O alta zi incheiata cu succes, o alta fila in caiet. Dinou lumea ideilor, prototipul lumii sensibile in care traim a triumfat, radicand pe catafalc altceva decat cosciuge. Ador sa privesc (printre spitele a caror miscare perpetua nu mai este demult sesizabila) ansamblul feeric al spectacolului in care suntem deopotriva regizori (uneori) si actori.
Cu bine,
R.
Robert: Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.
Robert, eu sunt un regizor prost uneori, dar atunci cand imi reuseste”scenariul” sunt un actor in excelenta.
O alta fila rupta din caiet si pusa in cartea vietzi
un actor grabit…
petryk, mariusik, voi 2 ori ganditi la fel in acelasi timp, ori tu , petrik esti hacker
Petry… ai dreptate insa uneori altceva decat a fi grabit nu imi ramane… ti-am explikat.
Un mic hacker fireman
E bine ca numai uneori robert
sau mai bine zis uneori nu esti grabit :p
P: Life is life, na, na, na , na…
Tot nam intales de ce ai pus scaunul special la acest post