Joaca de-a homosexualii… (II)

Ce sunt sentimentele? Când apar pentru prima oară? Adolescența aduce cu sine mari schimbări fiziologice, în strânsă legătură cu afectivitatea. Atunci devenim sensibili, receptivi la stimuli sexuali, atunci se nasc întrebările aparent fără răspuns, atunci ne confruntăm cu regulile. Atunci încep să se manifeste individualitatea, iubirea și curiozitatea.

La sfârșitul primelor 8 clase eram un copil cuminte, cu preocupări exclusiv intelectuale. În clasa a opta câștigasem olimpiadele regionale de matematică și chimie, astfel că „reputația” și aerul meu misterios (de fapt eram foarte introvertit) atrăgea multe fetișcane din școală. Una singură își câștigase „dreptul” de a se plimba cu mine după orele de meditație pentru admiterea la liceu. Erau momente în care pur și simplu nu știam ce ar trebui să fac, ce ar trebui să spun și… țin minte că am sărutat-o la un moment dat pe buze, spre surprinderea ei. A fost primul și singurul „act sexual” pe care l-am întreținut cu ea, pentru că mi s-a părut sinistru: nu simțeam absolut nimic. Duduia nu îmi stârnea nici un fel de interes, în afara faptului că discutam pe marginea școlii și a celor studiate. Ce plictisitor cred că era pentru ea, săraca!

Am ales să merg la un liceu departe de casă. Cred că a fost o alegere inspirată, pentru că acest lucru mi-a dat posibilitatea să explorez lumea fără să simt papucul autoritar al părinților pe gât. Am intrat al doilea, după emoții teribile, pentru că era concurență mare și pregătirea mea la disciplinele de specialitate era precară.

În primele săptămâni aveam să regret lipsa protecției și a grijilor materne, pentru că locuiam într-un cămin pentru băieți, cu regulament și program sever, ca la armată. Cadrele didactice erau foarte rigide, având convingerea că severitatea și interdicțiile ne vor ajuta să devenim bărbați model. Nu aveam voie să părăsim căminul decât pentru a merge la cursuri și în timpul învoirilor săptămânale (2) a câte 3 și respectiv 7 ore, și atunci, purtând uniforma.

Toate aceste interdicții ne-au făcut să devenim foarte uniți și foarte rebeli. De multe ori încălcam această strictețe doar pentru că ne făcea să ne simțim liberi. Orice ieșire în oraș se transforma într-o sărbătoare, orice „evadare” nocturnă din cămin dându-ne senzații pline de adrenalină. În cămin se organizau băute cu regularitate, chiar dacă „petrecerea” era lipsită de fete. Nu ne era rușine să stăm dezbrăcați în camere după ce se dădea stingerea sau să facem duș împreună în baia comună. Întâlnirile comune din sălile comune aduceau subiecte diverse, pentru că fiecare era preocupat ba de culturism, ba de filozofia lui Cioran, ba de istoria religiilor, ba de informatică, astfel că ne stimulam reciproc dorința de cunoaștere cu fel de fel de subiecte, pe care le susțineam fiecare.

Fiind perioada în care pubertatea își spune cuvântul, au apărut dorințele sexuale. Fiecare se lăuda cu câte o cucerire făcută în cele câteva ore de învoire în oraș, cu lux de amănunte. Eu era îndrăgostit de o fată din vecinătatea căminului, pentru că avea „renumele” de a fi refuzat pe toți colegii mei și pentru că avea niște ochi superbi. Mi-a spus că sunt prea băiat bun pentru ea și să o caut când vreau să mă însor. M-am mai îndrăostit apoi de o roșcată, tot „imposibilă” (și tind să cred că atracția mea pentru imposibil s-a născut atunci), de la care am aflat cu stupoare că e lesbiană.

Din acel moment am devenit un homofob înrăit, însă „înfrângerea” aceasta avea să îmi stârnească mai târziu curiozitatea, din ce în ce mai mult. Ea îmi vorbea de faptul că nu e este nici o rușine în a fi homosexual, însă pe mine mă nimicea refuzul ei. Era pentru mine perfecțiunea feminină, deși nu eram sigur dacă lipsa refuzului ei m-ar fi dus mai departe spre o experiență sexuală. Eram mai cu seamă stresat pentru faptul că în sfârșit îmi plăcea și mie o fată și… iaca poznă, ea și-o trăgea cu o fată. Oricum, povestea asta avea să îmi servească drept acoperire pe mai târziu, căci am început să merg pe la sălile de internet pentru a face un „Quake” în rețea cu frații de suferință și, pe ascuns, pentru a mă interesa despre subiectul… homosexualitate. La acea vreme internetul era la început și sursele de informare erau modeste. În schimb, la vederea unei poze a doi tipi sărutându-se, inima a început să îmi bată cu putere. M-am panicat și din acel moment, ani buni, mi-a fost teamă de a mă gândi măcar la posibilitatea de a fi atras de băieți.

Însă acest lucru nu m-a împiedicat să trăiesc cea mai frumoasă perioadă alături de colegul meu de bancă și de cameră, Sorin. Abia mai târziu am realizat cum am început să fiu interesat de apropierea cu el: în timpul uneia din băutele comune, unii dintre colegi s-au luat la trânte, în chiloți, printre care și el. Fiind beți turtă, au început să își rupă chiloții și să se urce unii pe alții. Eram foarte atent la Sorin, fiind prima dată când îi observam fundul bombat. Era un tip creol, cu ochii verzi, bine făcut, cu un spirit veșnic vesel și blând. Am ajuns, după ce i-am luat apărarea în fața unui bătăuș, să stăm singuri în cameră. Din acel moment am devenit nedespărțiți. Ieșeam împreună în oraș, mergeam împreună să ne plimbăm seara, ba chiar mergeam și la baie împreună. La școală aveam obiceiul să dorm destul de des, la orele care mă plictiseau, pe picioarele lui. În serile când ni se permitea să stăm la televizor, stăteam îmbrățișați, mângâindu-ne. Răutățile și glumele colegilor nu au întârziat să apară, ba chiar și un profesor ne numea „porumbei”. La început, el s-a speriat puțin, însă a început să nu ne pese, pentru că oricum nu se consumase nimic cu tentă sexuală.

În ultimul an ne-am mutat amândoi la gazdă și am continuat să ne comportăm ca doi îndrăgostiți, însă ferindu-ne puțin de privirile celorlalți. Ne-am făcut chiar și prietene două surori, pentru a putea merge împreună la ele. Eu doar m-am supus sugestiilor lui, pentru că el era tot ceea ce mă interesa. Nu ne simțeam bine unul fără celălalt, mă obișnuisem să aibe grijă de mine, mă masa, îmi gătea, ne dezmierdam seara și ne citeam povești înainte de a adormi. Nu ne era rușine să dormim dezbrăcați și îmbrățișați. Nici nu ne dădeam seama când, din hârjoneli și dezmierdări, ne trezeam excitați la maximum.

Am început să realizez că mă simt atras de el într-un fel căruia nu îi puteam rezista. Uneori așteptam să adoarmă noaptea ca să îi pot săruta pe ascuns buzele perfecte. Uneori îl luam în brațe sau mă lua noaptea și ne trezeam cu ciocanele proptite în fundul celuilalt. Obișnuiam să ne amuzăm de aceste lucruri și eventual să ne „descărcăm” la baie, manual. La un moment dat, din joacă, eram atât de excitați încât nu mai puteam de durere. L-am dezbrăcat brutal și i-am spus, mai în glumă, mai în serios, că mai bine ne „scăpăm” reciproc de dorință. M-a întrebat dacă vorbesc serios, eu i-am spus că … „dacă ne face plăcere, de ce nu?”. A avut o tentativă să înceapă, evident, excitat la maxim, însă s-a răzgândit, spunându-mi că îi e teamă că ne va plăcea și că astfel vom deveni „homălăi”. M-am resemnat, cu părere de rău, însă am continuat frumoasa prietenie, până la sfârșitul liceului.

În primul an de facultate, obișnuiam să dorm la el. Eram evident afectat de faptul că el era din ce în ce mai reținut, probabil și din cauza părinților care deja îi puneau întrebări incomode cu privire la faptul că eram nedespărțiți și că dormeam bot în bot. Devenise o problemă faptul că aveam acele dorințe pe care nu mi le puteam stăpâni. Am început să cred că sunt bolnav, să mă interesez despre fel de fel de tratamente, etc. Am descoperit la un moment dat MIrc-ul și #Gayromania, unde am avut ocazia să discut cu mai mulți gay despre „problema” mea. După vreun an de astfel de discuții și procese de conștiință am reușit să înțeleg faptul că nu este absolut nimic în neregulă cu mine. Din discuțiile de pe Mirc mi-am făcut un prieten bun, de vârsta mea,  care avusese o experiență asemănătoare cu un vecin de bloc. Înarmat cu această „victorie” asupra mea, i-am cerut lui Sorin să avem o discuție serioasă. I-am spus faptul că eu realizez că sunt atras de băieți, în special de el, și că mi-ar plăcea să fie el acela cu care să merg mai departe, în experimentarea sexualității. S-a speriat, mi-a spus că îl dezamăgesc, că îi sunt ca un frate. Ne-am sfădit vreo 3 ore cu argumente pro și contra, în urma cărora mi-a recunoscut că a simțit exact ce am simțit și eu, însă nu vrea „să devină homosexual”.

S-a reîmpăcat cu o fostă prietenă din liceu, pe care nu o prea plăcea, cu care s-a și însurat mai târziu. M-a durut enorm atunci când i-a destăinuit. ei și părinților lui, „secretul” nostru, însă cu timpul, m-am resemnat. L-am considerat un laș pentru că nu a avut curajul să continuăm.

Ironia sorții face că după câțiva ani buni în care nu am prea vorbit, să îmi spună că ar fi frumos să îmi fac și eu o prietenă și să le trimitem uneori la cumpărături, iar noi să stăm „ca băieții, singuri, la o bere, ca în vremurile bune”. I-am spus că e prea târziu.

Privind peste timp, cred că am greșit, punând problema atât de grav. Cred că l-am forțat să aleagă. Cred că dacă aș fi continuat să mă joc, nu ar fi fost nici o problemă, nici pentru mine, nici pentru el. Însă am preferat să găsesc o soluție imediată problemei care nu îmi dădea pace mie, aceea a atracției pe care  o simțeam și să îl oblig la aceleași procese de conștiință pe care mi le făcusem eu, fără a avea acest drept, mai cu seamă că el era mult mai sensibil și mai speriat decât mine.