shadow

Salutari darkq!

Numele meu este Alex, am 15 ani (ma rog, ii implinesc saptamana asta) si sunt din Brasov. Un adolescent obisnuit, dupa cum ati putea crede. Un adolescent care invata la o scoala obisnuita, de cartier, cu note rezonabile. Povestea, cliseica: am descoperit, mai mult sau mai putin, ca-mi plac baietii. Ceea ce nu este in sine rau, dar ma tem din alte motive.

Cei patru ani de gimnaziu au fost oarecum obisnuiti, se mai luau unii sau altii de mine, mai nou chiar au inceput sa aiba banuieli (probabil au si ele un sambure de adevar) ca as fi gay. Mai grav, m-am indragostit iremediabil de un baiat de la mine din clasa (m-am lecuit abia acum cateva saptamani, din motive sa le spunem, „personale” 😀 ). A fost cliseic: fluturasi zglobii in stomac si alte chestii specifice. Chestia-i ca multi dintre colegi, cei mai multi baieti, evident, au ceva de care sa se lege. Cauta in orice nod in papura. Si aici, e cliseic: baieti macho, care se mandresc la orice colt de cat de mari si tari sunt ei si de cate fete au reusit sa atraga si de cate tigari au fumat etc.

Unul dintre singurii colegi care mi-au luat apararea e, evident, cel de care m-am inamorat acum ceva vreme, un baiat la fel de inalt ca mine, cu ochii verzi (doamne! ce frumosi sunt…), si el retras (chiar mai retras decat mine) de restul colectivului. In rest, fetele au fost (destul de) prietenoase. Oricum, pe ele le-au interesat mai mult baietii musculosi din pozele pe care le au pe telefon :))

In cateva luni, incep liceul! Timpul parca zboara. Care-s sansele de a intampina un colectiv mai open-minded, mai deschis lumii (presupun ca nu foarte mari)? M-am gandit sa va cer parerea si, astfel, sper sa-mi mai dispara unele din fricile asociate liceului. In fine, intrebarea „existentiala”: does it get any better?

P.S: e prima mea postare, as dori sa-mi scuzati limbajul oarecum de lemn :)) sau orice greseala. Multumesc. :)


Alte articole scrise de același autor (AlexandruP):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

AlexandruP

Comments

  1. shadow    

    Buna AlexandruP.
    Nu cred ca ai idee ce bine ti-ai facut scriind aici …. Ai sa vezi asta probabil mai tarziu. As fi vrut ca atunci cand aveam 15 ani sa pot intreba ceva despre ceea ce simteam sau traiam…
    Pe scurt Alexandru…. din pacate nu, „most often, it does not get any better”. Bineneteles ca experientele fiecaruia sunt subiective si legate de context, dar, la cum se prezinta societatea noastra in ziua de azi cred ca ar fi mai sanatos sa nu speri la prea multe. Mai bine pregatit decat dezamagit….. spune mosul din mine :) Dar acum, cu inceperea liceului ai ocazia unui nou inceput.
    In mare sunt trei variante principale:
    -Te dai un macho si tu, le tii piept, iti inghiti timiditatea si iti joci rolul in grup, nu spui nimanui nimic, iti ti gura si ochii pe loc, mai iesi cu cate o colega la cafea, o mai pipai pe vreuna pe la vreo petrecere…. asta iti poate aduce acceptarea din partea lor dar viata ta interioara se va desfasura „pe interior” si atat. Nu o sa iti permiti sa iesi din tiparele grupului. Asta iti poate aduce o viata chiar usoara in liceu, si sa nu crezi ca nu te vei distra, ba din contra… (te vei distra chiar si pe seama lor)
    – Incerci o atitudine retrasa, nu zici nimic, nu dai de banuit, nu te tragi de sirete cu toata lumea, iti vezi de ale tale, esti sociabil dar pana la un punct. Asta iti va aduce statutul de „ciudat”
    – Iti dai in petic sau se afla sau mai stiu eu ce. In situatia asta depinzi de intelegerea colegilor si de cat de „open mind” sunt ei. Asteapta-te la orice in situatia asta, si la bune si la rele, nu se poate sti dinainte ce si cum va fi….

    Oricum ai face ai sa castigi ceva si ai sa pierzi alteva. Asta e viata, nu le putem avea pe toate. Totul depinde de tine, de cum esti tu, de ce ti se potriveste mai mult. Spre exemlu eu am ales prima varianta (pe vremea mea cea de a trei-a era de neconceput) si am avut un liceu superb cu prieteni pe care ai mai am si acum. Am invatat sa ai pretuiesc pentru ceea ce erau ei ca oameni si nu pentru ce aveau in pantaloni (chiar daca tare as fi vrut :) ), m-am distrat de milioane. Mi-am calcat insa sufletul in picioare, am suferit mult pe interior ca sa pot fi asa dar cred ca a meritat in conditiile de atunci. Insa ma repet, asa a fost atunci si asa am fost eu. Nu inseamna ca tu trebuie sa faci la fel.
    Si inca o chestie, nu sunt de acord ca situatiile pe care le traiesti sunt „clisee”. Poate ca se intampla in fiecare zi dar pentru cei ce le traiesc au o incarcatura aparte. Bucura-te de ele, nu le ”defavoriza” in vreun fel. Ceea ce simtim ne defineste poate chiar mai mult decat ceea ce stim….
    Iti doresc tot binele din lume copile… Si sa ai un liceu cel putin tot atat de plin de distractie pe cat l-am avut eu !

    P.S. La 15 ani nu e cam devreme sa tragi concluzii oare? O dragoste platonica (presupun) pentru un coleg nu te face in mod necesar si definitiv gay… Iesi si tu cu o fata, macar sa te lamureti :) Ca sa te poti pronunta cu certitudine ar fi bine daca ai putea cunoaste ambele aspecte ale problemei… daca intelegi ce vreau sa zic…. Sexualitatea unui om e o chestie complicata si sensibila, sa nu tragem deci concluzii pripite…. :)

  2. Daniel8    

    Bună Alexandru, eu am 16 și sunt în clasa a10a și îți zic din propria experiență că nu trebuie să îți fie frică de liceu.
    Și eu am fost batjocorit de colegii mei,băieți,in gimnazială pt ca nu m-am alăturat „haitei băiețești” si pt ca eram mai feminin (stăteam mult cu fetele) dar am rezistat frate,dacă nu as fi luat atitudine aș fi cedat psihic.
    Liceul nu te scapă de elevi si profesori homofobi dar îți dă șansa de a avea acel refresh, vei cunoaște multi oameni, vei avea prieteni, va fi awesome și dacă ai norocul vei da unu’ gay care să fie intr-o clasă cu tine si poate se înfiripă ceva, poate.
    ÎNSĂ TE AVERTIZEZ!
    Ai mare grijă ce prieteni îți faci căci la un moment dat vei da de un bunoc sau de o persoană de treabă și vei vrea să îi spui adevărul. Trebuie să ai mare grija ii vine îți pui încredere caci te poți trezi cu surprize neplăcute. Dacă te apucă depresia de singurătate dar chiar vrei sa vorbești cu cineva poți merge la psihologul liceului (e gratis ai fain!!) sau poți să ne mai scrii, oke.
    Să ai noroc, să fii iubit si rezistă căci viața devine mai urâtă, acum e doar începutul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *