Oikos-ul este termenul care definea in Grecia antica universul domestic. De-a lungul evolutiei umane putem observa mai multe tipuri de oikos-uri, de la hoarda primitiva pana la familia nucleara de azi, si alaturi de aceasta evolutie si un pattern catre o comprimare din ce in ce mai mare a oikos-ului. Omul a evoluat in relatie cu oikos-ul in functie de necesitatile impuse de un anumit moment al evolutiei sale, cum ar fi procurarea hranei, iar acesta, oikos-ul, a suferit si el o evolutie in raport cu evolutia omului, deci vedem o relatie de interdependenta intre individ si oikos la nivel conceptual dictata de evolutie insasi.
Hoarda primitiva
– de la Freud si Charles Darwin aflam ca forma originara a societatii umane ar fi constat intr-o hoarda dominata in mod absolut de un mascul puternic, iar destinele acestei hoarde au lasat in istoria ereditara a omului urme ce nu pot fi sterse, iar evolutia totemismului care cuprinde in sine inceputurile religiei, ale morale si diferentierii sociale se leaga de uciderea violenta a conducatorului si de transformarea hoardei primitive intr-o comunitate fraterna.
– acest tata primitiv este simbolul arhetipal al dominarii absolute la nivel existential pentru ca hoarda se identifica cu el, si exista prin insasi existenta sa; acest tata nu iubea pe nimeni in afara sa si nu-i aprecia pe ceilalti decat in masura in care serveau satisfacerii trebuintelor sale… ii impiedica pe fiii sai sa-si satisfaca tendintele sexuale directe, impunandu-le abstinenta…
– tatal primitiv impunea asupra hoardei, masa primitiva, un sentiment de teama, absolut si egal distribuit tuturor indivizilor hoardei, sentiment care ulterior s-a transformat la clanurile totemice intr-o forma de organizare sociala, in tabu-ul totemic, iar la societatile mai evoluate in ”mana” indigenilor Pacificului sau aura divina a diferiti zei care te putea ucide daca-i priveai sau atingeai, Si Moise a zis: “Arata-mi slava Ta! ” …Apoi a adaugat: “Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca”.
– rolul femelei in hoarda primitiva era unul mai mult decat precar: ele erau practic animale domestice exploatate pana la moarte de catre barbati pentru munca si reproducere. Doar barbatii erau capabili sa transceada conditia animala si sa duca mai departe procesul de hominizare.
– uciderea tatalui primitiv prin revolta fiilor care duce la crearea urmatoarei forme de organizare sociala, clanul totemic, ameninta insasi existenta hoardei, astfel ca fiii restaureaza dominatia substituindu-i tatalui primitiv mai multi tati si internalizandu-l pe acesta, astfel aparand totem-urile, zeii, si mai apoi prin monoteism incercandu-se rascumpararea vinovatiei, crimei absolute, patricidul; de la revolta fiilor impotriva tatalui si pana azi istoria umanitatii a fost marcata de acest sentiment de vinovatie, iar raspunsurile omului au stat in substitutia si internalizarea tatalui primitiv de catre viitorii tati.
Clanul totemic
– succedat hoardei primitive, e caracterizat prin aparitia totem-urilor dezvoltate din dainuirea aurei tatalui primitiv, tabu-urilor incestului, conducatorului etc., inceputul divizarii tribale, diferentierii sociale, religiei si moralei.
-relatia membrilor este una totemica, nu fac diferenta legaturii sangvine ci se diferentiaza totemic, rudele unui individ exista sub raport totemic
– conditia femeii este supunere fata de barbati, daca inainte tatal primitiv detinea puterea de dominatie in mod unic si o distriubuia in mod egal, acum masculul ca gen detine puterea la modul general consecinta a revoltei primitive a fiilor;
Familia
– familia, cu ale sale forme de famile extinsa sau familie nucleara in functie de nivelul evolutiv al unei societati, se bazeaza ca fundament pe relatia de proprietate a barbatului cu ceilalti indivizi si relatia de dominare sangvina a membrilor familiei sale, si nu pe o relatie totemica; oikos-ul grecesc cuprindea de exemplu si sclavii detinuti de un kyrios precum si omologul sau latin pater familias.
– in Franta, inca din 1690 Antoine Furetiere cuprinde intr-un oikos tot ce venea in relatie de subordonare si supunere cu un barbat prin intermediul proprietatii acestuia, sotie, copii, rude prin alianta, servitori, etc. si vede oikos-ul ca pe o institutie corporativa, ca o comunitate independenta de productie si consum.
– dominatia barbatului din interiorul universului domestic se exprima si in afara sa, in societate.
– obedienta fata de tabu-uri dispare fiind inlocuita de percepte religioase si legi, totem-ul dispare fiind inlocuit de conceptul de divinitate. Azi, tatal primitiv, prin divinitatea abrahamica, si-a reinstaurat dominatia, iar fiii sai si-au rascumparat culpa falica.
– femeia isi ofera ofranda servitutii menajere si sexuale in schimbul protectiei, fenomen usor observabil si in lumea maimutelor.
– oikos-ul prin forma sa conceptuala de familie devine un etos al unei societati competitional agresiva si din ce in ce mai individualista iar refugiul individului de manifestare a trairilor sale intim-comunale si de satisfacere a nevoilor sale social-colective e din ce in ce mai mic.
– prin dezvoltarea conceptului de lege, crearea oikos-ului de tip familie a devenit posibila numai prin casatorie ca legitimare legala a dominatiei masculine prin manifestarea detinerii; de la R. Koselleck aflam ca in Europa domina pana in secolul al XVIII-lea interpretarea teologica a casatoriei ca institutie divina, al carei scop principal il constituie conservarea si perpetuarea speciei umane. Din aceste considerente casatoria puta fi acceptata in functie de privilegiul rangului, daca resuresele economice ale gospodariei erau suficiente pentru hrana si cresterea descendentilor si pentru a asigura traiul femeii. Consecinta legala era ca multor oameni li se nega sansa de a incheia o casatorie. Totodata casatoria ca nucleu al gospodariei era fundamentata si la nivel de clasa sociala… la inceputul secolului al XIX-lea conceptul de casatorie se modifica radical. Fundamentul sau teologic este inlocuit de autodefinirea ancorata antropologic, astfel incat institutia casatoriei se emanicipeaza chiar fata de cadrul juridic excesiv reglementat, pentru a deveni locul realizarii morale a doua persoane care se iubesc. ”Enciclopedia Brockhaus” din 1830 saluta autonomia astfel postulata si o desemneaza printr-un nou concept: ”casatoria din dragoste”. Astfel, casatoria isi pierde vechiul scop principal al procrearii, nemaifiind ingradita nici de ratiuni economice; Bluntschli, iar inaintea sa Milton, considera chiar ca o casatorie fara dragoste este imorala si trebuie dizolvata.
– specific burgheziei luminate este sentimentul, ca si cauza a casatoriei, independenta acum de cauzele si perceptele religioase sau economice, dar revoutia burgheza din sfera legilor prin Codul Napoleonian sau Codul General Prusac, nu schimba si realitatea, diferenta dintre bogat si sarac, proprietatea si lipsa proprietatii continua.
Disparitia domesticitatii ca institutie a dominatiei sociale
– odata cu revolutia burgheziei si sfarsitul feudalismului se contureaza si disparitia domesticitatii ca institutie a dominatiei sociale, finalizata postbelic in spiritul anilor `60 ai occidentului.
– tot R. Hoselleck spune Care a fost deci telul ultim – nicidecum consecvent – al legislatiei, de la Codul general pana la Revolutia de la 1848? Era vorba de o politica juridica menita sa slabeasca starea domestica atat de mult, incat individul sa se poata emanicipa ca potential cetatean liber al statului, deci si ca destinatar al legislatiei statale. Starea domestica nu mai trebuia sa constituie cea mai de jos unitate de dominatie autonoma. Ea nu mai trebuia inclusa in demersul instantelor statale prin forta politieneasca sau prin mica justitie rurala, acestea doua fiind ramasite ale prerogativelor vechilor stari. In viziunea politicii prusace reformiste, totalitatea supusilor trebuia sa se subordoneze direct statului. Aceasta tendinta de individualizare se poate sesiza in numeroase decizii juridice, chiar daca realitatea sociala ramanea tributara vechilor stari…Dominatia din interiorul domesticitatii ajungea si in afara ei, in mica industrie, ca si in gospodarirea mosiilor si a curtilor senioriale. In 1810, aceasta aprobare a fost clar reglementata, pentru ca muncile de corvoada obisnuite sa nu ramana dintr-odata in sarcina nimanui. Este vorba de una dintre numeroasele ramasite ale vechii ordini sociale corporative, care a supravietuit legislatiei economice liberale…Asadar nu este de mirare ca vechile stari, mosierii, precum si negustorii si maistrii breslelor, incercau mereu sa supuna fortele de munca, intre timp eliberate, ordinii sociale corporative…Cu alte cuvinte, vechile stari tipice domesticitatii incercau sa-si recastige drepturile pierdute. Ele incercau sa extinda prerogativele dominatiei care le ramasesera in interiorul ordinii domestice, la toate relatiile de munca din mediul urban si cel rural.
– azi casatoria traditionala e caracterizata de T. Adorno astfel: Casatoria, parodie dispretuita ce supravietuieste intr-o perioada in care bazele pentru casnicie ca drept al omului au fost retrase, serveste astazi, in general, ca un artificiu de autoconservare: fiecare din cei doi conspiratori resping responsabilitatea pentru orice infamie pe care o fac celuilalt, in timp ce ei coexista intr-un mod opac, malos. Singura casatorie potrivita ar fi una in care amandoi au vieti personale unite nu pe baza unui sistem de interese si nevoi economice, ci pe baza responsabilitatii liber asumate pentru partener. Casatoria, ca o comunitate bazata pe interese comune, inseamna inexorabil degradarea partenerilor si perfidia acestei stari sta in faptul ca nimeni, chiar daca ar fi constient de aceasta, nu poate evita degradarea. Uneori, unii intretin gandul ca doar cei emancipati de urmarirea interesului, adica cei bogati, mai au posibilitatea casatoriei fara sentimentul de rusine. Insa aceasta posibilitate este pur formala, deoarece cei privilegiati sunt chiar aceia pentru care urmarirea intereselor a devenit naturala caci altfel nu si-ar mentine privilegiile., ne-a parvenit pe fondul unei ramasite a vechii diminatii domestice; aceasta ca si precursoarele ei forme, nefiind altceva decat o modalitate opresiva de manifestare a dominatiei kyrios-ului, izvorata din necesitatea solutionarii vechiului complex al culpei sale falice, kyrios-ul, mai ales dupa revolta primitiva a fiilor, nu se poate percepe ca fiind egal femeii datorita sentimentului de castrare pe care l-ar avea daca ar fi pus pe aceeasi treapta cu femeia, instinctele sale arhaice mijesc de fiecare data pentru a-si proteja castigul masculinitatii, manifestat prin normativitatea patriarhala ea insasi ca forma de prezervare a castigului masculinitatii, obtinute in urma revoltei primitive a fiilor; teama de feminin a kyrios-ului de azi fiind foarte susceptibila la triggeri care ii reamintesc conditia sa primitiva.
– azi, in partile cele mai evoluate ale umanitatii exista exclusiv ca oikos, familia nucleara, aceasta fiind de altfel evolutiv vorbind si ultima forma de organizare a universului domestic.
– se observa din ce in ce mai mult trend-ul de a eliberare de aceasta constrangere a individului de a se lega de un altul printr-un bonding contractual scriptic, indivizii formeaza aliante formale bazate strict pe dorinta lor de a coabita, nu pe percepte teologice sau legislative, facand astfel empiric posibila coabitarea extra-maritala ca sfarsit al unui concept opresiv fata de individ din timpuri imemoriale.
– societatea de azi e caracterizata de dorinta experimentarii diversitatii relatiilor inter-sociale, ramanand ca ultima instanta de judecata a acestora independenta si liberatea absoluta a individului.
Eliberarea de o forma nu inseamna obligatoriu si libertate, iar libertatea nu inseamna obligatoriu evolutie.
Asa ca o forma de amuzament si pentru cei care se sperie de cat ai scris, facem un rezumat la rezumat.
La inceputul inceputurilor, tatal a format o hoarda care facea numai ce tatal dorea dupa bunul lui plac. El dispunea de vanat, de femei, de baieti si nimeni nu avea dreptul sa faca sex in afara de el, fiindca numai samanta lui puternica trebuia sa fie transmisa mai departe. Numai ca tatal primitiv a imbatranit, iar fii lui dornici de femei si satui de atata abstinenta sau masturbare au decis sa-l ucida, iar asa s-a dovedit ca intradevar samanta tatalui era forte puternica, iar urmasii lui demni de-a deveni si ei la randul lor … tata. Doar ca ei erau mai multi, iar locul de tata unul singur, asa ca au hotarat sa imparta functia de tata in mai multi tati, iar asa a aparut idea de zei.
De atunci sa pastrat cu grija acest model, fiul ucidea tatal ca sa-i preia puterea.
De fapt acest mod primitiv de-a parveni la putere este singurul model care s-a pastrat neintrerupt pana in epoca noastra moderna, doar ca intre timp a mai existat si un Borgia care a dus arta otravirii la superlativ.
Dar sa nu ne indepartam de subiect, este un tata primitiv care este ucis de fiul lui virgin si astfel poate fecunda sotia tatalui, astfel demostrand ca este bun sa preia puterea. Asta a fost prima forma de convietuire, cea in care doar bosul dispunea de femei, regula care s-a pastrat mult timp, ceilati amarati interzicandulise dreptul la familie, ceea ce inseamna ca erau multi onanisti, zoofili. Nu va ganditi la gay ca asta era alta forma si avea alte reguli, la tinerete aveai voie doar pasiv si abia la majorat aveai voie si acctiv, iar asta doar daca aveai rangul necesar pentru asta.
Sa revenim. Deci doar bosul avea dreptul la familie, ca doar el avea destule bogatii ca sa suatina femeia material, iar daca va ganditi cat material de rochie intra intr-o singura bucata rochie, plus ca la cate baluri se dadeau pe vremea aceea, ajungem la concluzia ca in epoca moderna barbatul e mult mai avantajat cu femeia imbracata mai mult dezbracata. Numai ca odata cu revolutia industriala a aparut muncitorimea, mare parte din ea facand parte femei. Apoi cu aparitia sindicatului muncitorii s-au mai desteptat si au impus reguli noi, printre care si un program strict de lucru, astfel avand timp liber mai mult au inceput sa constate ca li se scoala mai des si au inceput sa frecventeze saloanele de dans unde femeile au reusit sa puna mana pe ei in sensul de casatorie, familie. Acum familia devine un concept mai echitabil in care si bogatul si saracul poate avea o femeie, doar ca acest lucru a dus la lacomia femeii care a dorit sa aiba drepturi egale cu barbatul. Si NA ca a obtinut drepturi egale, in America femeia fiind chiar mai egala decat barbatul, ca daca o fluieri admirativ pe strada se cheama ca ai hartuit-o sexual si faci puscarie unde constati ca a fi gay nu este un lucru chiar asa de rau.
Dar odata cu castigarea drepturilor, femeile au lasat cratita deoparte si au devenit femei de succes,femei care nu mai au timp sa formeze o familie si ajung babe batrane cu ifose de majorete, inconjurate de gigolo din ce in ce mai tineri.
Asa ca in vremea noastra conceptul de familie isi schimba din nou regulile si este si normal sa evolueze si acest concept tinand seama ca familia clasica nu mai poate fi un model agreeat de urmat.
Daca adunam: un barbat sau o femeie poate avea intr-o viata intreaga cel putin 4 sau 5 familii cu macar un copil din fiecare familie, barbati sau femei care traiesc impreuna dar fara sa legalizeze legatura lor, casatoria nemaifiind o regula imperioasa, femei care isi doresc copii dar fara sa aiba un sot, barbati care nu-si doresc familie ca sa poata zbura la mai multe pasarici odata, ca sa nu mai punem la socoteala ca si homosexualii vor familie, iar in unele tari mai destepte, au pbtinut acest drept, asa ca sunt familii cu doi tati sau doua femei, asa ca e firesc ca ideea de familie sa se schimbe odata cu schimbarea vremurilor.
NU am mai zis de ideea unor pioneri in ale roboticii care spun ca in maxim 15 ani o sa putem avea partener/a un robot care imita perfect omul cu corpul uman, iar dotarile pot fi dupa placerea si dorinta noastra. Sunt curios cati barbati cand sunt obositi si stresati de munca nu ar dori sa aiba un buton care sa faca sa le taca nevasta.
Cam asta a vrut sa zica{ nu ca a zis el asa, dar asta e ideea principala} … familia ca concept isi schimba regulile in functie de evolutia oamenilor.
Ce rezumat la rezumat, juma de articol, hahahahahaha.
@Cristymaykei 🙂
@A.S.
Un efort remarcabil… Se simte efortul și de către cititor, mai ales de către cititor…
Câteva întrebări:
1. Care este teza susținută?
2. Bibliografia? Foarte importantă, mai ales că un număr mare dintre afirmții sunt contrare unor rezultate importante și destul de larg mediatizate ale studiilor antropologice, de primatologie, de psihologie evoluționstă și de istoriografie din ultimii 50 de ani.
3. Relevanța?
Editorule!? (some kind of puzzlement emoticon here)
@schwep
Este o doar parere expusa intr-un mod mai complex, al carei subiect, grosso modo spus e disparitia familiei si nu neaparat sub forma unui imperativ, familia ”trebuie” sa dispara ci mai mult sub forma unei observatii subiective, in consecinta nu exista o bibliografie, dar poti citi: Minima Moralia – T. Adorno, Eros and civilization – H. Marcuse, The fire and the stone – N. Ruddick, The mind of primitive man – F. Boas The fear of the feminine – E. Neumann, Totem and taboo – Freud si The practice of conceptual history – R. Koselleck.
La care anume studii faci referire si ce anume contrazic acestea?
Relevanta cui? A ceea ce am scris? Trebuie sa existe o relevanta?!
@cristymaykei
Eliberarea de o forma nu, de aceasta forma, da.
Intr-o carte de G. Ferreol am gasit scris:
“ Traditia si realitatea prezenta ne spun ca femeile si copiii sunt ”victime preferate”, datorita capacitatii lor reduse de a se apara. Ei nu fac fata fortei fizice masculine. Se mai spune ca barbatul este barbat in violenta – violenta este reprezentata in stereoripul virilitatii – si ca femeia ocoleste un anume fairplay prin natura sa perversa. Femeia este asociata cu inselaciunea, iar literatura si discursul religios au fixat adesea o imagine negatica a femeii, care justifica suspiciunea si frica barbatului fata de femeie. Cei mici si slabi au fost totdeauna victime potentiale…Relatiile intime si sexuale ale femeilor cu barbatii, oricat de consensuale si egalitare ar fi la nivel individual sunt e facto bazate pe constructia hegemonica a heterosexualitatii, care atribuie putere autonomie si subiectivitate in mod diferit pentru femei si barbati…Insitutia heterosexualitatii – casatoria – este un loc foarte periculos pentru feme; cercetatorii care au folosit evaluari inainte, in timpul si dupa evenimentul de violenta trait de femei au aratat ca exista o textura complexa de relatii intre factorii individuali, sociali si materiali care afecteaza decizia femeii batute de a ramane in sau a parasi relatiile violente…Realitatea este insa ca noi traim intr-o societate care sprijina tacit violenta masculina, plasand adesea responsabilitatea in mod eronat asupra femeii ca factor incitator, doritor sau chiar provocator de violenta…Violenta si dominatia in relatiile interpersonale in familie izvorasc, in mod bazal, din putere si din diferentele de putere.”
—————————–
Casatoria si familia sunt constructe umane destul de superficiale, relativ noi pe scara istoriei si care nu sunt o conditie sine qua non pentru existenta umana si nici treapta ultima dpdv evolutiv a formelor de asociere umana si interrelationare umana care sa faca posibila perpetuarea speciei sau mai stiu eu ce, nicidecum; ele nu izvorasc dintr-o necesitate biologica ci satisfac doar latura sociala a omului. Iar datorita dimorfismului sexual caracteristic lui Homo Sapiens si manifestat anatomic atat de bine, cat si istoricului conceptului de casatorie care are ca baza psihologic-istoric dreptul de proprietate al barbatului asupra femeii cat si ofranda servitutii menajere si sexuale in schimbul hranei, o uniune intre cele doua sexe intotdeauna va cadea sub implicita posibilitate a violentei barbatului asupra femeii, a dominarii ei, violenta fata de care femeia este ’’impotenta’’ anatomic, social si cultural, nu si legislativ, dar asa cum stim din psihologia violentei intra-familiale foarte putine sunt cele ce reclama autoritatilor violenta barbatului
Cusurul datorandu-se insasi formulei sale; casatoria a degenerat intr-o complicitate duala a sexului, in care femeia isi vinde propria anatomie, ceea ce are la indemana, iar barbatul dorind satisfacerea pulsiunilor sale sexuale cumpara aceasta placere folosindu-se tot de anatomia corpului sau, forta si muschii pentru a procura hrana; iar acest fapt poate fi dovedit de ceea ce se poate intampla/ceea ce se intampla, in lipsa contextului legislativ-politic de manifestare a casatoriei sau a forumlei asteia de casatorie; daca legi de maine nu ar (mai) fi si ne-am intoarce la o stare si o conditie primitiva, datorita acestei formule a casatoriei, femeia alaturi de niste posibile descendente ale sale, ar deveni o proprietate a barbatului, prima folosita pentru satisfacerea nevolilor menajere si pulsiunilor sexuale iar pe fetele sale ca moneda de schimb pentru alte casatorii sau altceva.
Si se poate observa acest trend de disolutie, societatile cele mai avansate sunt caracterizate de familii nucleare; tinerii prefera sa nu se mai casatoreasca, iar cei care o fac o fac din ratiuni practice, economice, etc. Insasi formula casatoriei se schimba prin uniunile civile, parteneriate samd.
Alex
Oikos-ul ăsta apare apoi dispare, ca și groapa cu furnici, ba-i aici ba nu-i aici… E în regulă, m-am lămurit, familia dispare.
În ce privește mica ta istorie inspirată din introspecțiile și speculațiile domnilor Adorno, Marcuse, Neumann, Freud, etc. (deși cu siguranță nu Franz Boas) ea are o problemă majoră, este plină de neadevăruri. Tonul prelegerii tale sugerează o întreprindere în care te-ai angajat cu seriozitate iar afirmațiile tale sunt generale. Nici urmă de subiectivitatea de care vorbești în răspunsul la comentariul meu inițial.
Subiectul este vast și nu am nici timpul, nici înclinația să-l acopăr dar pentru exemplificare am să comentez un pic asupra unei afirmații pe care o faci la începutul textului tău.
Citez: ” forma originara a societatii umane ar fi constat intr-o hoarda dominata in mod absolut de un mascul puternic”.
Dacă este să speculăm asupra formei originare a societății umane putem s-o facem în mod rațional, luând în considerare dovezi arheologice. Acestea arată că la început oamenii au trăit ca vânători și culegători. Firește, nu avem dovezi directe în privința modului lor de organizare dar putem studia grupurile de vânători și culegători contemporane iar acestea în majoritatea lor sunt egalitare. Egalitarianismul ”hoardelor” de vânători și culegători este discutat în mod detaliat în literatură, antropologii fiind fascinați de acest subiect, poate pentru că sunt membri ai societăților contemporane în care există ierarhii și inegalități marcante.
Rolurile femeilor și bărbaților variază de la un grup de vânători și culegători la altul dar în general bărbații se ocupă de vânătoare iar femeile de cules. Această diviziune a muncii însă rareori presupune o poziție inferioară a femeilor. În unele etnii contribuția culesului la aportul caloric al grupului este mai mare de 80%, vânatul servind mai mult ca un mijloc de afirmare a bărbaților din grup, asigurând vânătorilor prestigiu și șanse mai mari de însurătoare. Munca femeilor este în majoritatea cazurilor recunoscută iar acestea au o poziție respectată și o independență comparabilă cu cea a femeilor din democrațiile contemporane dezvoltate. Diviziunea muncii între bărbații vânători și femeile culegătoare nu este nici ea universală, existând cel puțin o etnie (Agta) unde femeile sunt participante active la vânătoare, alături de bărbați.
http://www.sil.org/~headlandt/fourdecd.htm
Nici creșterea copiilor mici nu este domeniul exclusiv de activitate al femeilor în societățile de vânători și culegători. La pigmeii Aka bărbații participă activ la creșterea copiilor mici, rămânând cu aceștia acasă în timp ce femeile se duc la cules.
http://www.guardian.co.uk/society/2005/jun/15/childrensservices.familyandrelationships
Repet, caracteristica comună acestor societăți este egalitarianismul lor, nici urmă de tată primitiv și bădăran care să interzică accesul la mândruțe, din contră, orice încercare a unui bărbat de a exercita constrângere asupra cuiva, de a acumula hrană sau posesiuni în defavoarea vreunui alt membru al grupului este cenzurată sever de către ceilalți. Cauzele acestui egalitarianism și mecanismele prin care se menține sunt descrise elocvent în articolele de mai jos.
http://libcom.org/files/Hunter-Gatherer%20Egalitarianism%20by%20Christopher%20Boehm.pdf
http://libcom.org/files/EGALITARIAN%20SOCIETIES%20-%20James%20Woodburn.pdf
Dacă însă te refereai la o formă mai timpurie de evoluție a speciei umane avem iarăși niscaiva fapte contradictorii. Comportarea strămoșilor noștri simieni poate fi dedusă din ceea ce știm astăzi despre maimuțele antropoide. Într-adevăr, două specii, cimpanzeul (Pan troglodytes) și gorila sunt dominate de un mascul la vârf care monopolizează accesul la femele și folosește intimidare și violențăca să-și câștige și apoi să-și păstreze poziția dominantă.
Pe de altă parte există, tot în Africa, o specie asemănătoare cimpanzeului, numită bonobo (Pan paniscus). Aceste maimuțe antropoide trăiesc în grupuri egalitare, în care femelele aliate țin sub control agresivitatea masculilor. Violența este rară iar liantul social este sexul care este practicat de toată trupa în toate combinațiile posibile femelă-mascul, femelă-femelă, mascul-mascul indiferent de vârstă, singura excepție părând să fie incestul mamă-fiu.
http://www.skeptic.com/eskeptic/07-08-08/
Și în Asia cele două specii de maimuțe antropoide au obiceiuri foarte diferite. Urangutanii duc vieți solitare, masculii adulți având un teritoriu mai larg care se suprapune teritoriilor mai multor femele. Gibonii, cele mai mici maimuțe antropoide, se atașază pe viață și trăiesc în perechi în care ambii părinți participă în mod egal la creșterea puiului.
Acestea sunt fapte care contrazic afirmațiile tale despre organizarea societății în zorii umanității dar mergând mai departe găsim alte omisiuni și neadevăruri. De exemplu de ce nu te referi nicăieri la societățile matriarhale?
În ceea ce privește relevanța, ea este eminamente relevantă. Faptul că există o varietate mare de posting-uri pe acest blog nu înseamnă că are sens să postăm orice. În primul rând prin ce îți este declinul familiei relevant ție? Nu crezi că trebuie să ne spui? Sau dacă nu spune-ne de ce ne este relevant nouă? Nu ne supraestima, du-ne tu copăcel, de mână, spre înțelegere, arată-ne un picuț drumul spre cunoaștere.
Sper că vorbesc pentru mulți de pe blog când spun că este mai interesant să auzim din experiențele tale personale decât din cărțile pe care le-ai citit. Iar dacă vrei să ne atragi atenția asupra unui subiect spune-ne de crezi că e interesant, ce anume te-a atras pe tine la el.
Un articol despre evolutia familiei mi se pare destul de relevant atat pentru noi cat si pentru intreaga societate, aflandu-ne intr-o perioada de renegociere a formelor contractului marital. Insa, A.S., o introducere, o nota personala, un limbaj mai accesibil, o relevare a importantei articolului ar fi fost binevenite.
Eu unul vreau sa-mi manifest sustinerea pentru existenta si a acestui fel de articole (daca mai sunt si insotite de raspunsuri ca al lui Schwep, si mai bine!), deoarece un blog doar cu povesti personale poate lasa impresia de repetitivitate de la un punct incolo.
@schwep
Toata argumentatia e bazata pe un straw man cum rar mi-a fost dat sa vad si ad hominem o gramada, asa ca n-am ce sa-ti zic; confunzi forma de organizare domestica a societatii cu societatea insasi…ma rog…
Dar nu inteleg de ce ai impresia ca ma contrazici pe mine spre exemplu cand vorbesti de teoria hoardei primitive; caci nu am inventat-o eu ci Charles Darwin. Eu doar am preluat-o ca pe-o ipoteza data si am pus-o intr-o sinteza. Asa ca vorbeste cu Mr. Darwin si spune-i cat de prost e pentru ceea ce a scris in The Descent of Man. Mai mult ii poti scrie si lui Herr Freud si sa-i spui cat de prost a fost si el ca a preluat la randu-i o teorie proasta. Puteai critica daca tot voiai sa faci un ad hominem serios, abordarea eurocentrica sau analiza diacronica dar…nu teoriile lui Darwin sau Freud sau ale altora, intrucat chiar nu te pot ajuta in privinta asta; nu-mi apartin…
Cat despre sensul posting-ului pe acest blog, daca nu exista unul, nu ar fi fost aprobat posting-ul. Nu crezi?!
@Alex P
Fiecare gaseste relevanta unui subiect anume; poate nici eu nu gasesc relevanta unor subiecte dar mi se pare gresit sa contest asa ceva cat timp ce e irelevant pentru cineva poate fi relevant pentru altcineva.
@Alex
Nu te cunosc decât prin prisma a ceea ce ai scris deci dacă ți se pare că atunci când susțin că ai spus un neadevăr fac un argument ad hominem atunci da, îl fac, dar nu e o eroare de logică.
În ce-l privește pe Darwin, nu el a scris posting-ul ci tu l-ai scris așa că lasă-l, fie-i țărâna ușoară, nu mai da vina pe el. Și geniile greșesc, de aceea este o eroare să folosim un argument… cum se zice… ad verecundiam.
Freud, face literatură. Scrie frumos, e cuceritor, are influență dar nu se sinchisește câtuși de puțin de adevăr.
Înainte să spui că mă cred mai deștept decât Freud sau decât Darwin țin să precizez că din contră, sunt un amator. Atâta că dispun de mai multă informație decât Darwin și motivația mea este căutarea adevărului spre deosebire de șarlatanul de Freud.
În ce privește atitudinea mea față de tine personal ea este de respect, până la proba contrarie. Nu ne-am născut nici unul din noi Mafalde deci e loc de mai bine la noi toți. Comentez la posting-ul tău nu pentru că am ceva împotriva ta ci pentru că mă interesează, ca și pe tine. Atâta că mă interesează mai tare adevărul decât să te fac pe tine să te simți bine. Sper să mă tratezi și pe mine la fel, nu sunt o floare delicată.
În privința relevanței posting-ului defer autorității editorului.
Pai daca te intereseaza mai jos e un studiu, despre trend-ul de disolutie a familiei, studiu care-i ofera astfel si un suport statistic acestuia si nu este singurul. Umanitatea se indeparteaza de acest concept. Cu siguranta nu va disparea maine sau poimaine. Dar la un moment dat se va intampla. Iar la familie se vor uita oamenii de maine probabil cum se uita cercetatorii azi la clanurile societatilor tribale din Africa sau Australia.
http://www.pewsocialtrends.org/files/2010/11/pew-social-trends-2010-families.pdf
Deci e clar, … zzz,… ah, sa vina robotul. O avea in dotare baterie nucleara?
alex, ce dragut sa raspunzi la un ad hominem cu un apel la autoritate… e bine ca ne intelegem 🙂
Despre raspunsul pe care mi l-ai adresat, pot sa-ti spun ca nu vad de unde vine. Nu stiu cine a contestat relevanta articolului- chiar si Schwep n-a facut altceva decat sa-ti puna niste intrebari cu raspuns deschis despre asta; intrebari pe care doar le-ai parat. Ceea ce-i ok, nu-i obligatoriu ca un articol sa-si sublinieze impactul, dar prin asta ai usura treaba cititorilor, iar daca nu o faci iti asumi riscul (care este mare) de a nu fi inteles, de a nu ti se acorda timpul necesar citirii articolului.
De acord ca ar fi o prostie sa spui despre ceva ca e absolut irelevant, insa nu e gresit sa spui ca ceva este irelevant pentru tine, deci, oameni buni, daca ceva nu va place, va rog, contestati!
Cum anume am raspuns ”cu un apel la autoritate”?! Si care ar fi ala?
Intrebari pe care doar le-am parat?! Care intrebari? Cele 3 din comment-ul 2? Dar am raspuns la ele in comment-ul imediat urmator cu exceptia intrebarii ”Relevanta?”, intrebare la care chiar nu stiu cum as putea sa o fac. Daca as fi scris o poezie ce relevanta ar fi putut avea? Adica, chiar nu inteleg ce raspuns as putea sa dau la intrebarea asta. Data viitoare o sa scriu ceva de genul ”sunt singur si trist” sau ”sunt virgin si vreau sa mi-o trag”, cine stie poate alea vor avea o relevanta mai concreta! 🙂
Ma refeream la invocarea faptului ca Freud si Darwin au elaborat teoriile respective. Si ce daca? Asta nu-i un argument si nu cred ca suntem primii care ii contesta pe cei doi. Chiar daca teoriile nu-ti apartin, tu le-ai prezentat aici, nu ti-ai exprimat o parere contrarie, deci nu vad care e problema cu a ti se adresa contestari.
Da, la intrebarile despre relevanta ma refeream. Eu, de exemplu am spus mai sus de ce textul mi se pare relevant pt. blog.
Daca as fi scris o poezie si as fi vrut sa-i mentionez relevanta as fi spus ca vreau sa va distrez, sau ca ma simt intr-un anumit fel si e important pentru mine sa ma exprim, sau ca poezia ilustreaza o anumita simtire care mi se pare specifica gay-ilor… Si din nou, n-am zis ca textul e irelevant (nu vad de ce te ataci atat).
Nici “sunt singur si trist” nu are o relevanta evidenta. Raspunsul imediat e “ok, si de ce ne spui asta, unde vrei sa ajungi?”.
Da-mi voie sa-ti spun ca ai ajuns intr-o ipostaza destul de ciudata, distantandu-te de ideile prezentate (“Eu doar am preluat-o ca pe-o ipoteza data si am pus-o intr-o sinteza”) si sustinand ca nu vezi un raspuns la intrebarea “care e relevanta?”. Acum chiar incep sa fiu curios de ce ai creat acest articol.
Alex, ”invocarea faptului ca Freud si Darwin au elaborat teoriile respective” (te citez), nu este un apel la autoritate. In primul rand apelul la autoritate, per se, nu este o eroare de logica, poate deveni una daca il folosesti incorect, validitatea logica a unui argument e o functie a structurii sale intrinseci, nu valoarea de adevar a premizei; in al doilea rand eu nu l-am folosit nicicum, nici intr-o forma nici in cealalta.
Eu ma distantez de ideile prezentate?! Dude, subiectul nu e daca forma originara a universului domestic al umanitatii a fost sau nu la inceput o hoarda dominata de un mascul autoritar ci un trend social actual, acela de disolutie a familiei. Evident ca am preluat ideea ca o ipoteza data. Gandeste-te in felul urmator, eu propun urmatorul subiect:”Ce s-ar intampla in Bucuresti daca maine ar fi un cutremur de 7 grade in Romania?” iar cineva imi spune ”Pai da, dar nu stim sigur daca se va intampla asa ceva sau daca Bucurestiul ba fi afectat sau…” Respectivul a inteles gresit subiectul, el discuta o ipoteza data deja in respectivul subiect si nu subiectul insusi. Evidenta absentei nu inseamna absenta evidentei spune un dicton in logica.
Iar eu nu ma atac deloc. Sunt un om foarte calm. Ma percepi gresit. 🙂