Că tot avem posturi despre relaţiile gay, de ce să nu avem şi un post pentru ce facem după ce se termina o relaţie gay?

După experienţele cu fetele, pot trage câteva concluzii sau pot găsi un numitor comun cand vine vorba de relatii: am ramas doar simplii prieteni. Cu fiecare, după perioade cuprinse între câteva zile şi 6 luni, am început să vorbesc din nou ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Doar mai amintim sau ne amintim din când în când ce a fost între noi. Probabil faptul că avem aproximativ acelaşi grup de prieteni ne-a facut mai apropiaţi. Cu fiecare „ex-ă”, pot povesti (aproape) orice.

Evident, că nici una din fostele prietene nu ştie adevărul. Deşi, dacă tot am atâta încredere în ele şi ele în mine, teoretic, nu ar trebui să avem nici o problemă în a ne accepta aşa cum suntem, deşi unele au avut „problemuţe” cu acelaşi sex. Am putea fi chit? dar nu cred că orice fostă prietenă ar fi fericită să audă „hey, fostu’ tău e gay !”. Poate e mai bine aşa, momentan.

De fapt, o fostă prietenă a avut probleme cu fostul prieten la un majorat unde jucau ceva joc cu pedepse şi câţiva din băieţi, vreo trei [ pe care îi cunosc personal, face to face *haha* ] s-au sărutat. Şi umblă zvonuri cum că unul ar fi bi şi mai au momente în care o fac [se sărută, ce altceva?] şi fără să fie „constrânşi” de pedepsele jocurilor. De fapt, pedepsele jocurilor – cred eu că – au un rol cum ar fi, „forţarea” anumitor persoane să facă ceea ce în mod normal nu ar face, decât „constrânşi” de situaţie.

Câţi dintre voi nu vă doreaţi să jucaţi „Adevăr sau provocare” în copilărie sau chiar recent [de la caz la caz] şi să sărutaţi fata sau băiatul care vă place? Să vă fofilaţi „vai !” „nu vreau !” „nu sunt gata !” „aşteaptă !” „cum să faci aşa ceva ?”, până când o făceaţi din plăcere şi ştiaţi că vă va plăcea. Dar totul ţine de „growing up”. Lucruri pe care le faci o dată in viaţă şi au un loc special undeva între amintiri…

După experienţele cu băieţii pot trage la fel câteva concluzii. De găsit numitor comun nici nu cred că poate fi vorba. Situaţiile sunt diferite de la caz la caz, depinzând în mare parte şi de gradul de dramatizare din partea părţilor implicate.

După o scurtă relaţie, în care posesivitatea unei părţi şi dorinţa de libertate a celeilalte nu au făcut casă buna… lucrurile s-au petrecut cam asa: câteva săptămâni fără nici un cuvânt din partea amândurora sau dacă erau cuvinte, era mici intepaturi, ceva care părea special făcut ca sa supere. Şi schimbări de 180 de grade, când vorbeam la fel, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la un al doilea moment când din-nu-ştiu-ce-motiv ne-am certat. Dar nu era o ceartă „ca la carte”. Şi ceartă cred că e prea mult spus. Au fost zise nişte chestii care au suparat pe unul sau pe altul. Şi de atunci iar nu mai zice nici unul nimic. De împăcat, nu ne-am împăcat după ce ne-am despărţit.

Şi cealaltă concluzie ce se poate trage? hmm. E cu totul altă poveste. Cu totul alt mod de a vedea lucrurile şi viaţa. Ceea ce trebuia să fie un „liant”, a fost ceva mai mult. A fost ceva ce a dus la deteriorarea relaţiei de simplă amiciţie în primă instanţă. Persoana în cauza am cunoscut-o accidental, ca şi pe celelalte persoane care le-am cunoscut in vara asta. În primă fază am fost entuziasmat că am găsit pe cineva ca mine în oraş, cu diferenţă de vârstă minimă. Apoi am trecut în faza următoare, când m-am simţit atras de el. Până când totul s-a prăbuşit, puţin timp inainte de a ne întâlni a doua oara. A urmat o săptămână … ciudată. Eu eram mulţumit cu ce am facut, că nu voi mai avea tangenţe cu el. Până când mă pomenesc că am început să vorbim. Din nou. Până să apuci să zici „septembrie” ne-am întâlnit. Ne-am plimbat şi orice altceva se putea face, până când mi-am dat seama că defapt nu e chiar ce voiam. Şi ne-am despărţit. Şi nu a mai zis nimic de atunci. Eu nici atât. Nu am ce sa îi zic, în primul rând.

Nu cred că există şabloane pentru cum-să-te-comporţi-după-ce-termini-o-relaţie la fel cum există şabloane pentru cum să combini pe cineva în cutare paşi. Cum nu cred că cineva îţi zice cum să uiţ de cineva cine credeai că e jumătatea, la fel cum îţi zice că o poţi găsi pe siturile de dating. Nu cred că trebuie să ţi se ofere totul pe tavă. Atât mai lipseşte, să mai comandăm sentimente. „Spune-mi şi mie cum ai facut. Vreau şi eu relatie gay!” „tip serios, caut relaţie gay de lungă durată bazată pe încredere”.

Revenind la subiect. Dacă e să extrag câte ceva din poveştile de după despărţiri ale prietenilor ar fi… lungile perioade de tranziţie de la „într-o relaţie” la „singurătate”. De la tabieturile obişnuite, la ceva „cu totul nou”. Mai mult sau mai puţin.

Personal, nu văd ca sfârşitul unei relaţii, fie ea cu implicaţii sexuale sau nu, sa fie un sfarsit de-a bineleaNu ne mai vorbim, nu a. vem ce să ne mai zicem. De ce? doar pentru că ne-am despărţit. Sau pentru că mi-ai dat/ţi-am dat papucii? din orgoliu? nu zic ca trebuie să te comporţi cu cineva ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, cred eu, trebuie să fi destul de tare ca să poţi trece peste anumite evenimente sau să le priveşti cu zâmbetul pe buze. Să fii fericit că s-au întâmplat, pentru că până să îţi faci tu planuri, plănuind răzbunarea, pierzi un singur lucru din vedere. „Viaţa”. E singurul lucru ce trece nesimţit pe lângă tine. Viaţa merge mai departe. Nu e un capăt de lume, cum zic unii. Si să nu pun la socoteală cât de … prostesc mi se pare să îţi declari iubirea etc etc, şi in secunda doi, după ce va despărţiţi „gata, nu mai am ce să vorbesc cu tine!” :)

Şi mă întreb. Voi ce părere aveţi despre, simpla relaţie de amiciţie după o relaţie? Cum vă priviţi ex-ii/ex-ele? E o dovadă de insensibilitate această „abilitate” de a trece peste evenimentele trecute? Câteva poveşti despre relaţiile voastre de simplă amiciţie, dupa o relaţie?

[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=uISDFuzAZTA[/pro-player]


Alte articole scrise de același autor (faceinthecrowd):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

faceinthecrowd

Ce pot să zic despre mine? n-am nevoie de nimic, doar de copacul înflorit. Printre altele. Un idealist, un visător, un copil, un nihilist ignorant şi un scorpion.

Comments

  1. Robert    

    Eh, mai in gluma, mai in serios, da, adevarul este ca de cele mai multe ori dupa destramarea relatiilor gay (dar si cele hetero) cei doi „protagonisti” nu-si mai vorbesc ever, nu raspund la telefon, etc.

    De ce? E simplu: din dorinta de a-l rani pe celalalt (bine, e prostesc, but it’s true).

    Am auzit tot felul de povesti: „Vai, nu mai vreau sa-l vad niciodata!”, „I-am sters numarul din agenda!”, „M-a inselat, este un nemernic, o sa ma razbun!” si asa mai departe.

    Acum, adevarul e ca daca cineva opteaza sa nu te mai sune, mai ales daca omu’ ii si cicalitor din fire, zi de trei ori Tatal Nostru ca ai scapat de verificatul mesageriei de catre el (bine, el iti facea o favoare, tu nu ti-ai dat seama, esti insensibil = tot tu esti vinovat), de lacrimi si bocete la 3 noaptea ca nu-l tii in brate, de amenintari ca se sinucide (fara finalitate, din pacate) si alte „avantaje” pe care le-ai avut.

    Asa ca, un om cat de cat intreg la minte, trebuie sa aibe grave tulburari de „personulitate” ca sa isi puna pirostriile in cap si sa faca pe „suparata” care „nu mai vrea s-auza de tine” dupa ce a-ti mancat din aceeasi farfurie. Oricum, asa ca fapt divers, fa un test si nu mai incerca sa-l contactezi vreo luna, sa vezi ca tot tu esti ala rau: „Deja m-ai uitat?”, „Stiam io ca esti porc!”, etc.

    Oricum, nu-ti fa griji: oricand il poti gasi pe Gayromeo cu statusul „Mai exista oare iubire adevarata? Eu nu mai sper………………….”.

    :mrgreen:

    Mi-ar placea sa spun ca astea de mai sus sunt exceptii dar nu e asa, asta e majoritatea. Las’ ca esti mic, dar e o vreme pentru toate. :)

    PS: Nu vreau sa te dezamagesc, n-oi fi io „iecspert” in „relatiuni” da’ Doamne iarta-ma, faptu’ ca iesi cu cineva de 5 ori in doua saptamani nu inseamna mare bataie de cap. Este departe de „relatia” mult visata. :)

  2. chaos    

    …dupa o relatie de aproape un an, ajunsesem la momentul in care mi-a spus ca nu mai are aceleasi sentimente pentru mine si ca ar trebui sa punem punct relatiei. ce puteam face altceva decat sa-i respect alegerea si sa suport consecintele unei dureroase despartiri?  il iubeam enorm dar trebuia sa ma impac cu ideea ca nu mai exista „noi”.

    Si totusi am continuat sa ne vorbim la fel de mult cum o faceam si cand eram impreuna. (vorbeam mult pentru ca ne vedeam foarte rar. ne desparteau vreo 250 km…). Practic vorbem la fel ca inainte diferenta fiind doar aceea ca lipseau acele „dulcegarii” din vocabularul comun. Ma durea atunci cand vorbeam, dar imi facea si placere. Si el avea aceiasi placere, si spun asta pentru ca el era cel care suna si care vroia sa vorbim.

    In fine… sa n-o mai lalai atata… dupa 3 luni s-a reintors la mine si ne-am continuat relatia. Am acceptat cu placere, cu bucurie dar si cu teama… Iar temerile se pare ca nu au fost in zadar. Astazi, dupa aproape 3 luni de la impacare, se pare ca trebuie sa retraiesc momentele de la prima despartire. Relatia noastra face echilibristica pe un fir de par.  Si sincer chiar nu mai stiu acum ce decizie sa iau: daca ar fi bine sau nu sa continuam sa ne vorbim. Oricum, prieten nu-i pot fi decat atunci cand nu-l voi mai iubi asa cum il iubesc acum.

  3. Johannes    

    mdaaa….pai sincer nu stiu cum e …. m-am despartit de bf ul meu duminica si mi o zis cam de pe o zi pe alta …a fost ca in fraza din art : „Si să nu pun la socoteală cât de … prostesc mi se pare să îţi declari iubirea etc etc, şi in secunda doi, după ce va despărţiţi “gata, nu mai am ce să vorbesc cu tine!” ”
    asa ca am vb cu el si mi-o zis SEC : „MOVE ON” :))))))))

  4. Ichigo    

    in primul rand:nu am jucat niciodata ”Adevara sau provocare”…mi s-a parut un joc pueril (dar asta este numai parerea mea)Inca de mic m-am comportat ca un adult de 30-40 de ani..ceea ce nu stiu dak a fost constructiv sau nu…whatever!!!
    in al doilea rand:dupa o relatie,in prima faza nici nu vreau sa mai vad persoana de care m-am despartit.Si asta ptr ca ori o iau peste picior,ori sar la gatul ei (in sesul…cut his balls…:)))).Dupa un timp imi trece si intru in faza de indiferenta…ce a fost…a fost!!!

  5. cristymaykei    

    Mai voi nu intelegeti ce minunat este faza asta cu despartirea la gay. niciodata dar absolult niciodata nu o sa intampinam faza ca la hetero cu acte in regula cand ei raman impreuna ca nu au incotro si mai ales din motiv de razbunare ca sa simta si el ce  am simtit eu cand m-a inselat cu alta sau altele, curvarul dracului, o sa-i fac viata un chin.
    Asa la noi e mai simplu, dispare iubirea sau atractia gata pa si pusy. suferim ceva timp si ne indragostim din nou.
    nu-i asa ca este minunat sa poti iubii cand  iubesti? iar cand se termina, cel putin sti sigur ca nu sta sau ramane cu tine din ura.
    VIATA E FRUMOASA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *