Fiind primul meu articol am ales sa scriu despre un subiect, aș zice eu, neutru. În sensul că nu ar trebui să creeze diferențe de opinie/conflict.
Este un început de an, literalmente vorbind, oarecum dizgrațios. Adică, nu cred sa fie cineva care să nu fi așteptat măcar puțină zăpadă, măcar acum. Ar fi fost ceva, zăpada, o abatere de la cotidian, o adevărată marcă a trecerii unui an.
Zăpada ar fi însemnat cu adevărat un nou început, un nou capitol. Presupun însă, până la urmă, că ar trebui să ne descurcăm cu ce avem. Putea fi mai rău de atât, într-un fel sau altul. Întotdeauna e loc de mai rău.
Că tot veni vorba de trecerea unui an, nu extraordinar, pentru mine cel puțin, ar fi cuvenit să precizez că, la nivel psihologic, această marcă a scurgerii timpului mă afectează groaznic. Regretele sunt de cele mai multe ori acolo când nici nu mai ai energia să te descurci cu ele. Ceva ce ai fi vrut să faci, ceva ce ai fi putut să faci, dar nu ai făcut pentru că… Mereu e ceva ce ai dori să schimbi, să faci altfel, mai bine. În timp regretele devin păreri de rău, iar în final resemnări cu promisiunea unui nou început.
Există însă și persoane care nu au regrete, păreri de rău și nici măcar resemnări. Eu personal aș vrea să întâlnesc pe cineva ce se încadrează în această categorie, chiar și pentru singurul scop de a-l întreba: Cum?
Indiferent că ești ca mine (sau eu ca tine în funcție de diferența de vârstă, conform precedenței) sau cineva care își atinge mereu scopurile, acum e perioada din an când fiecare e nevoit să își facă fie și doar o listă instinctivă privind speranțele, dorințele, și restul prostiilor de genul… o listă a scopurilor. Se știe că un scop odată atins nu mai are nicio importanță pentru individ, reprezentând poate doar o încununare a capacității de a atinge un anumit țel, însă incapabil să îl mobilizeze.
Când scopul este prea ușor de atins, calitatea lui scade, neputând să ne pună la încercare abilitățile. Când scopul este prea greu de atins, calitatea lui scade, fiind de cele mai multe ori cauza unora dintre cele mai zgomotoase prăbușiri, metafizice bineînțeles.
Eu unul am probleme în a duce ceva la bun sfârșit, uneori însă și în a începe ceva, în mare pentru că nu cred suficient în mine, și pe bună dreptate.
Am impresia că tot ce am scris până acum e doar bla, bla, bla… bla, bla… bla… și cel mai probabil am dreptate. Subiectul suna mult mai interesant înainte să încep să scriu.
Oricum, am urmărit această temă pentru că… mie mi s-a părut adecvată. Da, este un subiect general, prin definiție lipsit de orice specificitate. Se adresează însă celor care au regrete în ceea ce privește anul trecut, orice fel de regrete, care nu au neapărat legătură cu ei. Dacă vrei ca ceva să se schimbe trebuie să cobori în noroi și să schimbi chiar tu. Se adresează de asemenea celor care nu au niciun fel de regrete pentru că cea mai bună metodă să evoluezi e să îți impui să atingi mereu un sine superior.
Eu unul regret enorm că nu știu ce țară pedepsește homosexualitatea cu închisoarea pe viață, în condițiile în care e o țară din Africa centrală sau așa ceva, puțin ipocrit dacă stai să te gândești. Nu pot însă face nimic în legătură cu asta, sau pot? Nu știu încă, poate ar trebui să aflu. Anul deciziilor, nu?
Consider fixarea unor scopuri extrem de importantă mai ales pentru că uneori pierdem din vedere ce e important și prin urmare și căile de a ajunge acolo.
Cam asta ar fi tot. Sper că nu v-am plictisit cu aberațiile mele.
Întotdeauna vei găsi ceva bun, asta dacă privești suficient de mult.
Stay safe!
skylerJ
Ma bucur ca esti optimist insa cateodata nu pot sa nu ma intreb ce traiesc. Ca sa mananc, sa respir, sa vorbesc?
Care lucruri bune vor veni? Am nevoie de exemple ca sa cred asa ceva, dar deocamdata nu vad decat dezamagire si resemnare. Ca sa nu mai zic ca mai sunt si eu un ciudat obsedat de scoala care crede ca asta ii va aduce vreo alinare. Stii, sa ai note mari e un sentiment foarte placut, dar eu nu o sa mai am, si uite-asa a pierit si ultima placere. Ceea ce imi doresc nu se va intampla in viitorul apropiat, iar eu nu sunt o persoana rabdatoare.
Oricum, sunt pe jumatate de acord cu ce ai scris, in sensul ca daca vrei sa obtii ceva , nu ai nicio satisfactie daca il obtii usor, insa la noi e putin cam prea dificil, nu crezi?
La drept vorbind, lucrurile se întâmplă indiferent că vrem sau nu. Ce primim fără să ne obosim cu munca nu știm să apreciem, ce primim cu un necesar prea mare de munca, sau poate deloc, ni se pare că nu merită.
Ideea ar fi că trebuie să nu țintim atât de jos încât să nu fie nevoie să depunem efort, ci suficient de sus încât să fim nevoiți să merităm, rezultatul, unul care să fie cât de cât realist.
Da, asta și mereu să avem pregătit un nou vis după colț, doar așa, în caz că…
Cât despre realism… o să scriu pe tema asta când voi avea răspunsuri. Sper că în curând.
Aveam cateva visuri,dar acum toate mi se par nerealizabile.Sau aproape toate.Sper sa regasesc placerea de a rezolva din nou probleme complicate la materii complexe ca analiza, algebra sau fizica.Cu siguranta fizica e singura care imi mai place caci e profa extraordinara si ma face sa inteleg. In rest totul e oribil si plictisitor.