Închid ochii câteodată și mă autovizualizez în viitor în diferite ipostaze.
În dimineața aceasta, m-am trezit, m-am rostogolit puțin prin pat după care am închis ochii… ce miraj frumos:)
Mi-aș dori să am opțiunea de a-mi creea propriul meu tip de familie alături de un bărbat și o femeie în același timp fără a fi judecat de lumea asta tâmpă. Mă imaginez uneori pe la 30-35 de ani într-un mic pălățel unde în dormitorul mare aș dormi cu prietena și prietenul meu și relația mea să fie publică iar nimeni să nu aibe nimic în potrivă. Să am un copil cu respectiva și unul adoptat cu partenerul și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.
Îmi țârâie alarma din nou și îmi strică filmul după care intru în rutina de zi cu zi, încep munca, intru în pauză și savurând cafeaua mă pun pe gânduri și îmi aduc aminte mirajul de dimineață și realizez că tot ce mă împiedică pentru a-mi materializa visul este modul de gândire general al oamenilor care nu acceptă un alt stil de viață, aceiași oameni care, pentru că ei au o relație ”normală” în standardele lor, condamnă orice alt stil de viață.
Va fi greu, cred, ca cineva sa accepte o astfel de relatie dar nu cred ca e imposibil.
Oare de ce oamenii vad cuplul, in formatul 1+1?
“mic palatel”? Ce amuzantut suna 🙂
Ce mi se pare interesant e ca in trio-ul imaginat de tine, tu esti elementul de legatura, tu ai cate un copil cu fiecare din ei. Ca o relatie de genul asta sa reziste imi imaginez ca trebuie sa existe legaturi puternice intre toti membrii.
Alex P, mic palatel cu dita’ dormitoru’, ca sa fim mai exacti. 🙂
In primul rand, vreau sa-mi cer scuze ca dau buzna intr-un loc in care, in mod normal, oricine de pe aici ar gandi ca n-am ce cauta, desi am observat ca nu sunt singura persoana hetero care fregventeaza blogul. Nu vreau sa va simtiti urmariti, spionati. Urmaresc, intr-adevar, cu placere articolele voastre pentru ca am vazut ca multi dintre voi sunteti persoane de la care am ce invata.
In al doilea rand, sper sper ca parerea mea cu privire la acest articol sa nu fie interpretata gresit. Nu ma pronunt prin prisma orientarii hetero, nici nu sugerez nimanui sa fie monogam, insa un trio conjugal mi se pare un lucru foarte complicat. Lasand la o parte prejudecatile societatii si multe alte lucruri ce ridica probleme, insasi convietuirea in trei este aproape irealizabila.
Pe de o parte, pentru ca este greu sa te imparti la doua persoane, este greu sa le faci amandorura pe plac. La inceput, totul iti poate parea a fi ok, dar mai tarziu apar conflictele. Si asa, un singur partener este greu de multumit.
Pe de alta parte, ce poate fi mai frumos ca dragostea si intimitatea (nu cea sexuala) dintre doi oameni? o terta persoana poate fi “sarea si piperul” sa spunem asa, dar ar tulbura apele si toata linistea s-ar duce naibii. Si te-ai mai alege si cu doua soacre:))
1AFTEREIGHTTEEN sper ca intr-o zi sa-ti realizezi visul dar sa nu fi nevoit sa intampini problemele sus mentionate. Apropos, mi-ai adus aminte de filmul “Threesome”. Imposibil sa nu-l fi vazut. Pe mine una, m-a tinut cu sufletul la gura.
http://www.cinemagia.ro/filme/threesome-o-fata-doi-baieti-trei-posibilitati-14686/
Mi-a placut foarte mult un comentariu la filmul Thereesome:
“Daca va fi sa furi , fura o sarutare . Daca va fi sa pierzi , pierde-ti frica . Daca va fi sa simti foame , simte foame de iubire . Daca va fi sa minti , minte in privinta varstei tale . Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi”.
O iubire în trei nu poate di decat o iubire conventionala/contractuala. Nu poti iubi doua persoane in acelasi timp. Cu ce te-ai alege dintr-o astfel de relatie? La ce ar folosi o relatie daca lipsesc sentimentele? La nimic.
Asa, in teorie, nu ii o idee proasta, dar in practica sunt convins ca este foarte greu.
Dupa cum spuneam mai sus, va fi greu sa convingi pe cineva ca un cuplu nu inseamna neaparat doi oameni.
Sa zicem ca tu ai fi satisfacut. dar oare tipul si tipa ar fi si ei satisfacuti? Apoi, pe plan sexual, sa inteleg ca tu te vezi in rolul bisexualului, pe tip in vezi gay sau bi, corect? Tipei ii ramane sa fie… hetero ca nu are de ales, saraca.
Cum vei menaja geloziile? Amenintarile ca se va sinucide cu vitamine nush care daca nu il dai afar’ din pălățel pe ‘alalalt?, “vai, o aveai mai sculata cand o/il futeai pe ea/el” etc.
Mult succes, puştiu’!
E greu greu cum ştim mai toţi să negociezi traiul zilnic cu unul singur, darămite cu doi. Ea o să vrea la Ştefan Bănică, el la U Cluj-CFR. Ea la mare, el la munte( şi probabil tu la Viena)
Dar ce faci după 35 de ani, la 50-55? Reuşeşti să te vezi atunci în pălăţel?
Nu e mai simplu să aveţi amândoi câte un copil cu tipa decât să adopţi unul? Şi mai util, crează cumva legături suplimentare între voi. Cine ştie, până peste 20 de ani când o să ai tu 35 poate se ghiceşte o treabă faină să faci un copil şi cu partenerul, caz în care pe lângă pălăţel va trebui să vă luaţi şi un autobuzaş…
Oricum visele sunt făcute să fie visate
aaa bună observaţie , Robert!
Situaţia ideală e un tip gay, unul bi, o tipă gay şi una bi. Menage a quatre. Şi absolut e nevoie de un cuplu gay friendly prin preajmă.
CM, zici ca-i pizza.
Totul pornește de la un vis, gând care în timp poate prinde rădăcini. La început a fosta bărbatul și femeia, apoi bărbatul și bărbatul sau femeia și femeia sau TS TV.
Oamenii evoluează și în timp apar alte genuri/tipuri de relații.
Transsexualii de unde au venit? Ideea de travesti de unde a pornit?
Cineva s-a trezit și a realizat că vrea să facă ce-i place (o țâtă-ntre ochi o pizdă-n ceafă), mai mulți i-au urmat pașii și a devenit o minoritate, ulterior și cu drepturi.
Lumea este mult prea incuiată să îi accepte pe cei care sunt fericiți în alte moduri.
De ce nu ai accepta libertatea unui individ de a fii fericit în modul lui dacă pe tine personal nu te afectează deloc?
”-Cu ce vă splălați pe cap?
-Cu oțet.
-De ce?
-De mere!” :))
After, eu îmi explic altfel situaţia . Toate astea au fost dintotdeauna, bărbaţii, femeile şi toate variantele de combinaţie între noi, ele fiind dinăuntrul nostru şi nu apărute ca nişte descoperiri, ca urmare a vreunei evoluţii. Ce diferă este raportarea la ele. Nu ştiu cum erau evaluaţi în preistorie bisexualii de diferite grade ( m-a izbit în timp ce scriam asemănarea între PH şi bisexualitate, ai bisexualul perfect 50-50, la stânga lui bisexualul homesexualoid iar la dreapta cel heterosexualoid în mii şi mii de variante de proporţii). Ştim însă că din Evul Mediu până mai ieri bisexualii şi homosexualii au fost forţaţi să se conformeze majorităţii, întărind-o numeric, sau au fost înlăturaţi fizic, scăzând astfel procentul . Evoluţia a fost în mintea tuturor, majoritarii au început să accepte evidenţa, minoritarii au început să se comporte conform firii lor.
Ideea de travesti cred că a venit imediat după aceea de haine diferenţiate pe sexe. Ăla care şi-a imaginat că femeile trebuie să poarte fuste şi bărbaţii pantaloni probabil a oscilat câteva zile dacă nu cumva ar trebui să atribuie invers entităţile vestimentare( vezi ce frumos am evitat ” itemi”? ).
Tradiţia travestiului s-a conturat mână în mână cu diferenţierea ocupaţiilor pe sexe. Dacă nu era voie ca femeile să fie preoţi normal că una foarte hotărâtă s-a dat drept bărbat şi s-a făcut preot. Dacă femeile nu aveau voie să cânte pe scenă normal că bărbaţi cu voce potrivită s-au îmbrăcat în Julieta şi au jucat rolul respectiv.
1after, chiar nu cred ca e vorba aici de “încuiala” lumii. Cei cu adevărat încuiați, pe de-oparte sunt așa pentru că fie nu pot mai mult fie nu există cineva care să le explice cum stă treaba, iar pe de altă parte ei nu ar accepta nici relațiile homosexuale în formula 1+1.
Dacă aș fi în locul tău, aș căuta ceva cărți legate de psihologia cuplului, sexualitate, etc. Sunt multe chestii care au un răspuns.
Până la urmă îți dai seama că poți să-ți faci harem (dar, e drept, o sa ai nevoie de ceva mai mult decât un pălătuț) că oricum nu interesează pe nimeni însă trebuie să îți pui problema dacă toți participanții din această relație ar fi mulțumiți, împliniți. Si dacă n-ar fi, de ce n-ar fi?
Eu cam așa m-aș gândi.
Apoi, gândeste-te ca dorinta ta vine exclusiv pe plan sexual. Adica vrei si/si. Deci, inseamna ca vrei sa iei de la o persoana ceva ce nu are alta. Cum ar fi sa avem familii facute din mai multi membrii pe care sa ii vrem pentru ca unul e inteligent, altul e frumos, altul are muschi, una are sani mari, una e blonda, alta e bruneta etc. Intelegi unde bat?
Gandeste-te ca poti avea prieteni o gramada, oameni feluriti… femei, barbati, trassexuali, travestiti etc. Asta daca te intereseaza de fapt caracterul si sufletul lor (caz in care nu trebuie sa ii iei in pălătuț, în dormitorul cel mare).
Nu ma intelege gresit, insa incearca sa iti explici de ce lucrurile sunt asa cum sunt… poate te ajuta, ca totusi, intimitatea adevarata nu e sex date.
Hai să spun acum, Edward, teoria mea despre „de ce nu merge trio, ci doar cuplul…”.
Pentru că, zic eu, când intrăm în legătură cu cineva, cu un individ, diferit de noi înșine, de fapt avem o relație cu noi înșine, dar într-o altă variantă. Iubim pentru ne place ceea ce reflectă cealaltă persoană. Iar când intervine un al treilea individ, fie că este vorba de o fată sau de un băiat, atunci tu ca persoană, ca entitate individuală, ești pus în situația de a compara cele două oglinzi ale tale.
Nu poți decât să le acorzi o atenție diferită, pentru că ei/ele, ca indivizi unici, sunt diferiți. Iar când ești exterior față de alte două entități, nu poți împărți atenția/iubirea/dragostea în mod egal. Din această cauză, întotdeauna, unul din cei trei se va simți uneori în plus. Din această pricină este mai plăcută relația de cuplu, pentru că nu interacționezi la nivel sentimental decât cu un sigur univers, care este de fapt ceea ce te completează pe tine însuți. Dacă încerci să pui la un loc indivizii pe care îi iubești sau la care ții, întotdeauna cel puțin unul dintre ei se va simți neglijat.
Văd că TU ești în centrul trio-ului despre care spuneai, pentru că este fantezia ta. Dar poate că băiatul cu care ești are și el aceeași fantezie… sau o alta, cu un al treilea băiat, moment în care ție poate că nu îți va mai conveni. 🙂
Thank you RobertG pentru explicație. Ideea era că daca aș avea o ”familie” în stilul acela nu aș deranja pe nimeni în mod direct dar majoritatea ar sării cu uite-l pe ciudatul.
Oricum idealul meu în viață e femeia cu mustață:)
Păi e ok o să fim o familie trip open-minded :)) Din când în când cu evenitmente extraconjugale ! 🙂 Glumesc, dar nu aș zice nu la un altu :))
Nu cred ca e realizabila la scara mare o astfel de relatie. De exemplu daca s-ar sterge cu buretele toate cutumele social-culturale care ne imbiba creierul, de maine, tot spre monogamie ar evolua umanitatea.
noah….
dacă poci compila ideea de relaţie în trei (deşi extrem de dificil de pus în practică: been there, tried that) nu poci înţelege nevoia de extraconjugale… voi trei aţi fi iubiţi/soţi, sau doar fuck buddies?
(a se lua întrebarea ca pură curiozitate)
damn… ma simt atât de old fashioned… :b
Ăăăă… cine se bagă la o relație cu el însuși? Măcar așa, la una de scurta durată…
Mă ofer pentru filmat…. ştii că am experienţă :))
Viata bate filmul, ideea nu este atat de absurda sau nerealizabila.
Am doi iubiti, unul de aproape 10 ani, celalat de aproape doi ani, viata merge inainte si contrar parerii generale ca chestia nu o sa mearga, uite ca merge bine mersi, ne bucuram de viata asa cum este ea si fara sa ne batem cuie in talpa pentru ca asa “gandeste lumea”.
Multumim pentru ce avem, nu ne dorim “mai mult” fiindca mai multul este dusmanul a ce ai acum, iar a tine echilibrul e destul de greu pentru a iti mai permite a te juca dorindu-ti mai mult.
Important este sa ti la distanta asa zisii prieteni care dandu-le circumstante atenuante, TOTUSI NU am cum sa nu zic ca strica prin vorbe sau/si fapte armonia dintre noi, din diverse motive, de la neintelegerea situatiei pana la naimpacata gelozie sau invidie.
Cine reuseste sa traiasca in acest mod e bine sa tina departe “binevoitorii’ si multa atentie in alegerea prietenilor, amicilor.
Fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum doreste si cred ca este CORECT ca iubitii mei sa stie unul de celalat decat sa urmez calea “normala” a majoritatii de a avea amant/a.
Dar sunt sigur ca nu toti intelegeti cum se poate traii in trio si cum iti poti impartii inima pentru doi iubiti, dar vin si intreb, cand iubesti pe cineva incetezi sa iubesti orice alta persoana din viata ta?
Asa cum iubesti acele persoane dragi din viata ta si pentru fiecare in parte daruiesti din dragostea ta, asta nu inseamna ca daruiesti mai putin decat simti celorlalte persoane dragi ce se afla in inima ta.
Daca nu ati aflat inima poate sa daruiasca dragoste la infinit fara sa-si faca griji ca se poate termina vreodata dragostea si atata timp cand simti sentimentul de dragoste, ea traieste … din dragoste pentru dragoste.
@Cristy. Ma-ndoiesc de cuvintele tale. Nu am ajuns la capacitatea de intelege faptul ca poti iubi doua persoane in acelasi timp.
Probabil ca unul iti este prieten/iubit si atunci vorbim de sentimente/dragoste iar cu celalalt e o relatie bazata pe sex.
Avocatus,
Dacă eu nu am trăit niciodată o experienţă ca cea descrisă de cristymaykei, sau dacă nu mă consider capabil de asta, nu cred că am dreptul să îl judec şi/sau să pun asta sub semnul întrebării.
Cât timp relaţia între ei trei e sinceră si sunt toţi mulţumiţi de felul în care decurge… e dreptul lor să le fie bine. Şi nu are dreptul nimeni să le conteste sau nege acest drept.
On the other hand… dacă ceea ce fac ei nu este ceva ce mi s-ar potrivi, sau nu sunt capabil de o astfel de relaţie… nu înseamnă că ceea ce lor le este ok este greşit.
Vezi tu…. acuzăm pe hetero că sunt închistaţi şi nu accepta. Dar noi nu suntem oare la fel?
Later edit: [buton de like pentru AlexP] :))
@Razvan Consider ca am fost destul de diplomatic. Nu l-am acuzat cu absolut nimic. Faptul ca am pus sub semnul intrebarii, ca am fost sincer cu el nu cred ca il va deranja si imi va da libertatea de a spune ceea ce gandesc. Parerea subiectiva poate fi constructiva. Concluziile mele nu sunt de ordin practic dar mai mult profesional.
Noi de fapt ne respectam reciproc. Asa ca nu ma astept sa iasa cu scantei.
Vezi tu… fix asta este problema… ai pus, tu, sub semnul întrebării ceva care ţine de intimitatea lor. Dar nu este locul meu, sau al tău, să ne punem întrebări despre intimitatea lor. Dacă ei au împărtăşit cu noi ceva, eu unul o interpretez ca o comunicare şi doar atât. Sunt sigur că nu vor nicio confirmare – aprobare pentru ceea ce ei trăiesc deja: este deja real pentru ei.
Cine reuseste sa traiasca in acest mod e bine sa tina departe “binevoitori’ si multa atentie in alegerea prietenilor, amicilor.
Văd în comentariul respectiv o singură întrebare:
vin si intreb, cand iubesti pe cineva incetezi sa iubesti orice alta persoana din viata ta?
Nu am răspuns pentru că nu ştiu să răspund. Ştiu sigur că iubesc mai multe persoane din viaţa mea. Ştiu însă că sunt iubiri diferite. Nu mi-am pus niciodată problema de a iubi două sau mai multe persoane în acel mod la care se face referire mai sus. Nu cred că aş putea, ca structură emoţională (a se citi “pre-condiţionare”) să (încerc să) fac asta. Dar cred că, aşa cum îmi iubesc prietenii (amicii) şi este loc întotdeauna de mai multă iubire şi/sau de noi amici…. probabil aşa ar putea funcţiona şi acea iubire.
PS: nu am perceput ca posibil conflict… îs într-o stare mai aparte care mă predispune la filozofat… a se interpreta strict ca masturbare intelectuala cele de mai sus, şi nu în niciun alt fel… 🙂
Razvan. Iubirea e mai mult decat un cuvant, si anume experienta, sacrificiu, sentimente autentice.
Accepta-mi te rog inocenta. Nu am intalnit pana în acest moment nici o persoana care sa-mi confirme faptul ca este îndragosita sau iubeste doua persoane in acelasi timp. Faptul ca unul are un amant/amanta nu inseamna iubire la acelasi nivel si cu aceeasi intensitate.
Exemplul pe care il dau este urmatorul: un om nu poate conduce doua masini in acelasi timp. “Un om nu poate sluji la doi stapani”.
