shadow

Ora 4 dimineața, singur în sala de lectură, înconjurat de foi pline de formule, definiții de neînțeles, mai este puțin și trebuie să merg la examen, ca de obicei las învățatul pe ultima seară, dar fără chef de a învăța la o materie inutilă, parcă nici cafeaua nu mai are același gust la ora asta și o zic eu, un iubitor înrăit al cafelei. Geamul e deschis, adie un aer atât de plăcut, sunt la etajul 5….cât de frumos se vede orașul de aici, oare când am început să iubesc acest oraș atât de mult?! Mă uit la miile de luminițe ce se văd pretutindeni, se aude doar un zumzet, un zumzet al tinereții, un zumzet care nici la ora 4 dimineața nu piere într-un campus studențesc. Îmi apar în minte numeroase amintiri, mă pun la laptop și încep să tastez.

Îmi fuge gândul la darkq, eram un puștan când am dat de acest site în perioada lui de glorie, am savurat articole zi de zi, râdeam și trăiam alături de cei care le scriau, mi se părea fascinantă viața unora și de necrezut întâmplările altora. Doamne, cât de mult m-am schimbat, oare ce s-a întamplat cu acel Răzvan de acum 3-4 ani?! Și totuși, e mai bine fără el. Era un fricos, un laș, un tip cu prea multe inhibiții, s-a ascuns mereu în spatele unei posturi de tip hetero doar pentru a avea parte de 4 ani de liceu normali, și au fost, nu pot regreta nimic. Dar, a început să simtă că e cazul să facă o schimbare și a făcut-o. Acum, a început să se iubească și mai mult, a început să iubească viața, a început să îi placă că e gay, exact…asta e schimbarea de care ziceam. Nu strig în gura mare că sunt gay,  dar am cunoscut alți oameni asemeni mie, iar totul a început să fie mult mai ușor din acel moment. 4 jumătate, cred că am învățat destul, cui îi mai pasă?! Oricum nu aveam chef de la început de asta, voiam doar un loc unde să fiu singur și să ma gândesc… să mă gândesc la ei, să mă gândesc la mine.

Îmi iau cafeaua în mână, stau pe marginea pervazului  și amintirile continuă să năvălească în minte. Încă se vede luna, atât de frumoasă în această seară, dar  e schimbată, deja o văd agitată, e momentul să lase totul în urmă și să plece. O fi oare pregătită?! Nu cred că îi pasă cuiva, unele decizii nu țin de noi, la fel cum nu țin nici de ea.  Pentru câteva minute îmi fuge gândul la X, doamne câtă energie într-o singură persoană, cât entuziasm, un puști atât de neastâmpărat. Nu mai sărutase un băiat până în acel moment, iar emoția pe care mi-a transmis-o la primul sărut n-o s-o uit vreodată. Cum nu o să uit nici zâmbetul lui Y când ne-am văzut prima dată. Dau drumul la o melodie, melodia noastră, a mea și a lui Z. Ce seară frumoasă, închid ochii și îi simt trupul lângă al meu, tocmai terminasem de mâncat când pune această melodie și mă invită la dans. Era cu un cap mai mare ca mine, era prima data când dansam cu un băiat și nu cu orice băiat, dansam cu el. Ia uite la el, cum trimite luna la culcare și se impune cu razele-i specifice. Cine i-o fi dat atâta putere și încredere?! Soarele e din ce în ce mai puternic, dar e atât de plăcut să vezi cum totul prinde viață din nou, până la urma și timpul lui e limitat. Amintirile cu T sunt cele mai recente… o să încerc să nu mă gândesc prea mult la el.

Un duș, încă o gură de cafea și pornesc spre facultate. 4 persoane care și-au lăsat amprenta asupra mea în doi ani de zile, fiecare a fost special în felul lui, singurul lucru ce îl regret e că nu am reușit să păstrez o “relație” mai mult timp. Au fost în schimb multe momente frumoase, multe momente amuzante… viața e atât de imprevizibilă și frumoasă.

….. și totuși, îmi place mult mai mult de Răzvanul de acum

Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Razvan.18

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *