No menu items!

If the shoe fits… Meditaţii asupra mea, poate asupra tuturor!

Acelasi autor

Sabie cu doua tăișuri

Am dorit foarte mult sa comentez la tema “coming out”, “de ce sa imi pese”, la eseul lui Danu si articolul despre descriminare. Dar...
Equilibrium
Equilibrium
Not in equilibrium, but working on it.. :D

De ceva vreme un prieten mi-a arătat acest blog/site… ce-o fi el. Recent mi-a spus că s-a înscris şi el şi îi place mult. În fiecare zi vine şi îmi spune „citeşte aici” şi „citeşte acolo”, foarte entuziasmat. Aşa că am început să citesc, sfârşind prin a mă înscrie şi eu. Şi iată-mă aici, încurajată de prietenul meu, întrebându-mă dacă are vreun rost că m-am înscris şi eu aici. Ce aş putea spune şi nu s-a spus până acum? Ce impact aş putea avea eu?

Ultimul lucru pe care vreau să-l fac este să-mi spun povestea vieţii. Fiecare dintre noi are o poveste unică, iar a mea este una dintre multe. O persoană ca oricare, cu o viaţă ca oricare, sau poate una extraordinară – cine poate spune?

Şi azi, discutam şi dezbăteam ce ar mai fi de spus şi îi spun ce fain ar fi dacă toţi aceşti oameni cărora pare să le placă să vorbească şi să scrie comentarii despre viaţa gay în Romania, şi care par să se înţeleagă între ei, ar deveni mai activi în favoarea comunităţii gay şi a problemelor înfruntate de gay cu care mulţi dintre noi poate ne confruntăm. Foarte posibil ca unii dintre voi sa faceti deja lucrul acesta, iar eu şi prietenul meu nu ştim?

Şi apoi a venit marea întrebare. Sunt eu gata să fiu mai activă în favoarea noastră şi să ţin piept corului, să spunem aşa, chiar dacă rămân singură cu o pancardă spunând „Maturizaţi-vă oameni buni, sunt doar gay?”

Am revenit acasă acum trei ani şi din prima zi am avut această dorinţă de a face ceva, să fac oamenii mai conştienţi. Sunt mamă şi întotdeauna m-am gândit că poate există copii ca şi copilul meu, care au probleme şi nu au pe nimeni la care să apeleze, singuri, confuzi şi speriaţi, şi foarte probabil temându-se de proprii lor părinţi. Sau chiar si adulţi. Uneori poate fii chiar şi mai înspăimântător mai ales dacă ai o vârstă anume şi o gramadă de responsabilităţi şi revelaţia că eşti gay v-a afecta pe mulţi la un nivel ridicat. Îmi amintesc cât de speriată am fost eu în ziua când m-am trezit şi mi-am dat seama că nu e nimic în neregulă cu mine – sunt doar lesbiană. Am avut momente în care aş fii preferat să fie ceva e în neregulă cu mine, numai să nu fiu gay. Dar adevărul este că cu toată dorinţa mea arzătoare, n-am reuşit să ajung nici macar la singurul club/bar ce îl avem în oraş.

Citeam un comentariu scris de cineva, care spunea că, datorită situaţiei, simte nevoia să părăsească ţara asta şi mi-am dat seama că şi eu simt la fel. Ar fi o mişcare isteaţă sau una laşă? Nu ştiu. Dar realitatea este că eu nu simt că există o comunitate gay la care să poţi apela, nu simt unitate sau solidaritate, nu ştiu de vreun program educaţional care să ne încurajeze să fim noi înşine, care să ne spună că suntem okay. În aceeaşi ordine de idei, nu ştiu de niciun program care să-i pregătească pe copiii noştri să facă faţă adolescenţei, fie ei hetero sau gay. Cel puţin nu în oraşul meu, şi trebuie să specific din nou: poate că sunt şi nu ştiu eu de ele. Dar în sufletul meu ştiu că a pleca din ţară doar ca să fiu eu însămi nu este o soluţie. Ar fi o solutie pentru mine personal, dar nu ar fi o soluţie pe termen lung pentru NOI. Ar fi frumos ca măcar să începem să bătătorim cărarea pentru generaţiile viitoare. Dar cred că puţini dintre noi suntem de fapt gata să facem ceva. Cred ca motivul de bază este reticenţa în cazul în care, dacă lucrurile devin complicate, simţim că vom fi abandonaţi şi vom sfârşi singuri şi marginalizaţi. Foarte puţini dintre noi cred că suntem în faza de a fi „mândri că suntem gay.”

Poate că privesc lucrurile printr-o perdea neagră, însă lucrurile ce au loc în jurul meu, sau mai degrabă, ce nu au loc în jurul meu nu mă încurajează nici măcar să încer să-mi îmbunătăţesc propria mea situaţie, ci mai degrabă să-mi fac bagaju’ şi să mă mut în Soho, Londra. Now that is an idea.. J. Putin haz de necaz.

Ideea e că uneori mă simt ca o ipocrită pentru că aştept ca altcineva să-şi pună gâtul la bătaie întâi şi să aştept să văd: va fi tăiat, sau nu? Sau aştept să văd dacă vor mai veni şi alţii înainte ca eu să mă alătur  „luptei”, „cauzei”, „agendei gay”; nici nu ştiu cum să-i spun. Tot ce ştiu este că sunt foarte puţini destul de îndrăzneţi să fie ei înşişi şi aşa de mulţi care se ascund chiar şi de prietenii apropiaţi, şi adesea faţă de propriile lor familii. Eu însămi aparţin acestei categorii, mai mult sau mai puţin. Şi asta mă face să intru în 2011 cu un sentiment de tristeţe faţă de acest aspect al vieţii mele.

16 COMMENTS

  1. Bine ai venit, 🙂

    Sa stii ca a deveni “activ in favoarea comunitatii gay din Romania” e o chestie foarte foarte relativa. Cred ca trebuie sa ai timp, vointa si bani ca sa faci efectiv ceva. Sunt doua organizatii/fundatii mari si late care isi fac treaba de ani buni asa cum le permite legea si bugetul.

    Uite ca si in mediul online se poate face ceva util pentru comunitate. 😉

    • Heya..si mersi pt. bun venit..:)
      Asteptam si eu raspuns la intrebarea lui Essentials..care sunt cele doua mari si late si ce fac? Cel putin aici in TM nu am auzit de nici o organizatie sau de vreo actiune sau program sau proiect in favoarea LGTB. Nu stiu, poate sunt eu pierduta in spatiu.. :))
      Sincer m-am interesat daca exista un fel de hotline pt. adolescenti, nu necesar numai pt. adolescenti gay, unde sa fac voluntariat considerat ca financial nu pot sa spun ca-i invart cu lopata.. 😀 Dar lipsa de info totala.

      • Pai ar fi Acceptul si PSI.

        Activitati Acceppt: http://accept-romania.ro/despre-noi/activitati/

        Servicii oferite:

        * Consiliere juridica
        * Consiliere psihologica
        * Consiliere pentru sanatate
        * Grupuri de suport
        * Info LGBT

        Tot Accept-ul organizeaza si Gayfest-ul, dupa cum stiti.

        PSI merge mai mult pe proiecte care sprijina preventia bolilor cu transmitere sexuala (dezbateri, caravane, etc) dar s-a implicat si in diverse party-uri tematice, SFG 2010 s.a.

        Proiecte PSI: http://www.totalgay.ro/proiecte.php

        Acum, io banuiesc ca paleta de lucruri (utile) care ar putea sa fie facute este limitata de bani si dorinta de implicare a membrilor comunitatii (aici cred ca e vorba de timp, motivatie si… tupeu. Spun tupeu pentru ca sa nu uitam ca gay-ii in general vor discretie, marginalizeaza persoanele oarecum cunoscute si in acelasi timp o viata sexuala foarte implinita).

        Cele mai utile lucruri pe care orice homosexual trebuie sa le asume sunt constientizarea faptului ca homosexualitatea nu este o rusine (ceea ce uneori e greu din cauza presiunilor societatii) si asumarea sexualitatii, o disciplina sexuala sanatoasa (folosirea prezervativului) si in general o viziune corecta, libera asupra diverselor aspecte legate de viata, in general. Pentru ca cineva sa fie inzastrat (fortat spus, poate) cu toate aceste lucruri cred ca e nevoie de ceva timp, experienta dar si un “bagaj” nativ. Dar da, diverse proiecte, o educatie adecvata, posibilitatea de informare poate ajuta.

  2. Salutări.

    Şi care sunt cele două mari şi late?

    ….

    Într-o altă ordine de idei, am scris un email pe adresa ta, Robert, legat de acest blog, o chestie tehnică. Niciun răspuns. Un motiv anume? Vreo setare neactivată?

    Merci,

    xo

    • N-am primit nimic, nu stiu pe unde s-a pierdut. De obicei daca folosesti pagina de contact, mail-urile ar trebui sa ajunga. Dar spune-mi aici despre ce e vorba.

      thx.

      • Offff

        Am folosit adresa robert@darkq.net. Ar fi fost fain dacă aveai o adresă la care să ţi se poată scrie despre chestii ce ţin de blog, ca adresă de contact, dar care să funcţioneze.

        Ce vroiam să spun e că nu pricep care e treaba cu chestia prin care autorii îşi au pagina lor şi pot să şi-o facă aşa cum doresc ei, iar la Panoul de control nu prea am multe opţiuni prin care să lucrez la aşa-zisa mea pagină de autor (o altă chestie: cum îmi pun o poză, dacă vreau; şi or mai fi şi altele la care încă nu m-am gândit). La rubrica AUTORI nu văd decât câţiva. N-ar fi fost fain dacă ar fi fost o pagină unde să poţi vizualiza pe toţi cei înscrişi (şi eventual istoricul lor pe acest blog)? Aşa, dai de unii-alţii doar dacă scriu ceva articol.

        Merci,

        xo

        • Adresa mea e admin@,

          Pentru a avea profil pe pagina autorilor (si poza), tot ceea ce trebuie sa faci (atat tu, cat si orice alt autor) este sa creezi un post si sa il adaugi la categoria “autori”. Pentru a avea poza listata, dai click pe “Click here to upload an image”, uploadezi imaginea dorita (de preferinta cu tine, nu vreun ladscape sau altceva), si bifezi “Default Image”, apoi dai “Save all changes”. Imaginea se va autocorecta ca si marime, e de preferat sa folosesti o imagine cu latimea mai mare decat inaltimea. Atata tot, daca intampini probleme, let me know.

        • Faza cu istoricul ar fi chiar interesanta si cred, ca sigur ar atrage mult mai mult sa intri pe acest site ( inclusiv autori ) .

  3. scuze ma misc mai greu pe acesta pagina. Din punctul meu de parere este ceva superb si bine venit pentru sugesti, intrebari si sfaturi pentru tineri incepatori. nu citisem inca ceea ce spunei tu. Scuze. Mersi de informare. mai vb bafta! 

  4. Salut! am o tema de discutie pentru voi. Ce parere aveti de unele presoanele de tipul celor care incearca sa-si fac simtita prezenta doar in scopul de a impresiona sau a se da mari smecheri. Si care este diferenta, problema daca stai de vorba cu o persoana de orientare sexuala diferita/normala decat a voastra. Si in lumea gay, bi etc. exista astfel de discriminari la adresa modului de a prelua informati in scop personal. Eu unul caut sa ma informez cat se poate de bine de la persoane care au intradevar ceva de povestit, un punct de vedere bine definit in aceasta lume/comunitate si nu doresc sa fiu luat drept badjocora de cei care se cred superior. (nu dau nume – chestie care mi sa intamplat chiar cu o persoana de pe acest blog). Va rog inca odata, am pus la dispozitie acea adresa de mess/ e-mail pentru a putea afla mai multe infoematii de la voi.Nu vreau sa acuz pe nimeni, dar nu supor nesimtirea. Daca este vreo persoana dornica sa-mi impartaseasca din experienta lui sunt oricnad gata sa-l ascult si sa inteleg prince a trecut acea persoana. Poate pot fi chiar eu unul dintre cei care trec prin situatii asemanatoare. Va multumesc pentru intelege. 

    • Draga Marius, topicul acestui post e altul decat trairile tale de pe messenger. Chiar nu e nevoie sa ne spui ce ti se intampla pe mess, nu e locul potrivit, cu atat mai mult cu cat singur-singurel faci reclama ID-ului tau, pentru scopuri de colaborare cu oameni de calitate pe subiecte elevate – bineinteles. Pentru ca te apreciez foarte mult pentru ceea ce incerci sa faci, am sters cu totul reclama ID-ului tau de messenger pentru a nu mai avea parte de intamplari neplacute.

  5. De putin timp am descoperit acest blog..complimenti …
    Sa reveni la oile noastre…am citit postul si mi sa parut interesant….eu sunt plecata de 4 ani di Romania si cred k nu se trateaza de lasitate k am plecat(motivele au fost altele) dar ceea ce tin sa menzionez e faptul k atata timp cat nu avem curajul sa ne privim in oglinda si sa ne placa ce vedem nu ajungem da nici o parte
    Si pt mine a fost greu la inceput dar doar in momentul in care am facut pace cu mine am putut sa fiu eu insumi si in fata celorlati,Familia stie,prieteni stiu…eu cred k trebuie sa plecam de aici si apoi ajungem la organizati si tot restul,Cand eram in tara subiectul nu ma interesa de accea nu stiam dk exista sau nu ceva organizati,la fel si in Italia pana nu te intereseaza cu adevarat nu gasesti nimic nu sti nimic.
    Sfatul meu pt toti e sa incepem de la noi si apoi putem face ceva concret
    Salutul meu pt toti cei de acasa 😉

  6. ai dreptate Monica ,pana nu incepei cu tine ca individ nu poti trece mai departe.
    din pacate inca sunt putini cei care se accepta pe ei insasi.
    poate in timp lucrurile vor sta altfel.
    totusi in doar 20 de ani s-a avansat mult ,tinand seama de opozitia existenta.
     

  7. Romania este o foarte mare “homofoba” si e foarte greu si sa te afirmi, si orice lucru de genul…
    Eu nu prea pot sa-mi dau cu parerea la chestii de genul, am doar 18 ani, si nu ma consider in stare sa dau sfaturi pentru asa…:P

  8. SecretScent…
    fiecare are liber la opinie, fiecare poate invata ceva de la altcineva 😉

    • Ai mare dreptate 😛
      Tocmai asta faceam si eu, imi spuneam opinia 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Ok, take me …

Să mă prezint. Mă cheamă Gabriel. Unii. Alții pe meleagurile pe unde sunt mă cheamă Gaybriel. Il aleg pe ultimul că sună așa, cheesy (brânzos), cu dublu sens și oricum m-am obișnuit cu el. Probabil că ai mei au ales numele ăsta în cunoștință de cauză; știau ei că...

Articole din aceeasi categorie