shadow

Am o boală (adică un fetiș) cu barmani, chelneri, spălători de pahare, agățători de haine la garderobă, ușieri și în general cu toți care trebăluiesc prin vreun local. Probabil pentru că imi par mai normali, neîmpodobiți ca un brad de craciun, nu știu. Problema e că ori nu pricep ei o iota în engleză, ori nu mă bagă în seama, ori au prieten. Cea mai enervantă e ultima …  că de bagat în seamă mă bag eu singur. Știu toate astea pentru că i-am luat pe toți la rând. Terminasem deja de salivat după toți angajații de la toate barurile și cluburile din oraș și așteptam angajările din toamnă, așa că între timp îmi făceam rondul de noapte pe la Termix, un club din oraș de unde am învățat versurile la cam toate piesele astea “faine” – telephone, commander, bad romance etc. Mă distrează când mă gândesc că de fapt sunt unul dintre puținii din toată încăperea care chiar înțelege ce zice fufa aia. Mai ales după ora 5 dimineața, când unul dintre DJ (care mă și enervează apropos) “bagă” o serie de vreo juma’ de oră de cover-uri cehești la toate melodiile trendy “din ziua de azi”, cred eu că expre numai ca să plece toți turiștii. Cel mai mult îmi place “Ostrava”, o versiune cehească la New York (Empire State of Mind – Jay Z/Alicia Keys).

[pro-player width=’600′ height=’361′ type=’video’]http://www.youtube.com/watch?v=TdovZbG9vzw[/pro-player]

Nah bun. Era dimineață deja însă clubul plin. Veronika nu contenea să mă tot “vândă” la toată suflarea din club. Peștoaica mea. La un moment dat văd un domn bine la vreo 20 de ani care se uita insistent la mine. El, plin de energie, cu un cap mai înalt ca mine, slăbuț, blonduț dar nu chiar, cu un zâmbet larg, o față senină și finuță, cu niște ochi verzi închis. Se înscria perfect in tiparul căutat de mine în afară de partea cu înalțimea, pentru că oricum mă doare gâtul de la atât stat in fața calculatorului la job, nu-mi mai trebuie să mă uit și-n sus la ei. Dar în fine, nu strâmb din nas la așa ceva :mrgreen:. Așa că am început să mă fâțâi pe lângă el și am dat binețe. Jiři îl cheamă. În română s-ar citi aproape invers – irji. Irji vorbea și foarte bine engleză, studia italiana și mai târziu am aflat că ultimul lui prieten fusese român, de-aceeași vârstă cu mine. Ceh venit la studii în Praga dintr-un orașel la vreo sută de kilometri distanță. Eiiii mă că o venit și vremea mea imi zic.  Am mai vorbit, am mai băut ceva împreună, am mai dansat. Îi place să danseze. Probabil mai țopăie singur acasă; ca și mine de altfel…  Apoi iar am mai băut.

Eh deja era vreo 6 dimineața și mi se părea că nu-i de-ajuns. Parcă îmi făceam un prieten bun și nimic altceva. Nici măcar o atingere pe umăr; asta era mai sfios ca mine. Măi să fie! Spuneam pe undeva pe-aici că nu-s cu toate acasă și că deși par în general serios, gânditor și analitic din când în când defulez exploziv și mă apucă un râs isteric din cauza unor nimicuri, scenă completată de un comportament haotic și de copil.

Era evident că mă place, dar mai mult decât un flirt intens nu se întampla nimic. În loc să-l invit la o cafea a doua zi, s-a desfășurat urmatorul dialog:

– (Eu) Irji, ție îți place de mine?!
(El, prins în fața faptului împlinit, un pic rușinat) Da, foarte mult…
(Eu, ca un apucat) PĂI ATUNCI FĂ DREAQU CEVA!!!
–       –––– pauză ––– cască ochii mari.
(El) Ce să fac?
(Eu, încă agitat) Nu știu, ia-mă-n brațe, atinge-mă, sărută-mă, orice!

Ei și ne-am sărutat … și ne-am sărutat … și ne-am tot sărutat.

Are un apartament fain :twisted:


Alte articole scrise de același autor (Gaybriel):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Gaybriel

Ma cheama Gabriel. Unii. Altii pe meleagurile pe unde sunt ma cheama Gaybriel. Il aleg pe ultimul ca suna asa, cheesy (branzos), cu dublu sens si oricum m-am obisnuit cu el. Probabil ca ai mei au ales numele asta in cunostinta de cauza; stiau ei ca suna bine in engleza. Sau la misto, mai stii… Am asa, vreo 27 de ani, merg pe 26. Imi duduie mintea numai prostii. Nu le debitez tot timpul, ma mai amuz numai eu in sinea mea, astfel incat cateodata par foarte serios, cateodata un filozof nedescoperit, alteori un activist inrait, cateodata un oarecare.

Comments

  1. Liviu    

    super fain articolul, m-a facut sa zambesc, Felicitari  :smile:

  2. cristymaykei    

    GAYBRIEL trebuia si o varianta optimista  si e fain irji sau ijri blondul tau  care a eclipsat toti barmanii chelnerii, spalatorii de pahare, garderopierul,ect.

    mai am  o  mica curiozitate, dupa blond ai mai putut sa salivezi?

    nu e nevoie de raspuns, cred ca am salivat si eu un pic numai citind.:smile:

  3. mia    

    hai c-a fost misto. multam. : )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *