Doamnelor și doamnelor… bună seara. Îmi face o deosebită placere să fiu gazda voastră dinou. În platoul nostru, luminile într-adevăr scot în evidență imperfecțiunea și o accentuează. Simte cineva? Iulia, un trecător oarecare, a realizat emisiunea de azi. Ea (Iulia, nu emisiunea) a lăsat un comentariu la postul acesta al lui Iulian (FireMan) și pentru a avea mai mult reiting (bineînțeles, nu-i așa?) sau poate pentru că mi-a plăcut mie (proprietar de blog ca și ocupație principală și manager de umbre ca și ocupație secundară)… l-am transformat în post. Așadar, Iulia spune:
Hey… sunt de acord cu Robert, nu ma pot abtine sa nu spun.
Dar… despre altceva as vrea sa scriu… sper sa fiu cat de cat coerenta. Hmm… eu sunt interesata de homosexualitate, alteritate, etc., prin prisma studiilor de gen pe care le-am facut la snspa mai ales.
Dar oricum am fost mereu openminded; despre homosexualitate am mai citit cate ceva in materie de studii, apoi incerc sa intru in lumea voastra inca ascunsa prin intermediul online-ului… parca teoria aia cu lumile paralele capata relevanta, intrand in ambianta asta a voastra semi-intima 😉
Un alt gand este acela ca mai aveti mult de luptat desigur si cu ajutorul nostru al celorlalti, pentru ca lumea voastra sa nu mai fie privita devianta. Un apropos tangential la subiectul articolului… aaa, am o singura discutie in contradictoriu cu mama mea, care desi e o tipa scolita si mereu updatata, sa zicem ca reprezinta totusi gandirea traditionalista. Eu incerc sa o conving prin diverse argumente ca homosexualitatea nu este o devianta, in niciun caz o boala psihica sau prostii de genul asta.
Ea are un singur argument in privinta asta, care ma cam reduce la tacere uneori: “totul se invarte in jurul sexului!”; cred ca se refera la genul ala de experiente sexuale pe care ar vrea sa le incerce adelin din postul anterior;
Eu ii spun ca nu e asa, ca si gayii si lesbienele se indragostesc pur si simplu si ca sa iubesti pe cineva tine doar intr-o anumita masura de atractia sexuala si experienta sexuala, pentru ca in relatii investim mult mai mult decat atat, etc.. etc…
Totusi, parca citind blogurile voastre am senzatia ca dau mult mai mut peste discutii legate de sex, decat atunci cand citesc blogurile heterosexualilor de acelasi nivel intelectual (sa nu radeti aici :)), ideea e ca iti dai seama de cultura si cunostintele unui om chiar si dupa felul in care scrie, se exprima si argumenteaza); si am spus asta pentru ca, nu cred ca e nevoie de vre-un studiu care sa demonstreze asta, dar oamenii (cel putin cei heterosexuali) cu un mai jos nivel de cunoastere par mult mai interesati de sex decat ceilalti, sau cel putin exprima dorinta sexuala mult mai evident.
In schimb, pe blogurile gay discutiile despre sex sunt la ordinea zilei, chiar si acolo unde dau peste forumuri unde oamenii tradeaza inteligenta si cultura… lasandu-mi asa un gust amar si de indoiala ca… “daca trebuie sa ii dau dreptate mamei”?
Cum iubiti voi? Sunt curioasa de asta? Cat de mult cantareste sexul in relatia voastra? Sa fie acest interes pentru sex un indice al masculinitatii indiferent ca este vorba despre barbati homosexuali sau heterosexuali?
In cazul vostru alegerea partenerului depinde foarte mult si de alte calitati pe care acesta le are de oferit, sau e vorba mai mult despre atractia fizica foarte mare, sau despre cat mai multe, inedite si incitante partide de sex? Faptul ca trebuie sa va ascundeti, sa va izolati pe forumuri si cluburi va face sa fiti mult mai directi in aceasta privinta, avand la indemana mai putine posibilitati decat heterosexualii?
… cred ca mi-am dat singura raspunsul insa. Eu cred ca este vorba despre masculinitate pur si simplu. Eu cred ca barbatii, oricum ar fi, sunt in mod natural mult mai interesati de sex decat femeile, dar asta nu exclude disponibilitatea lor de a iubi sincer si de a impartasi cu partenerul/a mult mai mult decat atat. poate ca de aceea, in astfel de spatii ale masculinitatii pure discutia aceasta este mult mai frecventa. Am I right?
Din experienta mea – pentru prietenul meu conteaza sexul foarte mult, la fel de mult cum conteaza felul in care arat si gandesc; conteaza sexul pentru el insa, in felul acela masculin si pentru mine conteaza, dar poate nu in acelasi mod… 🙂
kisses from Jullie
si dedicatie speciala: Daft Punk Make Love ce o ascultam acum.
Sper sa nu va fi starnit indignarea sau revolta in privinta a ceva ce am spus. Incerc sa inteleg lumea in care exist si sa imi dau raspunsuri. Daca vreti, puteti sa ma ajutati. 😉
Pai as veni cu doua explicatii la ultima intrebare. Una ar fi ca barbatii sint inclinati spre promiscuitate prin natura lor. In cazul heterosexualilor, tendinta asta e frinata de femei, in timp ce la homosexuali nu prea exista mecanism de reglaj. Alta explicatie ar fi ca homosexualii nu isi pot satisface la fel de usor instinctele sexuale, si prin urmare sint mai intens preocupati de sex decit heterosexualii. Acum care din cele doua variante e mai aproape de adevar, nu prea imi dau seama.
ha! 🙂 te-am prins! nu stiu cum de mi-a venit ideea de a vedea daca mi-a raspuns cineva la comment si iata ce am descoperit.:) robert, dar sa nu vorbim despre “imperfectiune”, despre asta in niciun caz. cred ca lumea e un yin si yang… perfectiunea e relativa…
merci de feedback.:) merci si lui Corneliu, cred ca a rezumat concluzia la care am ajuns eu singura la finalul acestui soi de monolog – e scris asa fiindca pe internet, atunci cand las ceva (ft. rar se intampla) uit ca am “public” si ma lansez in ganduri proprii care isi pot gasi raspuns atat prin mine cat si prin cei care m-ar putea auzi. :)) frumoasa intamplare w.w.w.
oricum, acum voi fi imbatabila intr-o eventuala viitoare disputa cu mama mea (care cum spuneam, reprezinta in sens metaforic, gandirea traditionalista – sa nu ii stigmatizam… e foarte greu sa te debarasezi de ceea ce se spune de mii de ani ca e “normalul”)
…………………………….
noapte frumoasa!
kisses cu simpatie,
iulia
http://www.youtube.com/watch?v=-ZQPepIp1Sc&feature=related
Corneliu are dreptate masculul e vanator din nastere iar jocul vanatorii unde nu mai sti cine este prada sau vanatorul dezlantuie o excitatie maxima unde dragostea nu exista ci doar atractia fizica, iar de aici comportamentul tipic gay debarasat de necesitatea idealizarii femeii urcata pe un piedestal necesar celor hetero pentru ca cucerii femeia dornica de dragoste in principal si secundar de sex.
dar asta nu inseamna ca in lumea gay nu este dragoste exista ohoho intensa si devastatoare ca pentru orice fiinta umana
“Totul se invarte in jurul sexului” iar mama ta are dreptate. Cam asa si e. Insa tre sa dam cativa ani in spate ca sa intelegem de unde vine pofta asta pentru sex. In fapt un gay e intr-o fuga tampita dupa suflete, dupa relatii, dupa un om care sa le zambeasca. Cum stiu ca nu pot sa aiba parte de asta au inceput sa comprime pasii normali in relatia cu un om si se bucura de fiecare atingere pe care o poate primii de la un om. Vorbim de o minoritate sexuala care multi ani s-a dezvolat in bude de gari si in tufisusri de parcuri intunecoase. Conceptia asta se va schimba in ani…
Pare ca toata lumea are putina dreptate aici. Este vorba si de instinctul de vanator al masculului, si de conditionarea sa biologica de a-si distribui samanta in cat mai multe receptacule dar diferentierea masculului gay de cel hetero nu este genetica nici biologica si nici educationala. Este cognitiva. Bulangiul stie de mic ca teritoriul lui de vanatoare este restrans si ca daca nu da rapid cu sulitza in tot ce misca, s-ar putea sa prinda numai lesinaturi. Masculul hetero beneficiaza din start de un teritoriu de vanatoare imens, ala gay fute in cerc. Ei si odata ce se apuca de dat cu ea in populatie, gay-ul se grabeste sa consume ce apuca, cu vesnica speranta ca urmatoarea prada va fi un new entry cu sufletul nobil si rozeta intacta.