Dorinta mea este de a intelege si nu de a avalua/judeca un comportament.
@1after18, departe de mine gândul de a condamna ideea ta de relație perfectă. Totuși, încerc să mă gândesc cam care ar fi raporturile între cei 3 membri. Din expunerea ta, eu înțeleg că tu ești ăl din centru și ceilalți doi, bărbatul și femeia, gravitează în jurul tău. Pe ei doi nu-i văd decât ca pe niște unelte menite să-ți satisfacă nevoile, fie sexuale, fie afective. Ei par cumva niște marionete, niște păpuși capabile să răspundă la comandă, cumva conectate la un întrerupător cu care tu poți comuta fie pe B fie pe F.
Eu, la momentul actual, văd persoanele implicate într-o relație ca fiind pe aceeași treaptă, oscilând în jurul unui semn de egalitate. Dacă privim așa lucrurile, tu ești din start cu o treaptă mai sus și e posibil să asiști de acolo la un spectacol în care ceilalți doi își mai dau câte una la glezne, la coaste, doar-doar or ajunge puțin mai sus decât celălalt.
Repet, nu condamn, ci doar îmi expun punctul de vedere bazat, normal, pe convingerile mele. Dacă vei găsi două persoane care să corespundă cu ceea ce îți dorești, nu pot decât să-ți urez să fii fericit! Am o curiozitate: tu te-ai imaginat vreodată într-o relație în trei jucând nu rolul principal, ci rolul lui B (cel aparent egal cu F)?
————————————-
*citind postarea, mi-am adus aminte de o fază din școala generală când o duduie care venise să ne facă educație sexuală, ne-a spus că vom lucra pe grupe și va trebui să împărțim tabla în trei jumătăți egale.:))
“Un om nu poate sluji la doi stapani”… vorba asta cred ca poate fi infirmata de corporatistii care lucreaza si cu 5 sefi.
Foarte fain comentariul lui Rzv (#23) (unde-i butonul ala de apreciere cand ai nevoie?). A, si comentariul lui Rediam mi se pare ca exprima mult mai clar ceea ce incercam sa spun mai sus, deci subscriu.
Cat despre iubirea pentru mai multe persoane… nu vad de ce trebuie sa insistam asupra diferentelor si ierarhiilor (a, daca il iubesti pe X asa, pe Y nu-l poti iubi tot asa, trebuie altfel). Eu cel putin nu pot spune nici despre “iubiti” din perioade diferite ca i-as fi iubit la fel. Pentru fiecare persoana importanta din viata mea am un alt fel de afectiune si pentru mine chiar nu e relevant pe cine iubesc mai mult- “pe mama sau pe tata?”.
Rzv edit: trebuia sa fac un buton de like fin’ca u liked me 🙂 [like]
Alex P: check posts #23 & #28…. 🙂
Vaiii, ce va mai mananca cu butonu’ de like la comentarii… pana o sa am timp sa ma gandesc la ceva utilizati in formatul acesta [like] #comentariului.
Ex.: [like] #20, etc.
Da, păi nu mă refeream că eu aș fi in centru și le îi ghidez… Automat relatând o poveste ce mă include și pe mine, povestea oscilează în jurul meu.
De exemplu ză zicem un cuplu gay sau hetero…au stat împreună ceva timp după care au încercat să o facă în trei și au găsit pe cineva de comun acord. Întâlnirile au devenit atât de frecvente și plăcute încât la un moment dat, cuplul s-a gândit că ar fi super ok, ca această relație trio să devină permanentă (”oficială”), nu numai pe plan sexual. A treia persoană aceptă să zicem.
În acest caz toată lumea este fericită zic eu. Pe mine nu mă interesează care sunt eu dace cel din centru, din stânga sau din dreapta. Nu, eu vreau ca oamenii să înțeleagă, că o relație în doi, în trei, în patru etc. , dacă a fost luată de către toți și nu face rău nimănui este egală cu o relație în doi.
Poți cumpăra o casă și să fi co-proprietar cu unul, cu doi cu trei. Totul ține de buna înțelegere a celor implicați iar părerea celor din exterior nu contează din punctul meu de vedere.
Sunt cupluri gay/hetero care merg pe stradă și văd alt cuplu diferit de ei dar în esență (aceiași mâncare de pește) și găsesc cusururi bârfe, opinii și se simt îndreptățiți să își dea cu părerea și să judece alți oameni pentru simplu’ fapt că ei cred că stilul lor de viață este cel corect.
Altă întrebare… De unde a pornit căsătoria hetero? De ce nu a apărut căsătoria gay prima?
-S-a gândit cineva cu un grad mai mare în majoritate că așa este bine și s-a pus pe scris Biblia sau alte legi:)
Dacă, ipotetic vorbind, am exclude povestea cu Adam și Eva, cum că așa a fost lăsat de la Dumnezeu, totul a pornit de la Adam și Eva, ca și doi oameni simplii, fără un destin, fără să ”li se fi arătat Dumnezeu lor și să li se fi dat anumite îndrumări, care au format lumea, care a ”evoluat”. Dar cum a evoluat? De unde știm noi că nu erau trei oameni și vocea ”Lui” era de fapt vocea celui de-al treilea care se ascunea după tufiș?
Aceste ideii foarte bine implementate de când au apărut oamenii pe pământ și până în ziua de azi au adus niște adăugiri de bază în gândirea umană asupra normalității.
Dacă aceste legi nescrise și scrise nu au fost făcute corect? ( și acum mă refer la chestii de genul religie, biblie, koran, și alte legi nescrise etc.)
Dacă nu existau aceste vorbe sau legi sau versete oamenii nu ar fi putut în ziua de azi spune. Nu domn’le, nu e corect că așa zice Biblia, că așa zice nu știu cine etc.
Când ne repezim să judecăm modul de gândire diferit al altor oameni bazându-ne pe legile făcute de alții sau bazându-ne pe istoria pe care nu am apucat noi să o trăim și nu avem dovezi clare că așa s-a întâmplat este bine să ne gândim de unde a pornit totul, pentru a lua în calcul o posibilă eroare umană și a nu judeca greșit pe cineva care nu ne afectează sau modul lui de gândire.
Peace
Nu cred că a judecat nimeni, lumea doar și-a dat cu părerea și fiecare a procesat informația prin filtrul propriei gândiri. E o diferență între a judeca o astfel de relație și a crede că ea nu prea e funcțională. De aia e bine să nu prea asculți de gura lumii și de sfaturile ei mai mult sau mai puțin solicitate. Până la urmă nu deține nimeni dreptatea absolută, motiv pentru care s-au inventat dezbaterile. Iar într-o dezbatere, este necesar să nu adoptăm o atitudine defensivă.
Tu poți trăi liniștit și împăcat cum îți dorești, poți avea orice tip de relație. Cine te oprește? Lumea se schimbă, mentalitățile se schimbă, ce pare acum inacceptabil peste 100 de ani va fi la modă. Poate peste 300 de ani (dacă mâncăm sănătos și neprocesat sigur o să apucăm), termenul de familie va exista doar la nivel de concept, relațiile interumane vor fi cu totul altele. Tocmai din cauza acestor gândiri diferite omenirea nu stă în loc. Poate tocmai de aia omul e făcut sa nu trăiască mai mult de 100 de ani, că altfel se șochează și pleacă cu sechele pe lumea ailaltă.;)
Îți recomand să urmărești emisiunea Tabu de pe National Geographic.
Avocatus nici nu ai cum sa intelegi o situatie prin care TU personal nu treci, trecut sau previzibil nu concepi sa treci.
Domnilor este greu sa intelegi ceva ce nu traiesti personal, pana nu ai Tu experienta TRAIRII acelui lucru/situatii.
Si apoi Avocatus sa nu uiti ca stapanul acela cei zice Dmunezeu este de fapt tot o trinitate, iar asta se pare este succesul longevitatii.
Rzv, multumesc mai, nici ca puteam s-o fac eu mai bine, multumesc spiridusule.
cristymaykei,
#33: Ideea cu trinitatea ca sursă a succesului longevităţii mi se pare forţată. Las pe alţii mai versaţi în teologie să te combată prin perspectiva dogmei, şi te combat cu un singur argument laic (agnostic, dacă vrei, în ultimă instanţă): trinitatea este cea mai longevivă himeră. În acest gen de discuţie argumentul că făt-frumos, ileana sânziana şi zmeul au trăit fericit până la adânci bătrâneţi mi se pare absurd, cât timp dogmatica care (scuzaţi cacofonia) propovăduieşte existenţa trinităţii militează fix contra genului de relaţie pe care o descrieţi tu şi autorul postului (şi mă refer la simpla relaţie dintre un bărbat şi un alt bărbat, nu la – ptiu ucigă-l toaca! – trei băraţi sau doi bărbaţi cu o femeie. 🙂
#34: N-ai de ce-mi mulţumi: e doar punctul meu de vedere. În speranţa (oarbă poate) că nu voi fi judecat de alţii, încerc să nu judec pe alţii şi să accept diferenţele dintre noi ca atare, să fiu deschis în modul de gândire.
RobertG, dacă 2 muşte (adică subsemnatu’ şi cu AlexP) facem o leacă de glumiţe legat de [like] nu înseamnă că e un “feature request”. Îs multe de cântărit la asta… Eu unul am văzut-o ca o glumă şi doar atât. Sunt (relativ) sigur că şi Alex – la fel. Îs destul de sigur că ai chestii mai importante de făcut decât să implementezi o chestie de genul ăsta…
Nah, glumesc cand o spun pe un ton urgent, insa ideea o sustin serios. Scuze de offtopic, jur ca-i ultima data cand mai zic de aprecierea comentariilor.
Iubirea “3 în 1” mi se pare o promoție nereușită, fie ea și sub înaltul patronaj al Sfintei Treimi. Nu e vorba de faptul că nu ne-am putea iubi chiar și-n în grupuri mai mari de trei persoane, coabitând după dorință fiecare cu cine-apucă, pe modelul “flower-power”. Problema e că iubirea nu-i ceva de găsit pe-un raft de magazin, după cum nu-i nici ceva de furat din buzunarul cuiva. Cu alte cuvinte, nimic din ce se poate împărți sau multiplica nu-i iubire adevărată, ci numai expresia lipsei de iubire. Ceea ce un singur om nu-ți poate da nu-ți va fi dat nici de doi, nici de mai mulți.
Ideea unui ménage à trois e un subiect vechi și extrem de fecund în literatură. Dezondământul, din câte pot eu să-mi aduc aminte este trist și mereu același – unul din cei trei servește drept paratrăznet relației dintre ceilalți doi. În final, aflăm că nici măcar cei doi nu se iubeau cu adevărat și că iubirea nu le era deloc suficientă, de vreme ce avea nevoie de un garant în chip de a treia persoană.
Asta e problema relațiilor în trei – fantoma persoanei a treia: un el (sau ea), strecurat între eu și tu. Rolul persoanei a treia e rolul martorului, adică rolul celui fără de rol. De aceea, relația în trei nu e decât o diluare a relației în doi, diluare la care se recurge din pricină că relația în doi nu e suficient de puternică. Rolul celui de-al treilea nu e atât cel de a aduce relației ceva în plus, așa după cum ne-am aștepta, ci de a debarasa relația primilor doi de tot ceea ce îi prisosește și o ține în loc. Prin aceasta nu se poate spune că al treilea este cumva în plus, pentru că este într-adevăr indispensabil, numai că tocmai în această indispensabilitate constă neîmplinirea tuturor. Chiar și în cazul în care fiecare din cei trei ajunge, pe rând, să guste postura ingrată a celei de-a treia persoane (ceea ce nu-i prea obișnuit, pentru că în astfel de relații se știe exact, încă de la început, fiecare ce număr poartă), nu se va ajunge niciodată la situația ca doi oameni să împartă rolul persoanei a doua. Tu nu poate fi, la un moment dat, decât o singură persoană.
Nu-i vorba aici de gândire limitată, de discriminare sau de proastă înțelegere a naturii unor astfel de relații. Sau, cel puțin, nu din pricina oamenilor neînțelegători nu rezistă astfel de relații. Ele sunt autolimitate prin însăși natura lor, greșeala de proiectare fiind aceea că subestimează nevoia omului de a se afla (1.) față în față cu el însuși și (2.) transportat într-o altă persoană. Aceste două cerințe sunt perfect împlinite de caracteristicile persoanei a doua (“tu”), aceasta fiind condiția necesară și suficientă a alterității. O a treia persoană dezechilibrează ecuația prin aceea că mărește șansele de evadare (#2), scăzând însă posibilitatea regăsirii de sine (#1). Relația în trei relativizează nevoia subiectului de alteritate și, prin această minciună oferă garanția neîmplinirii.
Paradoxal, Trinitatea chiar asta reprezintă. Simbolul Tatălui reprezintă reîntregirea ființei în trup și spirit; Fiul este simbolul desprinderii de sine în căutarea alterității (aventura dualității și mundaneității); Sfântul Duh reprezintă principiul unicității în relația Tată-Fiu, respectiv imposibilitatea trăirii autentice în afara acestei relații, motiv care permite Fiului regăsirea Tatălui odată ce experiența alterității s-a încheiat. În reprezentarea Crucii, Fiul și Sfântul Duh sunt în relație pe orizontală (ca expresie a necesității absolute a ieșirii în lume (sub forma relației perfecte cu alteritatea semenilor), pe când relația cu Tatăl a amândurora este una pe verticală, ascendentă.
Dar dacă tot am amestecat Trinitatea în problema menajului în trei, trebuie să menționăm că nici menajul celor trei fețe ale divinității n-a fost scutit de divergențe, dilema “filioque” fiind unul din motivele Marii Schisme dintre Apus și Răsărit. Biserica apuseană susține că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul în egală măsură (primii doi fiind de fapt Unul și Același), în timp ce biserica răsăriteană susține numai prerogativul Tatălui de a trimite Sfântul Duh. Cel puțin din rațiuni de logică și simetrie, înclin să dau dreptate Răsăritului în acestă privință, atâta vreme cât toți acceptă fără rezerve cele Trei Fețe ca fiind manifestarea întreită a excursului divinității în lume.
Cert este că, extrapolând trinitatea la relațiile interumane, rolul Tatălui nu este unul egal (sau pe același plan) cu rolul Fiului și al Sfântului Duh. Tatăl reprezintă împlinirea unei relații (prin aducerea partenerilor la un același numitor, cerința cea mai înaltă a ființei fiecăruia). Fiul, trimis în lume să-și recupereze jumătatea (alegând dintre rătăcirile sale pe cea mai îndepărtată dintre ele – adică tocmai pe aceea care L-a dus cel mai departe de ființa Sa) este ajutat în această aventură de Sfântul Duh, înțeles ca busolă și mijloc de regăsire a drumului înapoi la Tatăl.
Prin urmare, relația umană care împlinește pe cineva la modul absolut nu poate fi decât cu o singură persoană, anume cu acela care dă măsura exactă a îndepărtării Fiului de Tatăl, respectiv cu acela care reușește (în cea mai mare măsură) să-l atragă pe Fiu în capcana propriei sale ființări lumești, asigurându-i astfel maxima reîntregire în lume, recuperarea maxim posibilă a propriei ființe ca premiză a Ascensiunii la Tatăl. Întrucât relația cuiva cu două persoane în același timp nu face decât să amâne – prin indecizia subiectului – momentul acelei ultime alegeri fatale, rezultă că numai în relație cu o singură persoană poate cineva decide dacă, în lumea aceasta, se poate spune că și-a găsit obștescul sfârșit.
Deși e de înțeles că nimeni nu dorește să ajungă la relația care să-i pună definitiv capac, totuși numai după asta tânjește fiecare – fie că vrea s-o admită, fie că nu. În brațele a două persoane nu te-o fi plouând, dar scopul nu-i deloc să nu te uzi, ci dimpotrivă. Numai cine se udă merge mai departe…
😎
Ha ha, sunt curios dacă Grid ar aduce vorba de trinitate și fililoque și într-un posting despre deliciile unei partide de threesome?
Oare ce subiect ar incita o discuție despre transsubstanțiere!
Iartă-mă Grid 🙂
Schwep~
N-am adus eu vorba, era deja adusă. Eu doar am purtat-o cât mai departe s-a putut de justificarea unui trio relațional.
Deliciile unui threesome ocazional pot fi gustate foarte bine și fără vreo justificare anume, pe când perspectiva unei relații în trei face apel la mâna divinității pentru a-și justifica existența tocmai pentru că e lipsită de permanența acestor zise delicii.
Cât despre transsubstanțiere, o să vină vorba despre ea când o să discutăm despre virtuțile iubirii platonice. Dar asta cu altă ocazie.
😎
exista lucruri mai importante in lumea asta decat iubirea.
1AfterEightTeen, vezi ce iese când ai o fantezie în gura mare? vezi? :)) Data viitoare n-ai decât să taci şi să faci… 😉
offtopic: înţeleg că vine în curând ziua ta… să ne aşteptăm la o schimbare de nick? 2AfterEightTeen? :p
1AfterEightTeen mai merge dacă îmi dau barba jos când ies pe afara. Cred că o să păstrez acest nick mai mult timp. mi-a plăcut mult. E ciocolata mea favorită!
Doar pentru că unii nu au curajul să spună sau nu vor să admită că au fantezii nu înseamnă că eu trebuie să tac. Am avut ghinionul să mă nasc cu o gură mare dar totuși, legat de fanteziile sexuale, o gură mare are și ea avantajele ei. 😀
Thank you ”cum” again!
:)))))))))))
@Grid, mi-a placut mult modul in care ai argumentat de ce esti impotriva unei relatii in 3 oficiala si de lunga durata, ca sa spun asa…denota multa atentie la detalii si o subtilitate deosebita…ma opresc aici cu aprecierile, nu de alta dar sunt noua pe aici si nu vreau sa imi aud vorbe ca ma pun bine cu tine…plus ca nu mi-e clar de care parte a baricadei te afli ( scuze ptru exprimare) , dar pe bune, mi-au placut posturile tale si asta in mod special…I agree with you, nu prea poti sluji la doi stapani, nu daca vrei sa slujesti bine of course…si desi am jucat mult timp la dublu, in cele din urma m-am hotarat sa “joc” doar cu unul…nu ma intrebati cu care, daca cu cel oficial sau cu celalalt ca nu spun 😉