final ma rog doar sa fie bine. Sa am puterea sa pastrez aparentele la fel de intransparente pentru ca lor sa le fie bine si sa fie mereu mandri de mine.Pe de alta parte lupt cu mine, la fel de singuratec ,ursuz ,neinteles si in cautarea unei imbratisari de care am nevoie in momentele astea …M-am saturat sa fiu puternic dar trebuie.Oare cu ce ma aleg eu din toate astea?…La final calculele. Pana atunci … Sa auzim de bine de la toti . Mersi de posibilitatea de exprimare.

  • FireMan: Eu nu m-am destabilizat, cel putin nu inca. Stii… fiecare are dreptul la viata. O relatie buna/sanatoasa intre parinte si copil nu cred ca presupune neaparat crearea acelui tablou clasic in care copilul se casatoreste si la randu-i produce altii. Cel mai mult conteaza modul in care ne traim viata. Si doar una avem din pacate. Scurta rau. Uneori nu e bine sa-ti vinzi fericirea pentru fericirea altuia. Ideea e frumoasa dar pretul e prea ridicat.

  • Florin (8)

    Draga prietene FireMan ,

    Acest cuvant MAMA este de cel mai pret cuvant care poate sa fie In lumea aceasta grea si neiertatoare .
    MAMA a iertat multe greseli ale copiilor care au suparat-o la momentul cand sa produs Intamplarea .
    Sa spui lui MAMA TE IUBESC face cat toata averea altora care si-a trimis-o la azil sau mai rau a uitat-o cand si-a facut banul .
    Intre adevar are parte si de bucuri dar si de necazuri depinde de copilul pe care Il are .
    MAMA A IERTAT,IARTA si VA IERTA In continuare .

    Cate batai,jigniri,violente care sa terminat pe la spitaluri sa mancat de la soti numai ca sa stea langa COPII .
    De accea MAMA TREBUIE PRETUITA indiferent daca nu toate MAMALE are grija de COPII lor .
    TREBUIE sa ne aducem aminte de ea si cand numai este pe lume,spital,azil .
    Daca se poate si o FLOARE atunci este ok .
    Sa zicem cu toti TE IUBESC MAMA .

    Numai bine,Florin .

  • Himera (9)

    of mai copii :)
    Bravo Fireman …. si eu care ma gandeam ca pompieri sunt insensibili :) )
    lol

  • FireMan (10)

    God , am dat peste un manuscris… ma ajuta cineva sa il descifrez?

  • DG (11)

    Cat de bine ai descris un adevar valabil pentru multi dintre noi…iti multumesc.
    Ma tot gandesc la momentul cand MAMA va fi foarte batrana, suficient de batrana incat sa pot gandi “te-am protejat destul, riscam” – hai sa incercam sa traim altfel de azi in colo si poate, va fi chiar mult mai bine. Hai sa traim intr-un adevar absolut si o apropiere sincera, fara retineri si pic de minciuna, asa cum ar trebui sa fie intotdeauna intre fiu si mama…

    E chiar dureros cand parintii iti spun “te iubim” si tu in gand completezi imediat: “si dac-ati sti adevarul tot, probabil m-ati uri ca pe cel mai nemernic dusman!”.

  • ar_22_m (12)

    da, frumos shi emotzionant.

    mama mea nu shtie de mine. are deja shi o varsta respectabila iar sanataea i se shubrezeshte pe zi ce trece. totushi nu am curajul sa-i spun. shi asta fiindca o iubesc shi nu vreau sa sufere. sigur ca m-ar iubi shi daca ar shtii. dar a facut atatea pt. mine incat m-ash simtzi groaznic sa o pun in situatzia unor dileme peste care shtiu ca nu le va trece ushor. pt ea sunt importante aparentzele sociale, morala creshtina, etc. nu vreau sa ma toace la cap cu preotzii, shi alte minuni, shi nu vreau ca ea sa petreaca nopti planse in incercarea de a intzelege ca nu-i pedeapsa, ca nu-i vina ei etc. la varsta ei adaptarea se face mult mai greu. nu cred ca merita una ca asta din partea mea. shi totushi pana la urma tot va shtii. ce nedrept … this really sucks.
    imi pare rau mami :( (

  • Senseless (13)

    :( (

  • eu cel de ieri (14)

    ai reusit sa-mi destabilizezi toata ziua :) se intampla rar, dar dupa cum am mai spus-o nu sunt o masina…
    la mine a fost altfel. Parintii mei au stiut. Am ales drumul cel mai greu, pentru ca doar asa ma puteam elibera cu adevarat. A fost o discutie lunga, grea in care s-au pus intrebari si s-au cerut raspunsuri. Nu pot spune ca au fost impacati cu ideea ca sunt ceea ce sunt. Dar nici nu m-au renegat sa spun asa.
    In schimb acum, imi pare rau ca nu-i mai am langa mine sa ma pot bucura impreuna cu ei de viata pur si simplu.
    chiar m-ai dat peste cap…:)
    Eu.

  • Husk (15)

    Of! Cata vaicareala!
    Mama in sus si mama in jos.
    E mama doar, a ales sa fie mama iar asta nu vine cu un manual de utilizare, vine cu tot ce presupune, fie ca afla ca baiatul ei e gay sau e criminal. Caci se poate si asa, nu? Si cei care fura, ucid sau violeaza au mame. Si nu e uimitor cand vezi cum unele mame merg pana in panzele albe pentru copiii lor? Ce daca a violat sau a ucis, e copilul ei iar ea e mama si darama tot pentu el.
    Tot timpul va exista acest “de ce?” indiferent de ceea ce esti. Uneori ma intreb daca in cazul parintilor nu e si egoismul de vina, cand vor prea tare sa modeleze copiii dupa ideea lor de viata si nu conteaza care e realitatea de fapt sau daca ei sunt de alta parere.

    Eu i-am spus mamei si prietenul meu la fel. Adica le-am spus adevarul despre ceea ce suntem. Si am ales sa o facem aproape deodata. Nu de alta dar sa fie comun tot circul, e pacat sa o lungim inutil cand unul termina toata nebunia celalat sa o inceapa. Si cred ca e mai usor in doi. Firesc, n-au sarit in sus de bucurie si nu ne-au sarutat pe frunte. A urmat tot circusul de rigoare, cu plansete si tot tacamul, pentu ca la noi n-a existat si nu exista o educatie din punctul asta de vedere. Da e un “dezastru” dar totusi se poate discuta civilizat. Inteleg si ca e o “lovitura” si ca nu-ti poti stapanii plansul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa recurgi la trucul asta pana la refuz. Dar asa e la noi romanii. Nu vor fi impacati niciodata cu asta si intelegem treaba, + ca tot timpul vor fi aluzii si incercari de “indreptare”. Dar tot credem ca e mai bine sa stie cine sunt copii lor, chiar daca asta doare, decat sa tzesem una-ntruna povesti peste povesti, minciuni peste minciuni din ce in ce mai stufoase sau chiar sa recurgem la chinuitele casatorii de convenienta.

    N-a spus cineva ca viata e usoara.

  • no_eskimo (16)

    comment: no comment

  • eu cel de ieri (17)

    Husk, te rog sa-mi ierti intrebarea… esti cumva Elena Udrea?

  • Imi aduc aminte de studentia mea… eram in Arad, stateam in gazda la soacra unui coleg… o femeie deosebita! Care la un moment dat realizeaza ea ce si cum, imi tot bate finut apropouri, si, la un moment dat ii spun. Reactia ei? Cu o fata normala, imi spune sa am grija sa nu afle colegii… poate multi nu vor intelege, si ma vor face sa sufar. Si sa am grija cu ai mei, poate ca nu vor fi de acord si o sa ii fac sa sufere! Mi-a propus, daca vreau, sa fie un fel de releu intre mine si tipul cu care aveam o relatie virtuala (internetul era pe la inceputuri, iar de intalniri face-to-face nu se punea problema inca).
    Celalat exemplu, e modul in care au reactionat si reactioneaza familia puiutului meu… certuri, restrictii, tocat de nervi….
    Totul depinde. Nici nu as stii exact sa spun de ce… de educatie, de persoana. E drept, mi-as dori mai mult ca orice in lume sa nu ma ascund cand iubesc, sa nu trebuiasca sa sufar in tacere. Dar uneori asta nu e posibil!
    E greu!

  • o mama (19)

    Citesc povestile voastre si ma iau fiori reci. Sunt f tanara si totusi sunt mamica a doi copilasi pe care-i iubesc ca ochii din cap. Nu o data mi-am pus intrebarea cum voi reactiona daca unul din copiii mei ar avea o alta orientare sexuala. E greu de spus ce simte o mama cand vede ca puiul ei e altfel. Nu va puteti inchipui ce simte o mama. Nu va puteti inchipui cum se creste un copil, cate sacrificii si cate induri pt el. Cate nopti albe, cate lacrimi cand e bolnav. Si dupa atata sacrificiu, sa aflu ca copilul meu e……altfel. L-as accepta, sta in natura umana a unei mame, dar as ramane cu un gol imens in suflet. Fiecare parinte vrea ca copilul lui sa aiba viata frumoasa dar nu-mi explic cum de a fi gay te poate face fericit. Nu am nimic cu voi, dar compatimesc parintii vostrii si-mi vine sa le plang de mila. Nu stii ce inseamna vorbele mele daca nu ai copii. Nu stii cum e dragostea pt puiul tau, nu ai cum sa stii, si la fel nu ai cum sa stii ce poate simti o mama cand e descurajata de copilul ei, de cel pentru care a luptat o viata de om, de cel pentru care si-ar fi dat viata (la propriu vorbind). Cand veti constientiza ce inseamna sa fii mama, va fi tarziu.
    Nu vreau sa intelegeti ca va condamn. NU!!! spun doar ce poate simti o mama.

  • grid (20)

    Dragă mamă~

    Nu fi îngrijorată. Nu sunt deloc “altfel”. A fi gay nu înseamnă că eşti diferit de ceilalţi – înseamnă doar că ceilalţi se cred diferiţi faţă de tine doar pentru faptul că aderă la un ideal de “normalitate” care se întâmplă să fie împărtăşit de majoritatea oamenilor. Ideea de “normalitate” e picurată zilnic, încă din leagăn, în căpşoarele micuţilor copii, precum o picătură chinezească, astfel că atunci când ajung mari puţini ajung să-şi dea seama că au fost păcăliţi şi că, ani de-a rândul, li s-au servit iluzii pe post de realitate…

    Eu am fost norocos că te-am avut pe tine, care m-ai învăţat de când mă ştiu să-mi pun tot timpul întrebări şi să încerc să-mi răspund singur la ele. De la tine am învăţat să nu iau de bun tot ce mi se spune. Cum grano salis. Tu ai ştiut cum să mă înveţi să mă îndoiesc de evidenţe şi să mă aplec, cu băgare de seamă, către Necunoscut pentru a-L cerceta. Nu m-ai învăţat să fug de viaţă, ci să dau piept cu ea. Da, mi-a fost frică, dar m-ai încurajat să nu mă tem să-mi fie frică. Mi-ai arătat că frumuseţea vieţii vine şi din împliniri şi din necazuri, căci gustul şi simţirea vieţii se nasc tocmai acolo unde plăcutul şi neplăcutul se întâlnesc – în orizontul, mereu îndepărtat, al posibilităţilor.

    Şi atunci, de ce să cred că sunt “altfel”? De ce, până la urmă, să mă consider “gay” doar pentru că îmi plac băieţii? Etichetele nu reuşesc să spună nimic despre conţinător; ele vorbesc întotdeauna doar despre conţinut. Or, pentru mine, ceea ce mă face “gay” e mai important decât faptul că sunt gay. Pot fi de acord chiar şi cu ideea de “normalitate” în viaţa sexuală, atâta vreme cât recunosc drept “sex opus” sexul persoanei de care mă simt atras. Aşadar, s-ar putea zice că sunt normal.

    Tu, mamă, nu m-ai învăţat doar să vorbesc. Cu blândeţe infinită mi-ai făcut să înţeleg un lucru mai important decât Cuvântul, anume că puterea cuvintelor vine de dincolo de noi, de acolo de unde ne vine puterea de înţelegere. Tu nu m-ai hrănit doar cu cuvinte, cu toate că – de bună seamă – pe calea cuvintelor mi-am croit şi eu, ca fiecare, lumea mea de înţelesuri ascunse. Chiar dacă uneori, pentru a mă proteja, ţi-ai fi dorit să-mi dai, lipit de câte un cuvânt şi înţelesul lui de rigoare, ezitarea, încrîncenarea sau tremurul vocii tale m-au ajutat să nu te cred pe deplin, căci simţeam dindărătul cuvintelor tale că nu sunt ale tale şi că nu eşti tu cea care îmi vorbeşte. Aşa cum orice mamă ştie când e minţită de copilul său, aşa simte şi copilul când mama lui e nevoită să nu-i spună tot adevărul, pentru a-l ocroti.

    Eu, mamă, nu sunt copilul tău, deşi prin tine am venit pe lume. Aşa stau lucrurile pe lumea asta: orice naştere e o desprindere din viaţă către moarte, în care fiecare e răspunzător nu pentru părinţii pe care-i are, ci faţă de copiii pe care, eventual, îi va avea de crescut. Niciodată invers. Să fie oare iubirea “gay” proscrisă doar pentru că scoate la iveală, volens-nolens, acest monstruos secret al vieţii – faptul că cei care nu au copii nu au cui (şi pentru ce) da socoteală? Nu spun că nu e bine să te chinui şi să faci sacrificii în viaţă, ci doar că merită făcute doar acele sacrificii care, făcându-ţi rău, nu te fac totuşi să-ţi pară rău că le-ai făcut. Aşa stând lucrurile şi cu naşterea sau creşterea unui copil, orice “gol” ar apărea în sufletul părintelui legat de felul cum este copilul său (de la natură, prin fire sau purtare) nu poate fi imputat copilului, ci mai degrabă aşteptărilor cu care acesta a fost crescut.

    Sigur, e greu să creşti un copil şi să nu ai aşteptări de la el. Nu e nimeni Dumnezeu sau Supraom. Însă dacă un părinte ştie, aşa cum tu, mamă, ai ştiut atât de bine, să-şi racordeze aşteptările la sufletul propriului copil, atunci multor lacrimi de crocodil le va fi secat izvorul…

  • Gabitzu19 (21)

    Mda…. MAMA cel mai de pret lucru din lume… tot ce am mai scump pe lume, pt ca numai eu stiu cat a suferit de cand m-am nascut…. Tata a murit cand aveam 12 ani :( (, si de atunci m-am schimbat foarte mult, stiu ca mama acuma este mandra de mine, de felu cum ivatz la scoala, ca pot lucra si invatza in acelasi timp, eu lucrez ca sa ii pot da ceea ce MAMA mi-a oferit toata viatza, o iubesc mult pe mama, si nush cum as recationa daca as pierde-o si pe ea. MI-a fost destul ca am pierdut un suflet drag, nu vreau sa mai pierd inca unu. Poezie pe care i-am dedicat-o MAMEI de 8 MARTIE:

    Pentru mama mea

    Cand m-am nascut, plangeam, tu deja ma iubeai.
    M-aicrescut m-ai rasfatat, ai avut grija de mine si m-ai ocrotit.
    Iti multumesc ca m-ai ajutat, ca m-ai inteles.
    Nu pot sa iti raspaltesc bunatatea, dar cat traiesc iti ofer toata dragostea pe care o am si pot spune ca:
    Mama mea e unica in lume si e darul divin de pe lume.

    Mama te iubesc, si te rog sa ma ierti pentru unele suparari care nu am vrut sa ti le fac.
    Cat eu voi trai, o sa am mereu grija de tine si nu iti va lipsi nimic :( (……

  • ii frumos mesajul mama mea crede are cancer si e tanara da nu vr sa afle

  • Petry (23)

    Dear mama…

  • aNDRUTZA (24)

    E MACABRU!

  • aNDRUTZA (25)

    e prea infricosator nu stiu cum sa zic e ca si cand ai zice ca NU AI IUBI-O pe mama ta dar intr-un mod mai dulce!:(

  • florina (26)

    si mie imi pare foarte rau pt ca mam inselat in privinta mea ca mama mea numi vrea raul si numai vorbe bune mia spus dar eu nam crezut si am facut scandaluri si normal ca mama mea sa inselat de mn ei nu mai am ce sa spun decat cami pare rau ca am mintito atata timp pe mama mea simi pare foarte foarte rau bafta si sa nu uitati sa va iubiti mereu parinti mai ales mama:*

  • anonim (27)

    nu e prea fain

  • lennna (28)

    da,imi place scrisoare . e foarte sincera , mersi p-u tot!!!!!!!!!!!!

  • catalinka (29)

    draga mea mama mi se pare ca nu ma iubeste si de aceea as vrea sai fac o scrisoare de iertat :( :(

  • NELU (30)

    buna sa comentez da dar numai de binefelicitari.

  • yonutz (31)

    Mumoasa compunere.

  • nicu (32)

    interesante opinii.eu nu am mama ;a murit cand eram f mic;nu stiu ce inseamna sa ai o mama dar tot ce-am citit ma emotionat pana la lacrimi,nu-s ipocrit,asta e adevaru..in leg cu articolul la fel  f emotionant si este adevarat ca poate prin orientarea noastra deranjam societatea,prieteni si mai ales familia,dar ce putem face??ca ei sa ne accepte asa si sa nu ni se mai puna etichete.?oricum pretuiti tot ce este frumos in lumea asta  si mai ales mamele voastre si daca ea ar fi trait acum cu siguranta ias fi spus ce sunt eu cu adevarat si as fi incercat so fac sa inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt,o mama isi accepta copilu indiferent cat de rau ar fi ..iubiti-va mamele si respectatile,bucuratile…

  • Floryn (33)

    @FireMan nu stiu daca mai e loc de cuvinte sau poate ar fi multe dar acum dupa ce am citit articolul tau… ei bine gandurile mele sunt putin mai mult bulversate. Un articol foarte puternic sentimenrtal, frontal cu realitatea si melancoloic, poate nostalgic.

  • ionela (34)

    euu am mama in stainatate si imi este foarte greau…mie dor de dansa si as vrea sa fie langa mn mereu da r nu se poate………….

  • ionela (35)

    uneori plang cand o vad pe vara mea ca se tinbe inn brate cu mama ei si .cred ca sunt multi ca mn

  • ionela (36)

    Cuvantul MAMA este cel mai pretios cuvant din lume…chiat si tata…

  • seby (37)

    m.ai facut sa plang…am inceput sa plang de cand scria ca viata mea e ok dar cu un barbat..pt ca asa sunt si eu..am 17 ani..si sunt sigur ca vreau ca restul vietii sa le petrec langa un baiat…iubesc un baiat..dar nu pot fi cu el..incerc sa.mi fac pe altcineva..sa uit de el…sa uit ca nu.l pot avea nicidoata…si cel mai greu ami e..ca parintii mei…mai batrani de felu lor..nu vor intelege niciodata ce sunt..tatalui meu..nu cred ca voi putea sa.i spun..il va darama…in mama uneori gasesc persoana caruia sa.i pot spune ce sunt..alteori nu…nu stiu..nu stiu ce sa cred…ca mama adevarata ar trebui sa ma inteleaga..dar..acum nu stiu..caut ziua aceea cat mami curand sa.i spun..daca nu la 18 ani obligatoriu..si acum stiu ce sa.i spun gratie acestei scrisori…multumesc iar

  • FireMan (38)

    Imi pare rau ca te-am facut sa fii trist, Putza, dar nu trebuie sa fii decat bucuros ca existi, si sa lasi lucrurile sa curga de la sine. Nu te grabi, gandeste-te, iubeste, uraste pe cine vrei. Asta inseamna sa traiesti: sa simti.

  • ((Gabriel)) (39)

    „….Ai adus pe lume un om, de care poţi fi mândră chiar dacă nu face ce ai vrut mereu să facă. Un om care are principii, un om căruia i-ai educat bunul simţ, siguranţa de sine, morala, şi alte calităţi uneori atât de rare.”

    Un om care are principii? Morala? Homosexualitatea e total în afara moralei, iar de principii nici nu mai are rost să vorbim.
    Din nefericire, trăiți într-o minciună totală. Orice mamă normală la cap dacă ar auzi că fiul/fiica ei este homosexual/lesbiană ar fi devastată. Pentru că orice mamă normală realizează ce înseamnă asta, la ce a fost expus copilul ei și ce a ajuns să fie.
    Conștiința (legile lui Dumnezeu puse în noi) vă împiedică să vă recunoașteți patima înrădăcinată în voi în fața unor oameni dragi.
    Există scăpare din nenorocirea cruntă în care ați ales să trăiți! Încă aveți timp să renunțați și să începeți o viață nouă!
    Rugați-L pe Dumnezeu să vă ajute! Va șterge tot ce ați făcut și vă va face oameni noi, curați, iertați și transformați în oameni demni de a fi numiți Fii ai Lui!
    Momentul e ACUM! Trăiți adevărata fericire, nu iluzia creată de diavol ca să vă aibă veșnic sclavi!
    Dumnezeu să vă ajute pe toți!

  • Ma intreb … cum fac sa ajunga pe acest site toti acesti oameni religiosi si homofobi … nu cred ca atunci cand scrii pe google: Iisus, Dumnezeu sau gagici sexy ajungi pe darkq … eu unul sunt de parere ca multa lume anti-(ce se intampla pe acest site) are o problema in legatura cu sexualitatea lor sau a cuiva din jur, si ajung sa se refuleze pe aici!

  • RobertG (41)

    De acord cu itsfriday.

    sau o fi munca de lamurire… gen “ce ai facut fiule?” “Am stat pe site-uri gay sa le spun ca e pacat sa fii homosexual” “Bravo fiule, bravo!”.

    dar noi, cum suntem sufletisti si toti greierii la locul potrivit, dam voie si la comentarii inchegate. Ca deh, daca noi nu toleram… atunci.. cine?

  • boon (42)

    ‘Există scăpare din nenorocirea cruntă în care ați ales să trăiți! Încă aveți timp să renunțați și să începeți o viață nouă!’

    @((Gabriel)) PARDON? Nici nu am mai continuat sa citesc cand am terminat fraza asta. Ai idee ce vorbesti? Te-ai documentat vreun pic? Cunosti vreo persoana homosexuala? Ai idee prin ce CHIN trecem noi in perioada adolescentei? Ai idee ce cosmaruri am avut eu si cate ganduri sinucigase ne taie pentru ca pur si simplu e prea GREU sa fii homosexual?
    Tu CHIAR CREZI ca noi am ales sa fim homosexuali? Sa fim TORTURATI de societate? Sa trebuiasca sa mintim icontinuu? Sa nu putem sa fim noi insine? NIMENI nu alege sa fie homosexual. NIMENI nu ar vrea sa fie homosexual in lumea asta. NU E UN MOFT! Si m-am rugat si la Dumnezeu. I-am cerut sa ma ajute, am cerut schimbare, i-am pus intrebari. Si da, cred in Dumnezeu, dar nu in cel in care crezi si tu. Nu in cel despre care vorbesti tu, cel care, dupa spusele tale, LE INTERZICE oamenilor sa se iubeasca intre ei.

    Tu, dragul meu, nu realizezi ce spui. Ai idee cati tineri ajung sa se sinucida in lumea asta din cauza celor ca tine? Cati oameni CREDINCIOSI ca tine ajung sa determine niste suflete tinere ratacite sa-si IA VIATA pentru ca sunt diferiti? Ai idee cat de mult pacatuiti voi prin faptul ca va urati asemenii?

    Americanii au inceput sa ia masuri impotriva celor ca voi, se va intampla si in Romania candva. Numai ca aici, la noi, lucrurile ajung cu intarziere.

    Si nu, nu te urasc pentru ceea ce ai spus. Te compatimesc si mi-e mila de tine. Sper doar ca intr-o zi, tu si cei ca tine, sa realizati intr-o zi ce greseli faceti… noi ne-am dat seama demult de ale noastre. Numai bine!

  • boon (43)

    asemenii = *semenii

    http://www.itgetsbetter.org la asta ma refeream cand am spus ca americanii au inceput sa ia masuri. Arunca un ochi pe acolo, poate te mai luminezi si tu.

  • Domyno (44)

    @boon – ti-am mai zis ca plecatul in America rezolva totul :laugh:
    Cat despre comment-ul lui ((Gabriel)): Nu iti doresc, decat un fiu care sa fie si el gay, si mai discutam dupa.

  • ((Gabriel)) (45)

    Dragă, boon,

    Nu contestă nimeni că e greu să fii ceea ce ești tu și cei de aici de pe site. Dar, la fel de greu e și să fii, după cum aminteam într-un mesaj anterior, alcoolic, diabetic, drogat, etc. Sunt tot patimi, nu elemente posibil înnăscute. Sunt situații dobândite, nu moștenite genetic. Singurul lucru din aceste rele care într-adevăr se poate transmite genetic este înclinația către ele.
    Te poți naște cu înclinația spre băutură, dacă cineva din neamul tău a avut pasiunea asta, te poți naște cu o glicemie care atinge ușor, dacă cineva din rudele tale apropiate (sau îndepărtate, uneori) a fost la fel… Înțelegi ideea.

    Însă, de la a avea o înclinație spre un rău și a-l înfăptui și apoi a ți-l asuma ca mod de viață, e o diferență ca de la cer la pământ.
    Dacă ai/aveți impresia că sunt homofob, te/vă înșeli/înșelați amarnic! Am un prieten care A FOST homosexual. Am vorbit cu el despre asta, mi-a povestit ce înseamnă, ce a trăit, ce a simțit, deci știu despre ce e vorba. După ce i-am explicat cum stă treaba cu patima asta, a înțeles că trăia o minciună crasă și că era pe drumul total greșit și a început să renunțe. Astăzi, este bine-mersi, un om normal, cu o viață normală.

    Legat de sinucidere, dragă boon, cred că orice om ajunge, la un moment dat, în postura asta. Chiar și eu am ajuns și am fost la un pas să o fac, însă Dumnezeu nu mi-a permis și m-a ajutat să mă ridic din groapa în care eram. Dacă am spus altora despre Dumnezeu și știu că El este calea spre orice vindecare, am spus-o pentru că întâi eu m-am convins de asta. Dacă ai impresia că știu toată Biblia pe de rost și viețile sfinților, te înșeli!

    Înainte de a citi Biblia (pe care nu am terminat-o în totalitate-mai am Vechiul Testament), am cunoscut dragostea lui Dumnezeu din experiențele de viață pe care le-am trăit. Iar când am fost pe punctul de a mă sinucide, atunci Dumnezeu și-a arătat mila și iubirea pentru mine așa cum poate că n-am văzut-o niciodată. În momentele în care am suferit cel mai tare, EXACT ATUNCI Dumnezeu mi-a demonstrat multe lucruri pe care nu le știam și pe care nu le înțelegeam la adevărata lor valoare sau putere de pierzanie, după caz.

    A te ruga la Dumnezeu nu înseamnă a spune două-trei cuvinte în care ceri ceva și apoi aștepți să facă el „Abracadabra” și… gata!… problema a dispărut. Asta e iar o înșelare. Dumnezeu te ajută dacă și tu vrei să fii ajutat, iar asta înseamnă implicarea ta directă și activă în relația cu El.

    Orice homosexual care vrea să redevină un om normal (niciun bebeluș nu se naște homosexual cum a insinuat cel care a pângărit Săptămâna Patimilor cu acel afiș jegos și scârbos) îi poate cere ajutorul lui Hristos și, prin El, va căpăta puterea de a spune NU patimii care l-a înrobit. Credința nu înseamnă doar a crede că Cineva există deasupra noastră, ci că acel Cineva este Dumnezeu care și-a dat Fiul să moară pentru păcatele noastre, și El ne va ajuta să ne ridicăm și să biruim orice ispită/patimă/necaz aruncat de diavol peste noi. Iar noi trebuie să luptăm în viața asta, ca să fim învingători în fața răului, nu să îl îmbrățișăm și să trăim cu el.

    Dumnezeu este sursa a tot binele. Tot ce este în afara Lui este de la diavol și cu el va sfârși.

    Drago bonno, și toți cei care scrieți pe acest site, eu nu judec, nu arunc cu piatra, nu jignesc și nici nu am nici cea mai mică intenție de a vă face vreun rău, ci singurul motiv pentru care v-am scris este că mă doare să văd oameni suferind (chiar dacă nu realizează pe moment), pentru că știu cum e să suferi. Chiar știu! Vreau să fiți conștienți că faceți o greșeală gravă, trăiți într-o greșeală gravă și ratați ceva nespus de frumos, de bun.

    Repet, pentru a mia oară și probabil ultima dacă sunteți împietriți în mintea și sufletul vostru, Dumnezeu ne iubește pe toți la fel, DACĂ ne întoarcem spre El, dacă lăsăm răul în urmă. El reabilitează pe oricine, indiferent de ce a făcut. El UITĂ TOT răul, dacă tu îl regreți, ceri iertare și te lupți să-l scoți din viața ta definitiv. Și El VA FI MEREU CU TINE pentru a birui!
    Citiți Biblia și descoperiți-L pe Cel care v-a creat și care ne va judeca, în curând, pe toți, după Legile Lui și după faptele noastre.
    Dumnezeu să vă ajute să biruiți!

  • ((Gabriel)) (46)

    Credincioșii ca mine nu determină pe nimeni să-și ia viața, căci sinuciderea este un păcat foarte mare. Unii spun că nu ar avea iertare și ar trimite sinucigașul direct în iad, căci nu mai are cum să fie iertat, odată ce și-a tăiat timpul necesar pocăinței (regretării și îndreptării răului).
    Credincioșii ca mine își fac datoria frățească și morală de a-și avertiza semenii că sunt în pericol. Așa cum îmi avertizez rudele să nu fure, să nu mintă, să nu înșele pe nimeni, așa sunt dator să avertizez pe oricine văd că se află sau urmează să se afle într-o greșeală majoră care le va periclita binele (fie cel pământesc – temporar – fie cel ceresc – veșnic).
    Nu urăsc pe nimeni, dimpotrivă! Așa cum îmi iubesc prietenul (fost homosexual, pe care nu l-am privit cu scârbă sau altfel) și l-am avertizat și l-am ajutat cât am putut să își dea seama că greșește grav, așa și pe voi din iubire frățească vă spun ceea ce vă spun. Aș păcătui dacă nu v-aș atrage atenția, căci a fi indiferent înseamnă a fi complice și a susține ceea ce vezi.
    Ceea ce fac americanii e exact ce făceau și cei din Sodoma și Gomora, înainte de a fi zdrobiți de mânia Domnului…
    Dumnezeu este iubire, dar este și dreptate. Nu există alt Dumnezeu în afară de El (iar El nu se schimbă și NU e ca noi!). Citiți Biblia și veți înțelege cum trebuie trăită această viață și ce înseamnă, de fapt, iubirea.

  • Corneliu (47)

    Haideti, poate terminam o data conversatia cu Gabriel. Sau poate vreti sa-l avem pe aici tot restul anului.

  • RobertG (48)

    gabriel, te rog din suflețelul meu păcătos, nu fă reclamă site-urilor aberante menite să controleze masele de oameni prosti, bătuți în cap. Ești binevenit să îți susții ideile, noi nu discriminăm. Dar până la reclama ascunsă.

  • Non_Lose (49)

    Sunt de acord, Corneliu…nu stiu cum ii suporta Robert, eu as folosi butonul de BANNNNN

  • boon (50)

    Un singur lucru mai am de zis, Gabriel.

    Se pare ca nu ne intelegem calumea. “Dar, la fel de greu e și să fii, după cum aminteam într-un mesaj anterior, alcoolic, diabetic, drogat, etc. Sunt tot patimi, nu elemente posibil înnăscute. Sunt situații dobândite, nu moștenite genetic. Singurul lucru din aceste rele care într-adevăr se poate transmite genetic este înclinația către ele.”
    Diferenta intre a fii alcoolic, diabetic, drogat si a fii homosexual este ca pe primele tu le alegi, cu a doua… hai sa nu spun ca ‘te nasti’ dar te loveste pe neasteptate pe la o varsta frageda. Inca nu se stie de unde apare dar CREDE-MA nu noi alegem asta. NU AS FI ALES NICIODATA sa fiu asa. Nu imi e usor. Am vrut schimbare. Am incercat. M-am rugat. M-am renegat. Am incercat multe. Nu concepeam sa am o viata diferita fata de a majoritatii. Sa nu am o sotie si copil. Dar m-a ajutat cu ceva? Nu. M-am amarat doar. Am ajuns in pragul disperarii, aproape de sinucidere. Si de ce? Pentru ca unii ca tine nu reusesc sa inteleaga ca nu e nimic in neregula cu noi, ca nu noi am ales sa fim asa.

    Te salut!

  • ana-maria (51)

    bravo gabriel esti pokit? eu da si nu las supara pe dumnezeu pt un asemenea lucru fara suparare baeti astai adevarul

  • maryanna (52)

    o singura mama ai pe lume,dar tati poti sa ai multi asa ca mama e unika

  • cristymaykei (53)

    NU am sa inteleg niciodata de ce acesti oameni asa zisi credinciosi, vad numai textele din biblie care aduc si produc rau semenilor lor care … sunt asemeni lor!

  • FireMan (54)

    Eu nu am să înțeleg niciodată DE CE trebuie să vină pe acest website toți habotnicii să facă propagandă unor concepte învechite, unor tradiții care nu mai țin de REALITATE. Așa cum Biserica s-a înșelat în cazul lui Galileo Galilei pentru că nu era adeptă a ideilor noi, a realităților noi, așa nu poate concepe că un mare procentaj al creștinilor (botezați creștini) sunt homosexuali. Este o realitate, nu o polemică de genul „o fi bine, o fi rău” sau „o fi erezie sau nu”. Neadaptându-se timpului prezent vor fi în continuă negare a realității prezente. Chestia asta mă scoate pe mine din sărite, că se țin cu dinții de niște idei formulate de oameni care trăiau acum mii de ani într-o realitate total diferită de cea de astăzi. Refuzul de adaptare la viețuirea (supraviețuirea prezentă) înseamnă anihilare pentru speciile în cauză. Adaptarea este singura metodă de supraviețuire.
    Și nu mai înțeleg un lucru. De ce propagandă? E criză și pe la biserici? Eu dimpotrivă, cred că lumea e plină de imbecili fanatici. Eu nu am mers niciodată pe un website al B.O.R. (de exemplu) ca să le spun că ceea ce cred ei e greșit și că ar trebui să încerce să sugă… lingura și popii, că le-ar plăcea. Asta nu înțeleg eu. De ce nu stau ei în banca lor mîzgălită cu… pixul.

  • AlexanderUK (55)

    @FireMan Sfatul meu sincer este să spui adevărul mamei tale.

    “The truth may hurt for a little while but a lie hurts forever.”

    Ea te iubeste foarte mult, si mai mult ca sigur pentru ea tot copilul ei vei ramane. Indiferent cum esti.

    Foarte frumos mesaj, eu zic sa iti faci curaj si sa ii spui.

    Alexander

  • sergiu (56)

    AlexanderUk
    mersi ca ai postat aici,altfel nu gaseam postul asta..
    Fireman
    In primul rind vreau sa imi cer scuze,sicer,te-am catalogat cu totul gresit..se pare ca totusi la urma urmei esti un om si tu cu probleme si necazuri ca oricare altul..
    Ma impresionat scrisoarea,o latura sensibila a ta,am ramas fara cuvinte..

  • AlexanderUK (57)

    @sergiu Ma bucur ca am putu fi de ajutor.
    O duminică frumoasă îți doresc!

    Alexnder

  • Dragoș (58)

    Wow … cât de frumos! Felicitări! L-am citit foarte repede, întrucât a fost foarte emoționant. Mai că nu mi-a dat o lacrimă. :) . M-am regăsit în totalitate (mă rog … acțiunile corespunzătoare vârstei mele).

  • DANIELA (59)

    DACA PANA ACUM NU I-AI SPUS, SPUNEI!!
    “Un om care are principii, un om căruia i-ai educat bunul simţ, siguranţa de sine, morala, şi alte calităţi uneori atât de rare.”
    Nu cred ca o mama care ti-a dat o astfel de educatie nu va intelege!
    In mod sigur simte ca o minti si probabil se va simti eliberata cand va afla adevarul, si tu la fel.
    cu drag
    Doina

  • un_tip (60)

    f-tui faiarmane io acu vazui asta…

    be right back!

  • un_tip (61)

    sunt lucruri pe care le regteti; cateodata e prea tarziu..

    soha ne sírj

    Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
    Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
    Si ma decid merg pe a doua varianta:

    Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
    Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.

    Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
    Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

    S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

    Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.

    Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

    Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

    Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
    Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :) ).

    Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
    Eram copil vreo 4 ani… si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
    Eu… vazut… receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

    Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

    Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

    Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

    Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza:
    atunci cand eu nu o sa mai fiu……
    Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
    Bine ca m-am adus aminte:
    Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
    Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi.

    Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

    Astea sunt doar cateva … daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.

    De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
    Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

    De fapt… adevarul e ca…

    Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
    Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

    Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
    Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
    soha ne sírj !
    ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

    Azi sunt 16 ani de atunci.
    Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
    Un lucru imi aduc aminte:
    soha ne sírj
    Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
    Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
    Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
    Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
    Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

    soha ne sírj

    si iara incalc promisiunea…un pic.

  • RobertG (62)

    Frumos povestit. Multam.

  • un_tip (63)

    Multumessc si eu de gazduire..
    e ceva ce am scris cu ceva vreme in urma, ma gandeam ca cei care stau in dubii daca sa rateze ceva in viata nu ar trebui sa o faca.
    ‘what if’ e greu de trait atunci cand nu mai poti face nimic in legatura cu asta.

  • seby (64)

    frate..in romania nu esti prea acceptat asa…si tind sa cred ca romanii care nu accepta oamenii cu alta orientare sunt ft ft inchsi la minte…baietilor le place sa faca 2 fete lezbiene ca se saruta…dar si fetelor le mai place sa vada 2 baieti..dar.nujt de ce atata ura…asta e..adika nu e vina noastra frt..eu am fost crescut ca o fata..pe langa fete..deaia am ajuns asa…dar sunt fericit

  • Alex P (65)

    uau, un tip! multumesc, e greu sa-mi gasesc cuvintele si ecranul a devenit cam incetosat deodata. f frumos. amintirea ta ii da viata

  • Nora (66)

    un tip
    Cu toate că eu nu cunosc sentimentul de iubire faţă de părinţi (fie că e mamă, fie că e tată), povestea ta m-a ajutat să-mi imaginez :)

  • FireMan (67)

    @Un_tip

    nici nu știi ce liniște mi-a produs incursiunea ta în trecut. Frumos, foarte frumos! Așa oameni buni, get it out! Suntem oameni frumoși. Toți! Fiecare în felul său.

    @Nora

    Acum înțeleg multe… Ești oricum adorabilă, chiar și așa împielițată :) )

    P.S. Un_tip, să știi că și tu m-ai făcut acum să plâng. :) Dar nu e nimic… :) E ok.

  • sergiu (68)

    Un_Tip
    Mi-e ciuda pe tine, ai trezit in mine niste sentimente ce le credeam moarte de mult
    Cred ca tre sa fie ceva fantastic sa ai o MAMA.
    Si eu am o mama, dar e doar mama nu MAMA..
    O fiinta calculata,calma,diplomata si rece
    Nu tin minte vreodata sa imi fi spus o vorba buna, sa ma fi strins vreodata in brate sau sa imi fi fost alaturi
    Sint un rau necesar, atit, nimic mai mult sau mai putin
    Sint motivul casatoriei si nefericirii parintilor mei
    M-au avut devreme,mult prea devreme, nu erau nici pregatiti,nu eram nici dorit
    M-a avut la 17 ani, sint motivul pentru care si-a facut doctoratul la 30 de ani, sint motivul tuturor necazurilor lumii..
    A incercat intodeauna sa ma plaseze la bunici sa nu aiba grija mea, de aia mi-am iubit bunica si pe bunul Sergiu…
    Eu de fapt sint Daniel, insa intodeauna am furat numele Sergiu,sa pastrez amintirea bunului
    O data pe la 10 ani cred, mi-am rupt mina, mama a zis ceva de genu:
    Asta meriti, daca nu te astimperi, cind nu mai plingi te duc la spital
    Bunica in schimb a stat alaturi de mine
    Sergiulica, nu plinge, stiu ca doare, dar uite iti iau durerea asupra mea si culmea nu ma mai durea nimic
    Cind a murit bunica nu ne-a anuntat nimeni era prin 96,bunul a murit la citeva luni dupa ea, nu a vrut sa traiasca singur, sa stins de dorul ei..
    Am aflat abia la vreo 1 an dupa ca bunicii mei nu mai sint, am plins luni in sir
    Reactia mamei:Asta e mersul vietii, nu mai plinge ca o muiere si eu si tu vei muri..
    Actual nu stiu cum as descrie relatia mea cu mama…
    Pe mine nu ma suna, imi suna menajera, daca am nevoie de ceva
    Ne intilnim 2-3 ori saptaminal, eu o respect, nu prea i-am intors vorba,ea ma respecta nu zice nimic…
    Stie sau banuieste ca sint gay,reactia ei a fost zero, nici nu ma intrebat nimic nici nu cred ca o intereseaza
    Mama e o persoana buna,insa e doar rece, asta e firea ei
    Ma mir ca cu fratii cei mici, se comporta altfel, defapt am uitat sa va spun, sintem fratii doar dupa ea…A scapat de tata si sa recasatorit si pe ceilalti ai are cu altul
    Nu o condamn cu nimic,
    Atit ei cit si fratilor le-am oferit luna si stelele, dar uneori ma doare, e dureros sa stai in pat sa nu te caute nimeni, decit cu Salut, esti bine?
    Ahhh
    De cind sint bolnav sint trist uneori, uneori am chef de povestit sau de cearta sa imi mai urce si mie adrenalina si nu am pe nimeni alaturi..
    Sint multe chestii ce nu mai le pot face singur, ca mi se,face rau uneori sau am dureri sau pur si simplu ma tem.
    Am fost in Timisoara, am sunat-o pe mama..
    Vrei ceva din tara?
    Iar mergi de nebun asa la plimbare?
    Da
    Esti cu un picior in groapa si nu te astimperi
    Nu merg singur, am angajat sofer, nu iti face griji
    Da, vezi ca poate iti distruge si masina asta
    Da-o dracu masina
    Dane,decit sa platesti sofer si sa umbli pe drumuri mai bine stai acasa iti poti rezolva problemele si pe telefon
    Hai, mama, termini, te rog?
    Sa treci pe la matusa-ta si lasa-i ceva bani
    tic tic tic…
    Mi-a inchis, nu tu pa, nu tu la revedere..
    Am sunat inapoi
    Da femeie ce baiuri ai?Ce imi inchizi asa?
    Pai, nu esti normal, o iei iar razna,esti nebun ca tata-tau, nu aveti stare un pic
    Iar a inchis..
    Deci in mare asta e mama
    Inca ceva
    A fost la mine in spital
    Am venit sa te vad, dar nu stau mult, am programare la coafor..
    A stat vreo 10 minute..

  • Rhade (69)

    De obicei nu ma pricep sa elaborez pe tema iubirii de parinti si m-as multumi daca ar sti engleza pentru a intelege melodia asta, desi cred ca solo-ul instrumental zice totul iar cuvintele nu vin decat sa confirme gandurile pe care le trezeste in mine.

    http://youtu.be/fvRSEdNgxDw

  • FireMan (70)

    sergiu, m-aș bucura să aprofundezi cele spuse de tine și să treci peste asta. :) Suntem rezultatul trecutului propriu. Sper din tot sufletul să îți găsești pacea interioară. Numai tu poți face asta.

  • sergiu (71)

    Fireman
    poate am parut numai nelinistit, insa eu m-am linistit de mult sufleteste in privinta mamei…
    E bine cum e, putea fi si mai rau..

  • viviana (72)

    Mda m-a ajutat la tema
    !!

  • Scumpa draga si iubita mea mamica!
    te iubesc mult i love you mam!

  • Adrian (74)

    mda….ma ajuata asa si asa la tema dar nu stiu daca dau votr la sait:D

  • lucia (75)

    chiar m-ai dat gata FireMan…………Mi-a placut mult ce ai scris
    Bravo

  • Nadia8 (76)

    Un articol extraordinar!
    Felicitari!

  • Avocatus (77)

    Ultimul comentariu, m-a determinat sa citesc scrisoare lui FireMan. Are o sensibilitate profunda.

  • Alina (78)

    Foarte emotionant! Pacat ca nu ai curaj sa i-o trimiti. Inteleg perfect ceea ce ai scris aici. Eu sunt bisexuala, sunt maritata, am o fetita, sunt “la casa mea”, dar tot nu am curajul sa-i spun mamei. Singura persoana care stie “problema” mea este sotul meu. Dar nici el nu cred ca intelege perfect treaba asta. Probabil inca o ia ca pe o joaca, desi suntem impreuna de 10 ani. Imi doresc tare mult sa vorbesc despre subiectul asta cu cineva care este direct implicat, care intelege ce se petrece in interiorul meu, care ma poate asculta si care-mi poate fi alaturi. Felicitari tie, FireMan, pentru curajul de care dai dovada, spunand “in gura mare” ca asta esti tu, si cine te vrea te accepta asa.
    Vis-a-vis de subiectul mama: stateam acum si ma gandeam cum as reactiona eu daca mi-ar spune fata mea ca este gay sau bi. Avand in vedere ca si eu sunt “anormala” (asa cum mi s-a spus o data cand i-am povestit cuiva), nu cred ca mi-ar fi greu s-o inteleg. Dar sunt sigura ca indiferent care-i va fi orientarea sexuala, ea va avea o MAMA care-i va fi alaturi, o va sustine si o va apara in fata oricui.

Leave a Reply


Ataseaza un fisier Urc fisierul Tip fisiere: jpg, png, gif, zip, Marime maxima: 1Mbytes, Numar maxim: 6