Homosexualii nu sunt mai sexuali decât heterosexualii. Problema e că pentru heterosexuali, gay-ii par a aparține unei alte specii. Pur și simplu se uită că sunt tot oameni, și că au și altele pe cap în afară de sex.
Se crede, de pildă, că bărbații sunt mai interesați de sex decât femeile, dar ce vrem să spunem cu asta? Pe lângă faptul că femeile dau, în general, o mai mare importanță actului sexual și nu-l tratează cu ușurința cu care bărbații îl privesc (ca pe un divertisment sau ca pe un bun de consum), ele pot da dovadă de un apetit sexual cu mult superior bărbaților în anumite perioade ale vieții lor, legat de ciclul hormonal. Bărbații se aprind ușor, dar femeile ard mai mult timp. Să nu mai vorbim despre faptul că trăim într-o lume a performanței, în care numai realizările contează iar nerealizările se penalizează, ceea ce îi face pe mulți oameni (inclusiv femei) să facă sex chiar atunci când n-au chef, numai pentru că dă bine să mai bifezi o cucerire.
La fel e și cu sexul în lumea gay – o lume artificială, construită în jurul ideii de sex. Pentru că nu e nevoie ca un bărbat să se definească drept gay pentru a ajunge în patul unui alt bărbat. E adevărat că atunci când doi gay se întâlnesc, sexul e primul lucru care îi unește. Dar se uită prea ușor că cineva nu devine gay pentru a accede într-un grup unde sexul se obține mai ușor decât în afara grupului, ci se orientează spre grup tocmai pentru că acolo sunt cei asemenea lui. Nu grupul și nu eticheta ne definesc. Iar dintre toate distincțiile și etichetele imaginate de om, cele bazate pe criterii sexuale sunt probabil cele mai înșelătoare și inoperante, pentru că sexul e calea prin care fiecare evadează din granițele proprie persoane.
Pentru gay, numele de „gay” și faptul că lumea lor e una închisă, limitată la activitatea lor sexuală, nu e o fericire. Dimpotrivă, devine din ce în ce mai mult o închisoare a sexului, unde sexul își pierde savoarea prin supra[so]licitare. Orice gay visează la o lume în care barierele sexuale să cadă – și asta nu pentru a fi acceptat, ci pentru că la un moment dat devine obositor să știi că aria de alegere a partenerilor sexuali se limitează la ograda proprie. Într-un fel, aș spune că lumea gay e cimitirul homosexualității adevărate, în care seducția inter-masculină încă mai funcționa. Mai mult încă, mi se pare că reacția viscerală pe care o au homosexualii homofobi față de gay se datorează tocmai dorinței heterosexualilor de a-și păstra nealterată posibilitatea de a se apropia (încă) de alți bărbați și de a continua să experimenteze în clandestinitate. Getto-ul gay (gaytto ?!) a fost creat, poate, tocmai pentru a-i izola și ostraciza pe cei care vor să scoată homosexualitatea din anonimat și s-o aducă la lumină.
Pe de altă parte, chiar nu înțeleg de ce i-ar fi unui gay mai greu să găsească un partener în lumea (aparent) straight decât i-ar fi unui bărbat heterosexual să găsească o femeie. Numai pentru că pe femeie se vede că e femeie?! Asta e o idee tipic straight, o veritabilă obsesie sexuală al cărei dictat spune că nu poți fute ceva decât dacă e predestinat pentru a fi futut. Ei bine, predestinarea e, cel puțin în cazul sexului, un turn-off de primă clasă. Ceea ce e prea evident îneacă dorința, pe când misterul o sporește. De când femeile au devenit singura țintă legitimă a bărbaților, bărbații s-au plictisit și au început să tragă unii după alții. Dar sexul gay nu e deloc mai la îndemână decât sexul straight. Atâta vreme cât știi dinainte că cel dinaintea ta constituie un potențial partener de sex (fie pentru că e de sex opus – în cazul heterosexualilor, fie pentru că e tot gay – în cazul homosexualilor) chiar nu văd diferența. Gay-ii nu cad la pat mai ușor decât o fac femeile. Indiferent de diviziunile și etichetele existente (gay-straight, bărbat-femeie), nimănui nu-i place o pradă ușoară. Cu cât mai greu de cucerit, fie că e femeie fie că e bărbat, cu atât mai bine. Satisfacția e cu mult mai mare atunci când dorința rămâne nelămurită.
Cât despre iubire, îndrăznesc să spun că prototipul iubirii romantice (deci a iubirii care presupune o implicare sexuală) nu e iubirea straight ci, dimpotrivă, iubirea gay. Iubirea e, prin ea însăși, ceva aparent împotriva naturii (prin faptul că posesorul se oferă pe sine posedatului) și totodată cel mai natural lucru cu putință (pentru că numai astfel cel posedat poate ierta faptul că nu-și mai poate aparține, iar posesorul poate plăti justa măsură a actului său nesăbuit).
Așa cum numai Dumnezeu se poate pune împotriva lui Dumnezeu, tot așa numai iubirea homosexuală atinge magnitudinea implicării fizice și emoționale. Între sexe opuse implicarea nu e niciodată totală, tocmai pentru că diferența de gen nu poate fi niciodată surmontată sau acoperită, rămânând întotdeauna să justifice neîmplinirea ca nepotrivire. Dar între doi oameni de același sex sentimentele nu se lovesc de bariere fizice, ajungând la viteze și înățimi amețitoare. În aceste condiții, sentimentele fie se topesc fie se pietrifică, devenind aproape fizice în natură. Între iubirea homosexuală și cea heterosexuală diferența este una a jocului de imagine – imaginea partenerului în ochii amândurora e întotdeauna mai limpede dacă partenerul e de același sex. Când un bărbat iubește o femeie, el iubește în ea întodeauna ceva ce-i scapă – posibil ceva din mama lui. Numai în iubirea homosexuală iubirea poate scăpa de această umbră amăgitoare a sa, părăsindu-și destinul firesc de iubire a cuiva și devenind iubire pură, iubire de dragul iubirii…
Fantastic!
Am citit cu mare placere ce a scris Grid!
🙂
din punctul meu de vedere, ca-i gay ca-i heterosexual un individ ce nu se afla intr-o relatie stabila va fi mult mai interesat de sex, la fel am patit si eu cu prietenul meu ca intr-o anumita perioada sa ne injumatatim activitatea noastra sexuala.. de aici porneste stereotipul ca gayii sunt mult prea preocupati de sex.
Felicitari Grid! Comentariul tau rar putea fi baza unui articol. Totusi, referitor la ceea ce spui despre iubirea intre acelasi sex: nu crezi ca reflectia ta in celalalt ( pe care il iubesti si in care “te vezi” mai “clar”) duce spre un tip de narcisim?
claudiu~
Ba da, poate duce la narcisism și poate tocmai de aceea iubirile mor uneori înecate în oglinda propriei lor splendori. Însă narcisismul nu e neapărat un lucru rău, pentru că e inevitabil atâta vreme cât rămânem oameni. Ar fi chiar trist dacă nu am rămâne uimiți și chiar seduși de propria noastră frumusețe. Numai un om-robot, complet dezafectat și străin sieși, poate rămâne indiferent la miracolul propriei sale existențe.
Așa că, fie și dacă ne străduim să evităm capcana căderii în propriul nostru eu, asta nu ne reușește ca intreprindere conștientă. Nu e posibil să te uiți la tine însuți și să nu fii, în cele din urmă, furat de adâncimea insondabilă a propriei tale ființe. Până la urmă, iubirea de sine învinge. Dar rolul partenerului este acela de a deflecta și absorbi, într-o oarecare măsură, prea-plinul iubirii de sine a celui de alături. Prin asta, derapajul narcisistic este mult întârziat într-o relație de iubire comparativ cu situația în care omul e singur sau implicat doar în relații pasagere, în care nu e investit sentimental.
Partenerul nu e o oglindă cuminte și liniștită, chiar dacă în ochii săi ne regăsim liniștea. Oglinda aceasta e una vie, care simte la rândul său nevoia de a se oglindi, iar imaginea pe care o redă e una, deși clară, înșelătoare. Celălalt ne oferă iluzia și visul de care avem nevoie pentru a trăi împăcați cu noi înșine. În ochii celui pe care-l iubim ne vedem mai buni, mai întregi și mai adevărați decât suntem, sau – mai degrabă – decât ne închipuim că suntem. De asta, numai cel care îți e cu adevărat aproape te poate face să te vezi într-o cu totul altă lumină. Nu așa cum pari tuturor a fi, nici așa cum credeai până atunci că ești, ci așa cum sperai că ai putea să fii.
😎
grid baiatule bati si tu campii cateodata si vorbesti asa de intortocheat dar cu sonor de poezie de cine te citeste are impresia ca citeste Eminescu.
= ca raspunsul pentru caludiu si doar la acest raspuns ma refer acum cred ca l-ai scris dupa o frumoasa noapte petrecuta cu iubirea vietii tale impartasita ,cand totul devine roz si plutesti in aer printre nori de nu mai vezi pamnatul.
deci dragoste fierbinte e periculoasa pentru cititori si chiar pentru cel ce o simte ,
de ce? ca nu mai gandeste realist.
multumesc tuturor pentru comentarii. sunt foarte interesante si cred, contin fiecare adevar. cred ca ne-am aventurat intr-un soi de erotologie…
pentru ca tot vorbeam de iubire…
citesc acum un articol ce a fost premiat cu Pulitzer in anul 1988 (?) si care vorbeste despre iubirea dintre doi parteneri bolnavi de SIDA. in ciuda faptului ca unul dintre cei doi barbati inselase aducand virusul in cuplu, cei doi au continuat sa se iubeasca si sa aiba grija unul de celalalt pana cand boala i-a rapus pentru totdeauna. este o poveste adevarata relatata de Jacqui Banaszynski intr-un moment in care stim prea bine ca lupta pentru drepturile gayilor devenea tot mai acerba si mai dura, SIDA fiind o alta stigma atasata notiunii de homosexualitate, in anii ’80… e intr-adevar o foarte frumoasa poveste de iubire, pigmentata cu notiuni de activism politic.
gasiti aici: http://rpp.missouri.edu/pdf/Banaszynski.pdf
funny sa observi, citind “discutia” asta, ca persoana care’a provocat’o [iulia] e, pana la urma, complet desprinsa de realitatea gay. discursul ei pluteste, optimist si fara greutate, ca un norisor roz peste’o buda.
de altfel e interesant ca majoritatea suporterilor [non gay] ai gheitatii provin din institute intens politizate [american style] gen snspa si limbi straine – nu psihologie si filozofie etc. cliseele tin loc de investigatie teoretica/empirica.
think twice, dear iulia 🙂
ps: portreul “mamei” e de’un haz nebun, demn de ilf & petrov:
> mama mea (care cum spuneam, reprezinta in sens metaforic, gandirea traditionalista – sa nu ii stigmatizam… e foarte greu sa te debarasezi de ceea ce se spune de mii de ani ca e “normalul”)
am regasit asta si trebuie sa ii raspund lui murdoc
pai, murdoc, tocmai despre asta era vorba – ca sunt complet desprinsa de realitatea gay; de ce? simplu. fiindca nu o traiesc. “scuza-ma” ca nu am studiat filosofia sau psihologia, ci alt domeniu din zona stiintelor umaniste, astfel incat sa dau argumentele pe care le astepti.
momentan insa, preocuparile mele fata de sustinerea homosexualitatii sunt tangentiale cu alte agende asa ca ma multumesc doar cu atat pe subiectul asta, unde in mare masura ce-i drept, implic o doza de empatie, tocmai fiindca fizic si psihic nu am cum sa inteleg altfel lucrurile. daca ar fi sa le inteleg hermeneutic atunci sa stii ca din pacate timpul este limitat si trebuie sa facem alegeri in privinta investigatiilor. empiric? nu prea se pune problema. nu sunt nici macar curioasa. fiecare e cu interesele sale.
in plus, mai am o obiectie. daca existenta gay e centrata si pe nevoia de a obtine drepturi politice si recunoastere sociala, nu vad de ce e asa o mare tragedie sa vii din zona stiintelor politice cu o atitudine sustinatoare.
si.. nu in ultimul rand… nu stiu cu ce fel de norisor roz ar semana discursul tau pe o tema ca nereprezentarea femeilor in politica sau umilirea lor in pornografie. oricum acum imi dau seama si ca nu mi s-a intamplat vreodata sa dau peste vre-un text scris de un reprezentant al comunitatii gay care sa aiba ceva de zis in directia asta. (poate va provoc din nou?)
in orice caz, see you all. cu optimismul ce ma caracterizeaza, sa auzim de bine!
ps (faza cu mama mea… a fost o scapare prea sincera legata de viata de zi cu zi, datorata faptului ca am lasat un comentariu ascuns undeva intr-un subsidiar, pe un blog care are de asemenea, notele sale foarte personale. daca as fi scris cu alte intentii acel text cu siguranta nu ar fi sunat si aratat asa)
Sunt tentat să fac puțin pe avocatul diavolului… ”Totul se învârte în jurul sexului”. Și ce este rău în asta? Până la urmă care este problema cu sexul?
De ce este mai presus iubirea? O orbire, o obsesie al cărei obiect ne este deseori cu totul nepotrivit; cineva cu care în mod normal nu ne-am pierde timpul. Este de cele mai multe ori asimetrică, o relație în care unul dă și altul primește epuizând pe ambii pareneri dar în special pe cel care încontinuu primește și se simte astfel încătușat, sufocat de obligație. E grevată deseori de sentimentul meschin de proprietate asupra celuilalt, transformând o persoană într-un surogat al ego-ului celuilalt. Începe totdeauna cu mici minciuni inerente flirtului, minciuni care sunt deseori crezute și care contribuie la infatuarea ințială. Se continuă deseori cu manipularea partenerului, cu asimilarea personalității celuilalt în acea ficțiune: ”noi” care sevește de obicei ca o justificare pentru ce vrea numai unul. Este însoțită de o suferință aproape insuportabilă, de o disperare totală la gândul pierderii partenerului, cum bine zicea Jaques Brel:
Moi je t’offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu’après ma mort
Pour couvrir ton corps
D’or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l’amour sera roi
Où l’amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Pentru că iubirea pălește și ca s-o salvezi nu te oprești de la aproape nimic nici de la umilință, nici de la degradare, nici chiar de la crimă.
Și pe așa ceva să-ți bazezi fericirea? Când se poate atât de ușor transforma în exact opusul ei, în ură? Când mai mult de jumătate din omenire o consideră ca pe o indulgență față de sine, pe care nu se poate baza o legătură de durată?
Ce este rău în onestitatea unei ore, a unei nopți de sex între oameni care se doresc atunci, pe moment, când contează (fără promisiuni, fără drame, fără egouri, fără manipulare)?
Suntem chiar incapabili să împiedicăm sexul onest să ducă la iubire?
In primul rand sexul reprezinta cea mai normala trebuinta a oricarei specii.Traim pentru reproducere.Sa nu ne ascundem dupa faptul ca suntem oameni,fiinte superioare.Aceleasi trebuinte pe care le au animalele le avem si noi.M-ar putea contrazice cineva spunand ca avem nevoie de cultura,educatie,dezvoltate intelectuala.Fals!E o trebuinta atasata.Omul nu a avut nevoie de educatie sa supravietuiasca,dar de sex da.Faptul ca ne-am complicat si am ajuns unde suntem nu poate fi decat de bine.Evolutia este vitala supravietuirii.Dar sa nu uitam ce suntem la baza.Masculii au nevoie mai mare de sex,nu neg asta,deci intelegi de ce gay-ii VORBESC mai mult de sex.Repet,vorbesc mai mult de sex.Nu inseamna ca fac mai mult sex.E la fel ca la un cuplu barbat-femeie.Poate femeia nu e mereu doritoare,dar barbatul este mereu.
Nu prea vad logica ta.Mi se pare normal sa se discute despre sex asa cum discuti despre mancare.Barbatul hetero cu cine sa vobeasca despre sex?Cel homo are un partener la fel de interesat,deci aici sse face diferenta.Se facea ca acum si femeile sunt la fel de deschise la astfel de discutii.Se gandeau la asta si inainte.
Sexul a fost inainte iubirii.Iubirea se manifesta doar la om si de cand a inceput evolutia propriu-zisa.Iubirea e o traire complexa,fara o cauza sau o definitie concreta.Deci cu totul alta treaba.
Sunt total de acord cu tine, Schwep!