Este iunie… acum un an imi doream sa vin acasa. Imi lipsea casa, pasarile, jobul, locurile ce imi creau mie un confort si imi lipseai tu.

Acum imi lipseste ceva si cred ca nici nu stiu cum sa explic cu un singur cuvant ce imi lipseste.

Suntem intr-o relatie de apoximativ 5 ani de zile…azi simt ca sunt intr-o relatie…

Inceputul cu Ametiul de pe deal…, ma gandesc ca vi-l amintiti cei ce mi-au mai citit postarile. Anii au trecut, am petrecut zile frumoase, zile mai putin frumoase, zile urate si zile foarte urate. Am simtit panica, frica si anxietatea o buna perioada de timp numai ca exista o posibilitate ca el sa nu mai fie. Si totusi acum ca problema lui, partial, s-a rezolvat eu nu mai stiu ce simt. Sunt obisnuit cu ceea ce am ca si relatie, mai iubesc aceasta relatie sau m-am plictisit? Sunt 12 ani diferenta de varsta intre noi. Eu visez la cai verzi pe pereti, visez la iesit la plaja, la iesit la un gratar, la plimbari intervenite spontan in miez de noapte sau de zi. El nu stiu daca mai viseaza.

Traiesc intr-o continua monotonie. Ma trezesc, ma spal, imi beau cafeluta, fumez, ma joc, ma duc in statie si ma uit la ceas desi stiu ca nu au trecut decat 5 minute de cand am iesit pe usa, ma urc in autobuz, ma asez aproape tot timpul pe acelasi loc cand e liber si 4 statii mai tarziu ma dau jos.

Ma duc cate servici, ma schimb, urc sus si ma deconectez, socializez cu colegii, ma apuc de treaba si fiindca volumul de munca e mare sunt zile cand cele 8 ore nici nu simt ca trec. Daca sunt schimbul doi fac aceleasi lucruri doar ca ma trezesc mai tarziu, sau daca ma trezesc mai devreme ma apuc si fac curat si mancare nu inainte sa ma consult cu el asupra meniului.

Daca ma duc schimbul 3 dorm dupamasa mai mult fiindca daca nu la 2-3 noaptea imi vine sa ma intind pe jos de somn.

Ideea e ca la job e cam aceeasi placa, doar perioada din zi difera. Vin acasa si dupa dus mananc sau mancam, depinde daca sunem impreuna sau nu, povestim ce si cum a mai fost pe la job fiindca lucram in acelasi domeniu. Poate dormim 2-3 ore, ne trezim, un serial sau doua si atat.

Cand suntem liberi in mare parte ne ducem la cumparaturi si pe langa casa. Daca e sa facem ceva ori nu am eu chef fiindca ii implica pe prietenii lui si mie nu imi convine si atunci eu nu am chef sau nu facem nimic.

Nu simt, nu vad nici un fel de stimul care sa vina de la el sa mai iesim din monotonie. Motiv pentru care nici viata noastra sexuala nu mai e cum a fost. Trec saptamani bune si nimic,poate si luni… mai o pupatura si cam atat.

Ne-am certat pe diverse teme si el are explicatiile si cerintele lui si eu le am pe ale mele. Insa nu cearta e o solutie fiindca la sfarsit atat eu cat si el simtim ca ceva nu e ok. Eu vreau altceva si el nu vrea. Lui ii e bine asa si lucrul asta pe mine ma face sa ma simt pierdut.

In linii mari lasand la o parte totul ce inseamna cearta si discutii, omul asta m-a ajutat mai mult decat imi puteam imagina si mai mult de cat as putea eu sa ajut pe cineva insa am ajuns in momentul in care sincer simt nevoia sa mai stau si singur.

Ne-am certat urat, urat de tot si eu fiind o fire vulcanica recunosc ca nu de putine ori am aruncat cu vorbe urate, insa le-am aruncat la nervi si draci, ne-am mai dat inca o sansa si inca o sansa si dupa impacare ca sa zic asa, 2-3 saptamani am avut impresia ca a fost mai ok, si pula … ca tot de unde am plecat am ajuns.

Oare nu pretuiesc eu suficient de mult pe omul de langa mine, sau efectiv suntem 2 firi atat de diferite incat drumurile noastre nu prea se potrivesc ?

Sa fie pe langa diferenta de caracter, comoditatea un impas in bunul demers al unei relatii ?

Am avut momente cand am simtit ca el nu ma mai iubeste si momente cand si eu am simtit acelasi lucru. Si problema e ca nici eu nu mai stiu ce simt.

Cum s-ar simti daca ne-am desparti ? Dar eu cum as fi ? Oare o sa ajung si eu ca Bogdan Bogdan cum spunea el in postarea lui un singur intr-o colivie care nu e de aur ?

Nu dorm fiindca ma gandesc daca sa mai continuam sau nu si nu stiu cum sa pun problema.

Sigur o sa citeasca si el, nu stiu cand … nu stiu ce sa fac …

imbratisari

 

 

dfghjk


Alte articole scrise de același autor (oscar.w):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

oscar.w

M-am hotarat sa devin...la fel. Cea mai dificila forma de reinventare este sa reusesti sa te transformi in tine insasi.

Comments

  1. Schwul    

    Mister Oscar ca să nu ți se pare totul atât de rutinar, imaginează-ți cum ar fi să duci lipsa acestor lucruri în viața ta. Eu, fiind mai paranoic de fel, văd peste tot dezastre și pericole și mi-e frică să vorbesc de rutină și banalitate. Sau gândește-te, de pildă, că unii n-au parte nici de acea pupătură și te invidiază.

  2. A.S    

    Salutare!

    Am mai citit din articolele tale in anii trecuti in special prin 2012 si mi-ai lasat o impresie placuta. Ce sa-ti spun… pe atunci in anii aia, eram singur, acum sunt si eu intr-o relatie, iar din postura asta imi permit deoarece am trecut prin asta, sa-ti spun ca monotonia ce apare in cupluri dauneaza..
    Din ce ai scris mai sus, intuiesc ca partenerul tau e un om intelept care a avut suficient de multa rabdare cu tine, chiar tu recunosti ca te-a ajutat foarte mult.. Dupa parerea mea, cred ca va aflati intr-o zona de confort in care a aparut situatia asta de ”prea mult bine”.. nu stiu daca m-am facut inteles..
    N-am priceput la ce te referi cand spui: ”Nu simt, nu vad nici un fel de stimul care sa vina de la el sa mai iesim din monotonie. Motiv pentru care nici viata noastra sexuala nu mai e cum a fost. Trec saptamani bune si nimic,poate si luni… mai o pupatura si cam atat”, adica nu mai faceti dragoste deloc?
    Nu pot sa nu citez din comentariul de dinaintea mea, indemnandu-te sa-ti imaginezi cum ar fi sa duci lipsa acestor lucruri in viata ta.. sunt sigur ca relatia ta cu omul asta a fost pentru tine o evolutie.. este asa? Acuma ..tu cunosti cel mai bine situatia in care te afli si poti lua decizii in consecinta cantarind binele si raul, gandindu-te la ce ti-ai asumat sau daca ai fost suficient de preventiv. Eu de ”par igzamplu”, am fost la un pas de a-mi distruge relatia din pricina monotoniei si a lipsei de comunicare din partea mea, cu prietenul meu.. insa el s-a implicat in salvarea relatiei, de fapt amandoi ne-am implicat in salvarea relatiei. Iata de ce monotonia dauneaza foarte mult.
    Nu stiu daca este suficient sa-ti doresc mult succes, sau sa te sustin in alegerile tale cu privire la directia spre care te vei indrepta.. Important e sa fii tu multumit cu alegerile pe care le-ai facut iar daca nu esti, atunci tu esti cel in masura sa faca o schimbare pentru ca e viata ta..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *