No menu items!

Göttingen

Acelasi autor

Patru luni

Și pentru că-mi era dor de ceva vreme de un film tematic, am început ușor. Scurt metraje pentru a-mi alimenta nevoia de a vedea...

Poveste din Lumea Nouă

Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin-top:0cm; mso-para-margin-right:0cm; mso-para-margin-bottom:10.0pt; mso-para-margin-left:0cm; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:"Times New Roman"; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} Frida s-a născut în Mexic. De mică a suferit. S-a îmbolnăvit de...

Am lăsat, poate, prea puțin să se vadă faptul că mie-mi plac poveștile. Nu basmele, nu snoavele, ci poveștile. Poveștile alea din spatele lucrurilor pe care le-ntâlnim zi de zi în calea noastră. De data asta, povestea nu e din Lumea Nouă, e de undeva de mai de-aproape.

Pe Barbara am cunoscut-o acum câțiva ani, vreo cinci la număr, la recomandarea unei prietene franțuzoaice, pe care am cunoscut-o pe internet (în mod ironic sau nu se numea tot Barbara). Așa a ajuns Barbara una din femeile-n compania cărora-mi petrec zilele (alături de Edith, Maria, Mariza și multe altele). La început i-am ascultat doar „cea mai frumoasă poveste de dragoste”, refuzând, nu știu din ce motiv, să ascult altceva. Au trecut ani, în care eu m-am mulțumit doar cu asta. Nu am avut răbdare pentru altceva.

Săptămâna trecută, în schimb, i-am răsfoit poveștile și una din ele mi-a rămas în minte. Barbara m-a dus la Göttingen și mi-a plăcut. Am știut de la început că nu vorbim doar de o călătorie și că e ceva mai mult dincolo de asta. Și așa e. Barbara a fost invitată în anii 60, la un spectacol în Germania (Federală, pe atunci), la Göttingen. Ideea nu i-a surâs deloc. Amintirea celui de-Al Doilea Război Mondial era încă fragedă pentru francezi, dar mai ales pentru ea. În timpul conflagrației, jună evreică fiind, a trebuit să se ascundă pentru a supraviețui. A suferit enorm, probabil. Oricât m-aș strădui să o fac, nu sunt capabil să simt întocmai. Invitația a onorat-o, dar cu inima îndoită și așteptări reduse. Ajunsă acolo a refuzat să cânte la pianul drept care-i fusese pus la dispoziție, pentru că ea, anunțase deja că pianul trebuie să fie unul cu coadă. Spectacolul a întârziat o oră și jumătate. Gazdele s-au dat peste cap și au făcut rost de un pian pe gustul Barbarei. Finalmente, Barbara a cântat. A cântat și-a-ncântat audiența întreagă. Dată fiind reacția publicului, Barbara și-a prelungit șederea. În ultima seară, înainte de plecare, a cântat o primă versiune a melodiei Göttingen. A fost un prim, dar definitiv semn de pace și de atașament din partea ei și indirect, din partea unei națiuni. A cucerit, astfel, nu prin șarmul ei, ci și prin mesajul ei. La câțiva ani după, a înregistrat și o variantă în germană.

 

De ce mi-a plăcut povestea Göttingen ? Nici eu nu știu exact. Poate părea banală pentru unii. De câteva zile fredonez melodia, o murmur, oriunde mă aflu: în casă, pe stradă. în troleu. Göttingen e povestea prieteniei franco-germane. Barbara e-n rolul ambasadoarei. Din câte am înțeles, melodia a fost pe atunci cântată la orele de muzică din Germania. Muzica poate vindeca multe. În acest caz a vindecat de ură, de neînțelegere, de prejudecată.  Cred că suntem capabili să ne-nțelegem între noi, să nu mai judecăm, să nu mai urâm abia atunci când ne-ntâlnim cu al nostru Göttingen. Cred că fiecare dintre noi a avut, are sau va avea un Göttingen.

Vă las articolul în care am aflat povestea de dincolo de melodie: http://www.lefigaro.fr/mon-figaro/2013/01/20/10001-20130120ARTFIG00179–gottingen-un-trait-d-union-nomme-barbara.php .

3 COMMENTS

  1. Salut! Un articol ce ar merita chiar sa fie publicat intr-un ziar de calitate ! Nu stiu cum cineva ar putea vota articolul tau ca fiind plictistor, eu l-am votat ca si: “Util” deoarece este important sa intelegem esenta mesajului,articolului tsu. Mult Succes !

    • Salut, Sebastian! Mulțumesc pentru aprecieri. Opiniile variază și în funcție de afinități, domenii de interes. Nu poate exista consens pe deplin. De altfel, nici nu-mi doresc asta. Numai bine! 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Confesiuni la miezul nopții

Într-unul din materialele mele de debut pe acest site aduceam în discuție trăirile mele din perspectiva homosexualității. Dar scoteam în evidență gândurule tensionate cu referire la coming out. Mă interesa și mă interesează modul în care vor reacționa părinții mei la această veste. De la primele aduceri în prim plan...

Articole din aceeasi categorie