shadow

Titlul acestui articol nu îmi aparține, autorul acestuia fiind Iulian Capsali(1), marele teolog fundamentalist-ortodox, candidat la alegerile prezidențiale din 2014. Și are dreptate când spune că „[r]evoluția gay a câștigat centrul lumii,” chiar așa s-a întâmplat.

Indiferent că înțelegem conceptul de revoluție dintr-o perspectivă anglo-americană, ca o revenire la o stare originală, în cazul nostru egalitatea dintre indivizi, ori dintr-o perspectivă franceză, ca un început nou, o schimbare de paradigmă, mișcarea LGBTQ din occident a reușit să impună crearea unor societăți mai inclusive, liberale și, de ce nu, deschise grupurilor ostracizate social de milenii.

Societatea occidentală a dat mai mereu tonul schimbărilor sociale, bune sau rele, a inovațiilor societale și a mișcărilor de „redeșteptare”. Capsalii și alții, printre care și mult mai liberalul Cristi Danileț(2), compară succesul acestei revoluții sociale cu Revoluția Franceză din 1789 sau cu cea Bolșevică, în cazul lui Capsali. Ambele evenimente au avut efecte cataclismice asupra lumii, dar nu consider că mica „revoluție” LGBT ar merita să fie plasată pe un piedestal atât de înalt al importanței.

Lumea se schimbă constant, realitatea socială este construită și reconstruită de fiecare generație, iar noi suntem martorii unei mișcări care a ajuns la unul din vârfurile obiectivelor sale sistemice, exact acolo unde a început. Din acest moment ne putem aștepta la o propagare mult mai largă în sistemul internațional a modelului occidental al drepturilor pentru persoanele LGBT, inclusiv în cazul României.

Lupta pentru egalitate nu este gata nici în State Unite, încă. Există în continuare nevoie de legi care să apere persoanele LGBT de potențiala discriminare la locul de muncă, în activitățile economice, dar modelul deja există. Justice Anthony Kennedy a folosit pe larg comparații cu mișcarea pentru drepturile minorității de culoare din SUA și cu mișcarea sufragistelor. Preluarea modelului de protecție aplicat persoanelor de culoare în cazul comunității LGBT este deja naturală și previzibilă. Bătălia culturală este câștigată, dar cea politică va mai dura ceva timp. Comunitățile religioase care persistă în anacronismul homofob vor avea în continuare libertatea de a crede în propriile precepte religioase, dar vor reprezenta doar mici enclave de bigotism într-o nouă lume, una mult mai inclusivă. De la Stonewell și până la Obergefell au trecut 35 de ani.

România

Efectul asupra României este mic și indirect, dar nu inexistent. Schimbările sociale din occident au ajuns întotdeauna mai târziu în teritoriile românești. Chiar și în condițiile existenței internetului, nu ne putem aștepta la mari schimbări în următorii 5-10 ani, poate cel mult o lege pentru parteneriatul civil.

Soluția rezidă în dezbatere. Atragerea atenției asupra existenței persoanelor LGBTQ și a problemelor pe care acestea le întâmpină trebuie să devină mai persistentă și constantă. Valul schimbării vine gradual, iar schimbările inter-generaționale vor aduce schimbarea de la sine. Problema noastră constă și în ruralismul societății românești, a unui rol mult prea mare al BOR și rușinii românilor de a vorbi despre orice e legat de sexualitate.

Modelul american și vest-european ar trebui să reprezintă un bun punct de plecare. Acest model trebuie adaptat la caracterul nostru național, dar menținând ideea de bază a întregii retorici LGBT: EGALITATE în fața legii. Fundamentaliștii religioși și biserica va tinde să introducă dezbaterea privind drepturile LGBT într-un cadru centrat pe morala – cea creștin-ortodoxă, iar aceasta este cel mai mare pericol pentru succesul unei mișcări care vrea să obțină succesul din occident. Dezbaterea trebuie centrată pe egalitate și discriminare, nu morala iudeo-creștină, dar mai multe despre asta voi scrie într-un alt articol.

 

America, după 35 de ani, a ajuns la sfârșitul unei epoci a mișcării LGBT, noi încă suntem la începutul drumului.

 


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Comments

  1. bing    

    pai in romania si aia care lucreaza prin ONG-uri care sa ajute persoanele gay sunt niste hoti chiar daca sunt gay, nu fac nimic sa ne ajute sa promoveze sau sa faca campanii sa sensibilizeze

  2. Tudor    

    A fost o veste foarte bună şi am fost bucuros să văd că mulţi cunoscuţi au întâmpinat vestea la fel de bine ca mine. România, fiind partener strategic al SUA, se va confrunta cu tot mai multe presiuni din partea acestuia pe zona de libertăţi civile ( şi se va ajunge la o negociere de genul: vreţi ridicarea vizelor?! Vrem să vedem proiectul de uniuni civile pt. cupluri same sex votat în camera decizională etc). De asta e important de urmărit ce se întâmplă în politica americană, pentru că are repercusiuni la nivel global.

    Printre sutele de articole apărute în ultimele zile cu ocazia asta am găsit unul interesant: http://www.globalpost.com/article/6597206/2015/06/28/rare-qa-americas-first-special-enjoy-gay-rights

    Este cu trimisul special al Casei Albe pentru probleme LGBT, care va milita pentru comunităţile LGBT din întreaga lume în numele Casei Albe. Sper să ajungă cât mai repede şi în România, şi să se folosească de puterea de negociere pe care o are.

  3. paul-adrian    

    În România se va impune din exterior recunoaşterea căsătoriilor gay. Românii nu vor avea ce să comenteze. Să nu uităm că aşa s-a întâmplat şi cu faimosul articol 200. Românii în majoritatea lor, l-ar fi păstrat, la fel şi politicienii români. Doar că Consiliul Europei a făcut presiuni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *