Ce cred despre site-urile de matrimoniale gay?

1. Romeo e doar un film cu succes de box-office. Mă așez singur în ultimul rând, privesc imaginile și urmăresc dialogurile. Ecranul mă fascinează, fără a mă atinge. Poate tocmai de aceea mă și fascinează. Filmul, destul de realist și explicit, spune povestea așteptărilor noastre fără să recurgă la metafore sau la subterfugii de stil. Acolo ne vedem așa cum vrem să fim – obiecte de uz comun, exponate mereu perfectibile, păpuși de sticlă fără vârstă, animale de pluș, suflete împăiate. Într-un fel destul de nelămurit, ecranul ne reflectă, ne redă nouă înșine într-o formă mai ușor digerabilă și asimilabilă, ne explicitează trăirile și ne scutește de emoții inutile.

   Aștept însă cu înfrigurare varianta 3-D, a cărei lansare nu poate întârzia prea mult. Piața e, fără îndoială, pregătită. Marketing-ul senzațiilor înregistrează deja un boom, deși nimeni nu poate spune dacă toată această forfotă a imaginilor anunță un Big-Bang iminent sau e doar efectul unuia care tocmai a avut loc. În orice caz, invazia simțurilor pe care 3-D Romeo o propune va necesita, cel puțin pentru început – până când ochii artificiali vor deveni disponibili pe scară largă – purtarea unor ochelari speciali care, asemenea ochelarilor de cal, au rolul de a direcționa percepția spre a vedea numai ce trebuie văzut și a nu înregistra ce trebuie să scape privirii. Atunci vom întinde mâna și, cu toate că nu vom putea atinge visul, îi vom simți totuși prezența. Sau, cel puțin, așa vom crede. Până la urmă, între “a simți” și “a crede că simți” e tot o chestie de simțire. Păcăliciul simțurilor e joker-ul pe care mizează toată lumea.

   Păpușarii sunt deja demodați. Oricum, păpușile vorbitoare erau demult pe piață, dar acum s-au inventat păpușile care trăiesc. Care simt, sau își închipuie, că trăiesc. Viața a devenit o colecție de cioburi și fragmente care se îmbină perfect în imagini seducătoare, precum un uriaș puzzle al cărui singur defect e fragilitatea. Pentru că Vântul de Miazănoapte are darul, totodată meschin și benefic, de a strica așezământul de cimitir al sentimentelor de carton, iar lumina Lunii dă frumuseții luciri sfâșietoare.

   Nici nimicul nu mai e ce-a fost. A devenit ceva, nici nu mai contează ce. E oricum prea târziu pentru o schimbare. Singurul lucru încă sigur e că pentru a merge la cinema trebuie să-ți iei bilet. Iar biletul de intrare la Romeo e… corpul din dotare. Care este. Sau care poate fi.

2. Toate tipologiile insirate aici sunt de fapt neimplinirile fiecaruia din cei care se posteaza ca si noi membri.

   spre exemplu un id de genul “sad_angel” imi vorbeste parca despre o experienta sexuala neimplinita si o criza de neacceptare pe baze estetice (ce tin de oglinda) din cauza unei deceptii legata de ideea de “dragoste” intrezarita la varsta adolescentei, idee distrusa de o “curva” care mai intotdeauna intruchipeaza de fapt un tip fain, inteligent, care vrea doar sa exploreze… nicidecum sa iubeasca, cel putin nu in felul patetic in care i-o cere viitorul “sad_angel”.

   un alt exemplu ar fi “mafiotXXXL”, o alta deceptie legata de saracia lucie in care zace detinatorul id-ului si de povestile despre gangsteri pe care le-a auzit cand era mai mic, de la baietii cu 3-4 ani mai mari din cartier. Deasemenea, XXXL imi exprima un impact tragic pe care i l-a produs masurarea membrelor, cel propriu, cu cel al unuia din baietii din cartier despre care am spus mai sus.

   Dar un si mai mare pacat, in opinia mea, e sa condamnam aceste id-uri si slabiciuni. Sa pozam in “cel mai celul” de pe Romeo, cand de fapt, toate aceste id-uri exprima pe rand toate slabiciunile prin care trecem, la un moment dat, in viata noastra. Normal ca e amuzant sa le scoatem in evidenta, dar e la fel de normal sa le toleram, e chiar mult mai natural, e mult mai natural sa le pasuim si sa nu vorbim despre aceste “ciudatenii”. Pentru ca astfel ne izbeste aceeasi judecata din partea altor oameni insa, care ar putea spune ca toata aceasta bravada de pe darkq.net este de fapt o alta acoperire, in mod mult mai cerebral si inteligent, a neimplinirilor noastre, a faptului ca nu suntem apreciati atat cat trebuie in viata de zi cu zi.

   Frica de a ne amesteca cu astfel de “id”uri spune multe despre neincrederea de sine, spune multe despre faptul ca vrem sa ne trasam linii exacte in jurul nostru pentru ca celorlalti sa le fie mai usor sa ne remarce sau sa ne admire.

   Atata vreme cat nu toleram aceste diversitati de opinie si gandire, chit ca tin de inteligenta si de alte calitati umane, ne va fi foarte greu sa ne apropiem de acea “indiferenta” pe care o admiri atat de mult la tarile mai vestice. Nu e nimic de admirat, e o forma mult mai extrema a ceea ce exista la noi: exista mai multa libertate si diversitate pentru viata sexuala si mult mai multa disperare, pentru a ajunge la actul sexual, uneori indiferent cu cine, si pe de alta parte, mai multa disperare in viata sentimentala, in implinirea telurilor “de cuplu” (n.b. – mariajul gay).

   Eu zic ca ar fi bine sa ne bucuram inca de naturaletea si inocenta acestor diversitati de opinie, pentru ca peste cativa ani totul va fi un fake.

3. Eu nu sunt nici folosof si nici psiholog insa e legat de mansarda. De cat poate cineva si de cat vrea cineva. Nu toata lumea e la fel. Ce dracu’ sa fiu “torelant” (asa’ spunea cineva…) cu toti imbecilii? Adica accepti oarecum insa pana la o anumita limita caci nu ai incotro (de fapt ai optiunea izolarii, insa nu merge pentru toti), (deh, uneori trebuiesc “gadilate” si nevoile biologine) insa “deep inside” stii ca e NULL. ZERO. GOL. Da cate ori ai incercat sa vezi putin mai incolo de perdeaua ponosita, gaurita, petacata a cuiva…? Ai sa-mi spui probabil ca tu reusesti sa apreciezi valuarea cuiva si sa te bucuri asa cum este… foarte bine. Eu nu inghit asta.

   Chiar nu ma intereseaza nenorocirea fiecaruia. Nici faptul ca unii au avut o soarta cruda. Toti avem/am avut aceeasi soarta intr-o forma sau alta. Dar asta nu e o scuza pentru nimeni. Bineinteles, fiecare e liber sa faca ce vrea si totodata fiecare e liber sa refuze cautarea. Legat de disperare… disperarea e umilinta. In momentul in care afirm “as face orice pentru…X lucru” m-as sterge din ochii mei. Nu pot sa fac orice pentru ceva. Momentul in care aud “hai te rooog sa… tre rog, te rog… fac orice… ” e si momentul de “bye-bye”.

   Pana la urma e vorba de niste valori futui’, de niste principii pe care ca oameni (rationali) le avem. Sau nu. Unii se apropie mai mult de stadiu de animal fiind pur instinctuali (mi-e foame, vreau sa fut, mi-e somn, papa, nani, dau cu lopata, Germania, Spania, mancare, alcool, vreau sa fut… and on, and on) si pana la urma toata shleahta asta e ca un Zoo imens, cu muuulte animale si cativa ingrijitori. Din ce in ce mai multa duhoare si vulgaritate.

   Ingrijitorii cauta ingrijitori insa in lipsa de altceva… presupun ca se pot juca si cu cate un animalut. Sau chiar ii pot lua acasa, adica sa ii mute dintr-o cusca in alta. Dar din nefericire… that’s all pentru ca “ce e val ca valul trece”. Nu, nu m-am simtit niciodata vinovat ca (poate) am imblanzit vreun animal pe care l-am aruncat ulterior inapoi unde ii era locul.

   Legat strict de Gayromeo: e ok ca exista. As fi ipocrit sa spun altfel. Toata ideea acestui post a pornit de la cele cateva genuri de profile care am vazut ca se repata in mod obsesiv parca si care pe mine unu’ ma irita caci multe din aceste tipologii scot la suprafata slabiciunile (incapacitatea) posesorilor. In aceeasi masura ma simt si eu vinovat de slabiciunea mea de nu nu putea ignora (inca) existenta omizilor. Poate chiar faptul ca am vazut si stiu ca sunt si fluturi ma face sa ii caut mereu si sa sper de fiecare data cand gasesc cate o omida ca aceasta sa ascunda in adancu-i o pereche de aripi. Caci numai asta e diferenta dintre o omida si un fluture. Din pacate insa e mai simplu sa ramai omida pe durata intregii existente… apoi nu tuturor omizilor le este scris sa treaca la un alt stadiu.

   Te tarasti zi de zi, de pe o frunza pe alta, blestemat fiind sa nu te poti desprinde niciodata de pamant si de ceea ce este pamantesc. Nu ca aceasta ar fi rau caci bunaoara omizile se vor aseza mereu in primul rand si vor fi mereu mai aproape de scena. Astfel fluturii vor nutri un loc de pe ultimul rand pentru a privi dansul nebun al omizilor care tocmai prin finalul neasteptat reusesc sa potoleasca setea de spectacol.

   E datoria fluturelui sa se amuze (si sa profite, de ce nu?) de setea nestavilita de frunze a omizilor. Si intre noi fie vorba… niciodata un fluture nu se poate metamorfoza in sens invers, adica spre stadiul de omida (chiar daca acolo 1+1 fac 2) pentru ca nu ar fi decat un travesti prost, o bataie de joc la adresa aripilor, pentru ca… mai e vazduh pe lume.

4. da, dar tot nu vad sensul delimitarii tale prin santurile de aparare pe care le sapi in jurul castelului tau de clestar. de fapt asta vroiam sa spun: ca esenta unui om poate fi mirosita si fara a fi nevoie de basoreliefuri in care se pot face clar delimitarile dintre … sa spunem eroul povestii si restul, care sunt de umplutura. Frica de a ne amesteca in multime este de fapt frica de a nu fi luati drept unul din multime… care, repet, nu este indreptatita in cazul in care tu, ca fiinta superioara, sa spunem, emani un miros insesizabil “plebei”.

   Daca iei fiecare nebun de pe romeo, fiecare absolut o sa iti insire motive pentru care sa il alegi pe el. El este cel mai cel, el este alegerea potrivita pentru ca…

   Si IARASI REPET, odata ce supunem judecatii acesti oameni, carora ne place sa le atribuim doar defecte, ne supunem pe noi insine judecatii unor oameni poate superiori, care la randul lor, nu ne vor vedea decat defectele. \In fond si la urma urmei, care sunt defectele lor? ca vor sa faca sex? ca vor sa iubeasca? ca nu au scoala? ca nu au bani? oare nu am trecut si noi la un moment dat prin astfel de momente? oare crezi ca nu au nici o sansa de reabilitare, schimbandu-le conditiile de viata, oamenii care ii influenteaza sau simplu, cartile din biblioteca? eu zic ca da. la fel cum tu, sau eu sau X ar/am fi putut fi supus/i oricareia din aceste nevointe daca poate doar o scanteie din destinul nostru nu s-ar fi aprins cand a trebuit.

   Mie sincer stii de ce mi-e scarba de Romania? pentru ca toti stiu sa faca morala. Dar nu fac nimic sa poata schimba ceva. Toata lumea isi priveste unghiutele bine lacuite si ingrijite fara sa ofere macar o unghiera taranului de la masa vecina, care poate n-a vazut in viata lui o unealta ca aceasta. si apoi tot ei, cu gura pana la urechi, ca doar asta stie sa faca cel mai bine: caterinca de altii.
   P.S. Nu o lua personal, vorbesc la modul general.

   • @Fireman
     Schimbare? Cine si de ce ar vrea sa se schimbe cand, vorba lui Robert, este mult mai simplu sa ramai omida?

     A fost odata un asa-zis “trust”. Era un club, unul din putinele din Bucuresti iar “conducerea” s-a gandit sa mai faca ceva pentru “comunitate” (care comunitate?). TV si Radio online.

     Nu comentam motivele acestei decizii pentru ca in contextul postului nu au nicio relevanta.

     Ei bine TV-ul mai era cum mai era. Vedeai un concert sau un film thematic pe care fie l-ai ratat fie ti-a fost lene sa il descarci de pe torenti sau ODC.

     Insa la radio era jale! JALE!!! “Emisiuni” fara cap si coada, interventii ale asa-zisilor DJ fara niciun fel de continut, facute chiar in mijlocul piesei. Barfe. Comentarii legate de cine a fost in club sambata seara care cu cine s-a cuplat. Care cui i-a tras-o si prin ce toaleta de mall. Foarte urat si neascultat!

     Asa ca m-am pus pe scris mail-uri in incercarea de a le explica, pe scurt, cam ce vreau eu (un simplu ascultator) sa aud la difuzor! Valoare, voci frumoase, emisiuni frumoase, cu continut. Le-am dat exemple. Le-am facut modele.

     Am fost chemat la o discutie live. Faci morala? Te pricepi? Atunci implica-te, mi s-a spus. De dragul “comunitatii”. Si evident voluntar! Lucru care nu m-a deranjat avand in vedere ca si pe vremea aceea aveam doua job-uri bine platite. Insa cu toata implicarea mea, cu tot ajutorul primit si de la alti oameni (gay) cu experienta si de buna credinta, calitatea a ramas aceeasi. Experienta noastra a fost aruncata pur si simplu la gunoi fara sa se tina macar o secunda cont de ea iar totul s-a dus de suflet in momentul in care nici barfele nu mai aveau audienta (daca 100 de ascultatori online se poate numi audienta).

     Asa ca nu e de ajuns sa intelegi, sa tolerezi si sa patrunzi dincolo de aparente pentru a putea schimba ceva. Cu atat mai putin apucaturile unei mase de omizi pestrite.

     Insa nici daca te implicit si pui umarul sa faci ceva…nici macar atunci nu poti fi sigur ca vei reusi sa schimbi. Daca ii pui omidei o pereche de aripi nu va iesi fluture. Mai ales atunci cand omida nu isi doreste aripile pentru ca nu are nevoie de ele si nici nu stie ce sa faca cu ele.

     Desigur, este doar un exemplu de incercare de schimbare pe doua targeturi: conducerea “trusului” si ascultatorii din “comunitate”. Ambele esuate lamentabil. Din multe si complexe cauze pe care nu are sens sa le insir aici.

     Este doar un exemplu de oameni care s-au implicat si care au fost exclusi. Si e lesne de inteles motivul. Nu au reusit din fluturi sa se transforme in omizi.

     Si atunci nu are dreptate Robert? Oare nu e mai bine sa lasi fiecare omida sa moara pe frunza ei?

     Nu fac misto decat de mine! Nu judec si nu condamn pe nimeni. Dar nici mila nu imi poate fi de unul pe care il intrebi “ce faci?” Sun gay! Ok, asta stiu. Dar cu ce te ocupi? Sunt gay! Ok, si eu sunt gay. Am un iubit. Suntem impreuna de aproape un an. Dar am si doua job-uri. Care e jobul tau? Sunt gay, mai frate! Ce nu intelegi?

     Ok, then! In lumea omizilor, a fi gay e o meserie. Si inca una profitabila daca stau sa ma gandesc la profilurile de pe Romeo.
     Cele de genul “…caut Italian sau neamt, bogat si cu zile putine, pentru relatie de lunga durata bazata pe sinceritate si sentimente”.

     Si atunci de ce sa ma implic? Pe cine sa schimb? De ce sa imi pierd timpul cand pot face altceva mai constructiv pentru mine?

     Doar ca sa simt ca fac parte din comunitate? C’mon! Care comunitate? O turma? Multzam! Dar nu imi (mai) trebuie!

     P.S. @ Fireman
     Nici mie nu imi e frica sa fiu singurul care gandeste sau simte in vreun fel. Chiar daca uneori, aparent sau nu, mai sunt oameni care gandesc sau simt ca mine.

     P.S. @Robert
     O sa iti platesc drepturi de autor pentru omizi si fluturi! And by the way…Dracu’ citeste blogul asta! Doar ce-am vorbit cu el la telefon! 🙂

     • Omule, am inteles sursa nemultumirilor tale cu privire la membrii “comunitatii” şi te asigur că îţi împărtăşesc în multe privinţe opiniile, ca dealtfel şi lui Robert.
       Dar eu, spre deosebire de tine în cazul expus mai sus, m-aş fi mulţumit cu faptul că mi s-a oferit ocazia să schimb ceva… şi că mi-am dat silinţa să fac lucrul respectiv. Şi atât. Nu aş fi furios că nu s-a produs schimbarea pe care mi-aş fi dorit-o.
       Dar de aici până la a critica şi a dezaproba ÎN CONTINUU fiecare tipologie şi fiecare individ în parte, e destul. Şi eu o fac dar de multe ori rămâne în sinea mea. Pentru că eu mă gândesc aşa:
       *Mă interesează individul respectiv cu tricou Harmani şi ochelari de soare DD? Dacă nu, merg mai departe, PENTRU CĂ NU MĂ DERANJEAZĂ MODUL LUI DE-A FI, iar dacă da, merg mai departe: ce mă interesează? corpul lui, faptul că m-a amuzat o glumă din statusul profilul sau… pur şi simplu mi-au plăcut ochii lui? Dacă mă interesează CEVA intru în legătură cu el şi nu mă deranjează defectele ale lui. Şi nici nu mi-e milă de el, dacă asta s-ar înţelege, pentru că fiecare om are parte în viaţă de ceea ce merită, iar dacă el a rămas la stadiul “Harmani” înseamnă că nu vrea sau nu poate mai mult. Şi nu mă deranjează, dar nici nu mă încântă.
       Repet, nu judec, pentru că orice om are doar jumătate din vină pentru viaţa pe care o are. Atribui o mai mare vină mediului în care se dezvoltă individul decât individului însuşi.
       Dar dacă tu sau Robert sau altcineva preferă să gândească aşa, cu omizi şi fluturi… nu am ce să fac decât să respect ceea ce gândiţi, dar în acelaşi timp, sunt liber să vă judec, aşa cum faceţi şi voi cu omizile. Şi pot spune, că da, e mult mai uşor să te crezi “superior majorităţii”, să fii mândru că ai o relaţie, să fii mândru că ai 2 joburi, să fii mândru că asculţi poate muzică de operă,etc şi să condamni pe cei care nu pot sau nu vor să pună accent pe ceea ce consideraţi voi superior. E mai uşor să te crezi superior decât să accepţi că eşti doar unul din firele de nisip de pe plaja nesfârşită. E mult mai simplu pentru că te face să te simţi mai bine, mai împăcat cu ceea ce faci în viaţă sau deja ai făcut în viaţă. Mai împăcat cu calea pe care ai apucat să o iei până acum şi pe care oricum e aproape imposibil să o schimbi, fie şi numai de ruşinea schimbării.
       Dar există oameni cărora chiar nu le pasă câte servicii ai tu (doar ţie îţi pasă, aşa cum doar mie îmi pasă că am un servici bun şi nu mă laud nimănui cu asta, decât dacă sunt întrebat) şi chiar nu le pasă câte relaţii ai tu , sau de CÂT timp. Unii oameni vor să simtă doar partea frumoasă a vieţii, doar zâmbetul soartei, doar plăcerea de a fi cu cineva, de a te bucura de cineva, fie că e vorba de o clipă sau de 30 de ani. Nu le pasă. Şi nu îşi fac relaţii de durată pentru că nu le pasă. Şi poate doar spun că vor să aibe relaţii de lungă durată doar ca să prostească de bani pe un bătrânel idiot care va crede că e iubit dacă îşi dă toată pensia lui puştiulică. Sau spun asta poate pentru că în acel moment se simt singuri… şi nu le e ruşine să recunoască faptul că vor pe cineva doar aşa, să nu se simtă singuri. De ce mi-ar păsa mie dacă el caută într-adevăr sau nu relaţie de lungă durată dacă nici chiar lui nu îi pasă? Are mai mult sânge rece, e adevărat, dar asta nu e un defect. Cel puţin nu îl consider eu un defect. Apoi, el nu a întâlnit încă pe nimeni care să îi spună că acei ochelari “DD” sunt de prost gust, ci doar oameni care gândesc ca şi majoritatea societăţii în care trăim: manelisto-şmechereşte. În momentul când un om care are însemnătate în viaţa lui îi va spune că acei ochelari sunt de prost gust, fii sigur că se va gândi de 2 ori înainte de a-i pune la ochi.
       Bineînţeles că această critică la adresa prostului gust şi a oamenilor de joasă speţă e de bun augur, dar ar trebui făcută un pic mai cu înţelegere, mai în glumă, mai blând. Pentru că altfel nu realizăm nimic bun pentru cel care constituie ţinta “atacului”, ba dimpotrivă… iar tot ceea ce reuşim să realizăm este să ne scoatem în evidenţă persoana proprie… Chiar se merită să faci comparaţii între tine şi cei despre care vorbeşti? “fluture-omidă” e un fel de a spune “uite ce fluture frumos am devenit eu şi uite ce omidă rămâne manelistul ăla prost”
       Sper că nu mi-ai luat în nume de rău tot ce am spus până acum.

       • Nu am luat in nume de rau nimic din ce ai spus insa, trebuie sa recunosc: m-ai enervat la culme!

         Si asta pentru ca, evident, ai si tu dreptate. Si iti respect punctul de vedere. Iar critica, dar ce spun…? “Sapuneala” pe care mi-ai tras-o o voi folosi in mod pozitiv.

         Totusi nu vreau sa fiu inteles gresit.
         Am fost bucuros si multumit cu faptul ca am avut sansa de a face ceva si de a pune umarul la treaba. Ca rezultatul scontat NU a fost schimbarea mult dorita, asta este partea a doua. Am realizat in timp ca telul propus era oricum cu mult peste puterile noastre. Nu m-a infuriat insa nici esecul (pentru ca am avut multe de invatat din el) nici faptul ca nu au fost apreciate efortul si silinta.

         Stii, eu am marele defect de a fi idealist. Pentru mine a fii gay este ca in cantecul “La Difference” al Larei Fabian.

         Drept urmare, ma asteptam ca “oamenii” sa primeasca altfel mesajul. Si nu cum l-au primit. Acum exista trei variante (cel putin): mesajul a fost aiurea, mesagerul a fost talamb, receptorul nu facea parte din target.

         Cert este, si sunt recunoscator pentru asta, am castigat atunci cativa oameni si prieteni exceptionali, care mi-au devenit foarte dragi! Si in final, asta a contat, cred, cel mai mult. Deci pareri de rau prea putine. Mi-ar fi parut rau sa nu fi incercat.

         Intr-adevar… nu sunt cu nimic mai presus decat oricare altul doar pentru ca am doua job-uri (si a fost doar un exemplu, crede-ma; atunci cand ma laud o fac cu lux de amanunte, chem toata presa si dam si petrecere :p glumesc!).

         Nu sunt superior pentru ca am o relatie si sunt fericit (desi am mai spus ca, cel putin in cazul meu, fericirea a costat intotdeauna scump).
         Si da! Viata mi-a demonstrat ca nu sunt decat un fir de nisip. Ca Universul nu se invarte in jurul meu (deh, am avut si eu odata 18 ani).

         Dar macar de la stadiul meu de fir de nisip, ma gandesc ca am cel putin dreptul sa aleg. Ce muzica ascult. De cine imi place si de ce. Cu cine ma “inhait si de ce. Cu cine discut and so on. Iar uneori asta implica si etichetare, din pacate.

         Gandeste-te ca numai prin ceea ce ai scris, mi-ai lipit (poate involuntar) o eticheta pe frunte. M-ai judecat si ti-ai format o parere pe care o pastrezi pentru tine. Ai lasat totusi sa transpara un pic din acea parere (ceea ce m-a si motivat sa raspund). Iar contra-argumentele (ca nu am o cale batuta in cuie si ca nu mi-e frica de schimbare) exista. Practic. Insa nu isi au locul aici si acum.

         Revenind insa la subiect, pentru a incheia inainte sa fiu scos sa dorm afara la usa, pe pres, comparatia fluture – omida chiar e buna (parerea mea :p). De ce? Pentru ca fiecare din noi este liber (sau cel putin asa ar trebui) sa aleaga ce vrea sa fie: fluture sau omida.

         Eu am ales sa fiu fluture. La fel ca tine, probabil. La fel ca Robert, probabil. Am fost norocosi pentru ca asta a insemnat constientizarea capacitatii noastre de a evolua (mental, spiritual, professional).
         Iar tu, fluture Fireman, cum ti-ai dat oare seama ca ai depasit stadiul de omida daca nu prin comparatie (cu “specii” mai evaluate sau involuate de fluturi-omida)? Ce difera la noi trei, strict din acest punct de vedere, este modul in care privim omizile.

         Spun inca o data: nu am nimic cu omizile si cu alegerile facute de ele. Si incerc sa judec cat mai putin. Totusi, mie imi place printre fluturi.
         Pentru ca, recunosc, mi-e frica de posibilitatea ca singur printre omizi sa nu redevin si eu omida. Metaforic vorbind! (desi ar fi tot alegerea mea). In schimb, eu stau si scriu aici de zor… Oare de ce?

         • eu as spune mai degraba ca ai avut sansa de a fi fluture… ca puteai sa vrei tu mult si bine daca… sa spunem parintii tai nu aveau bani sa iti ofere casa, masa scoala, etc… Altii degeaba vor…

         • Nici nu am spus vreodată că mediul înconjurător e singurul vinovat de zămislirea fluturilor sau omizilor din cocon. Şi bineînţeles că până la urmă fiecare este răspunzător de ceea ce face cu viaţa lui.
           Dar poate unii nu au avut ŞANSA să vadă diferenţa dintre bine şi rău aşa cum o vezi tu, sau poate chiar li se rupe de ceea ce consideri tu sau lumea în general bine şi rău…
           Numai aceia care au posibilitatea cunoaşterii tuturor faţetelor cubului numit Viaţă şi aleg a zace în nepăsare, nedorind ceva mai bun sau mai demn, doar aceia sunt vinovaţi în accepţiunea mea.

       • Am uitat de un aspect foarte important.

         Recunosc…Nu m-am nascut fluture! Am fost ajutat de alti fluturi sa ma transform si eu din omida in fluture. Le sunt recunoscator si astazi. Si am considerat ca e normal sa ajut la randul meu alte omizi sa devina fluturi. Insa unele fie nu si-au dorit fie nu au putut sa inteleaga ca e mai bine sa zbori decat sa te tarasti. Iar eu am inteles atunci ca fiecare din noi evolueaza in propriul ritm. Si numai daca isi doreste. Au fost, desigur, si reusite, Si am inteles ca nu trebuie sa ma opresc din a incerca.

         • Fireman,

           Am cunoscut oameni care proveneau din familii extraordinare, cu parintii minunati care le-au dat o educatie aleasa si i-au trimis la scolit prin strainataturi… insa tot omizi au ramas… Si in cazul lor cred ca se poate aplica foarte bine ceea ce ai spus tu mai sus, ca e mult mai usor sa te simti superior decat sa accepti ca nu esti decat un simplu fir de nisip.

           Tu ai dreptate! Conteaza extrem de mult mediul. Dar mai conteaza si aluatul din care esti construit, mobila de la mansarda, cat si cum simti si, in general, cat esti de constient de ce se intampla in jurul tau si cu tine.

           Pana la urma…da-o dracului de comparatie cu fluturi si omizi. Poate ca intr-adevar gresesc si sunt superficial gandind in acest fel. Poate ca sunt mai degraba nemultumit de mine si de faptul ca nu prea mai reusesc sa ma adaptez intr-o lume aflata in continua degradare. Poate ca spiritul de turma ma va acapara si voi deveni si eu, in final, una dintre oile cu ochii blanji si umeji, spalata pe creier si fara drept de apel, pe care ma grabesc acum sa o judec. Pana atunci insa, cred ca e dreptul meu sa incerc macar sa ma impotrivesc curentului si cu putina rabdare care mi-a mai ramas in dotare sa incerc sa schimb ceva in imediata mea apropiere, atat cat se poate.

5. Ca de obicei discutia a divagat dinou, insa oricum nici dracu nu mai citeste blogu’ asta in afara de noi trei, asa ca hai sa dezbatem problema asa cum obisnuiam pe vremuri. 😀

   Delimitarea nu are un sens, ea se formeaza fara sa doresti. De exemplu cand gusti mai multe fructe poti analiza intensitatea gustului/placerii pentru fiecare fruct in parte. Right? Ei, apoi alegi cu precadere fructele care ti-au placut si le respingi (in sensul ca nu vrei) pe cele care nu ti-au placut. Deci, mai simplu: daca Gigel (de exemplu) a mancat prune, mere, gutui si nuci de cocos… si daca i-a facut cea mai mare placere gustul nucii de cocos…. si cea mai mica placere i-a produs-o marul… si daca opteaza ca fruct favorit (ravnit) pentru nuca de cocos si la extrema cealalta plaseaza marul… ar trebui sa isi pun intrebarea daca discrimineza sau nu marul??? Efectiv, nu ii place marul pentru ca: e rosu, e rotund, are coaja, are codita etc. Intelegi? Nu corespunde cerintelor, standardelor lui Gigel. La atat se reduce “judecata” de care vorbesti Fireman, la o chestie elementara: imi convine sau nu, chiar daca vorbim despre gay, haine, alimente, calatorii sau cluburi.

   Acum, hai sa inlocuim fructele cu oameni. Sau cu feluri de-a fi, sau caractere sau tipuri de personalitate. Experienta face delimitarea. Uite… un copil e cel mai mare explorator al sensurilor pentru ca nu stie ce inseamna timpul. Cu cat constientizezi mai puternic timpul, cu atat viata devine din ce in ce mai conditionata de factorul timp si se creeaza fara sa se doreasca un sistem de valori care dicteaza ce ti se pare corect, bun, satisfacator etc. So, dorinta de a alege se naste ca urmare a unui set de trairi, experiente etc. Delimitarea in cazul fata, este sinonima cu favorizarea intamplarii acelor situatii care produc un anumit fel de implinire. E foarte simplu.

   Fiecare om isi fixeaza mai multe scopuri, obiective, teluri in viata si linia care uneste toate aceste punctulete se poate considera trai. Da? Tot noi, oamenii, suntem dependenti si de autodepasire (io n-am mai pomenit un om care sa zica: “Da, domn’le, io is multumit cu viata pe care o am, nu imi doresc absolut nimic mai mult) si de fiecare data cand ajungem la punctul din extrema superioara, dorim altceva, exact ca intr-un joc “arcade”. Timpul devalorizeaza.

   Blogul asta asigura o anumita doza de interactivitate si suntem fiecare liberi sa ne exprimam ideile, se cheama libertate de exprimare. Referindu-ma strict la mine (si nu in general) daca tie iti plac merele si te satura, uite ca mie imi place sa sar din madagascar in columbia, apoi in india si sa sparg un cocos in caraibe. Dar stii de ce? Ca nu ma simt implinit mancand mere. Da, admit ca am facut si cu siguranta voi face compromisuri si voi manca cate un mar atunci cand mi se va face pofta de fructe (Hahaha, cred ca sauna atunci se cheama salata de fructe la abur). Insa nu voi tanji niciodata dupa mere si nici n-am sa ma gandesc inainte sa adorm la vreun mar.

   Tot parere personala: NU, nu cred in reabilitare. Reabilitarea e un basm frumos. Oamenii nu se schimba asa de usor. Pe cine sa reabilitezi? Pe unu’ care se uita la tine ca la o nava spatiala cu gura cascata si nu stie pe ce lume traieste? Sau pe aia’ care violeaza o baba de 80 de ani si ii fura 20 de lei si prosoapele de inmormantare? Sau’ pe aia care nici nu vor sa auda de munca dar asteapta cu mana intinsa asteptand sa li se dea de pomana? Sau pe cineva pe care nu a reusit statul sa reabiliteze in 20 de ani crezi ca va reusi cineva in urmatorii 10-15? Crezi ca unui om ii vei putea sterge cu buretele trecutul si instinctele pentru a crea o lume mai buna si mai verde?

6. Seara buna 🙂

   [GayRomeo]
   Probabil gay-ii [mai mult/mai putin] din Romania, au in plus, si prin asta nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar faptul ca au gasit internetul, o metoda mult mai usoara de a-si gasi “sufletul pereche”, printr-o relatie bazata pe iubire si incredere, NOT, care tot la sex se rezuma. Daca vorbesti cu ei din 3 propozitii, 2 is despre sex. Nu am cont pe situl ala, dar am dat, fara sa vreau, peste un asemenea specimen, pe un site care nu e tocmai gay-dating. In fine, nu detaliez asta, momentan.

   [Tipi 18-23 ani]

   Nu zic ca sunt gay convins, sunt doar bisexual, simt atractie catre ambele sexe, dar daca ar fi sa aleg intre m/f as alege m.
   Anyway, tipii de 18-23 de ani, desi dupa “tipar” toti care au “status” *caut relatie bazata pe bla bla…* nu cauta mai mult decat sex. Dar nu cred ca trebuie generalizat, poate dupa asemenea statusuri, sunt unii bine intentionati, desi nu prea cred. Dar … never say never :)).

   [Tristetea]

   Cum am spus si mai sus, majoritatea sunt 18->23 si bi-curios. Parerea mea, nu trebuie sa fi trist, interiorizat ca sa fi cu alte orientari sexuale. Probabil prin… tristetea asta, incearca sa atraga, prin mila, vizitatori si probabil future fuck buds. Prea multa drama… *rolls eyes*

   [Fundul]

   Am mai zis-o si ma repet [scuze] dar, “relatie bazata pe … [shit] ” si poze doar cu fundul… hmmm, ceva nu e right. Te face sa ii ceri poze, cu fata lui de “evadat din puscarie”. E adevarat, ca mai sunt cazuri, serioase, ca internetul te ajuta, sa-ti gasesti perechea…
   Scula, *pe un ton amuzant* cum ai abordat intr-un subiect, mai jos, photoshop-ul, poti sa ti-o maresti *rolls eyes* ca sa pari dotat, sa atragi… *rawr*. *sigh*.

   [Photo(gay)shop]

   Perfectionalisti, ce mai. ^

   [Aceeasi persoana cu 3-4 profile.]

   Probabil ca testeaza fidelitatea “fuck bud”-ului. Si sa nu-si dezvaluie adevarata identitate [apoi de ce si-au mai facut cont?]

   Stiu de ceva citat care suna ceva de genu “Fi schimbarea care vrei sa o vezi in lume”. Probabil ca asta ar fi “telul suprem”. Utopic desigur. Niciodata nu vei putea impaca si straight people si gay people atata timp cat exista biserica. Au trecut 2000 de ani si noi nu ne-am desteptat? nu zic ca ceva acolo sus nu exista, dar societatea, cel putin in Romania, devine din ce in ce mai controlata de biserica.
   Desi, probabil, la nivel inalt, la politicienii lui peste, dupa parerea lor, problema minoritatilor sexuale fiind una din cele mai mici probleme in romanica, nu se acorda atentie, sa se incurajeze, acceptarea semenului? nu toata lumea e la fel. Daca ar fi, ar interveni rutina.

   [Reabilitare]

   Reabilitarea este un vis frumos, cum spui tu Robert, atata timp cat nu avem valori de promovat, nu cred ca poate fi vorba de … reabilitarea mentalitatii.

   [Delimitare]

   Atata timp cat traim intr-o tara libera [sau asa zisa] si deciziile nu ne sunt dictate, putem incerca orice, ca deh, incercarea moarte n-are, si apoi face o comparatie, si alege ce ni se pare noua ca e mai bine.

   ps.azi ti-am descoperit blogul, si mi se pare interesant. de apreciat initiativa
   simteam nevoia sa comentez, desi ora inaintata… totusi.

   O seara placuta tuturor, voi urmari blogul in continuare. =D

7. Robert.
   comparatia cu fructele nu sta in picioare. pentru ca simplu: tu insuti esti unul din fructele pe care le enumeri. si tocmai esenta ta te pune undeva, fie si la inceputul acestei vieti pe picior de egalitate cu fructele pe care tu vrei sa le musti si sa le simti savoarea cu atata nesat. Asta e greseala ta. 🙂

   nu exista degustator de fructe si fructe. exista doar fructe. in discutia noastra, desigur. si savoarea ta, ca fruct se rezuma in critica celorlalte fructe. simplu. 🙂

   adica un mar mai acrisor asa, dar care arata totusi bine 🙂 pana se zbarceste si el pe creanga, alaturi de celelalte. :)))) dupa care ramane doar acreala. noah, nu stiu de ce ma iei cu atatea explicatii. probabil ca nu sunt eu cel caruia vrei sa i te explici sau probabil ca ma crezi cam incet la minte. ceea ce e desigur iarasi dreptul tau de merishor.

   stii foarte bine ca am inteles de prima data ce ai vrut sa exprimi in post si stii foarte bine ca stiu ca te faci ca ploua, jucand rolul de invatatoare care trece la exemplificarile cu mere si pere, pentru ca elevul nu intelege adunarea in ruptul capului.

   Rolul de degustator de fructe si-l asuma numai cel ce se vede mai presus de conditia sa, mai presus de posibilitatile sale, si mai presus, mergand pe exemplul dat de tine, de fructele din cos. Si crede-ma, numai daca ma uit putin mai adanc in ochii tai, se cunoaste ca rolul pe care ti-l asumi este indreptat spre autoaparare, nicidecum spre mushcaturi si aruncatul cu merele stricate dupa culegatori.

   Deci, alaturi de celelalte poame pe care le insiri, mai sunt cateva: tu, eu, Grid, si alte cateva poame, care la randul lor sunt degustate pe rand. De catre alti degustatori. Care degustatori prefera fiecare o savoare. Si asa cum tu spui de marul ala paduret ca este necopt sau plin de viermi, la fel degustatorul tau te poate arunca cat colo cand va vedea ca sub coaja ta frumoasa se ascunde atata acreala 🙂 Poate nu la prima muscatura… Dar te va arunca cat colo. Normal ca e dreptul fiecarei poame sa caute sa straluceasca intre celelalte poame, sa-si arate codita cat mai verde si coaja cat mai coapta, dar cred ca este nedrept ca una din poame sa se bage in fata celorlalte si sa le stropeasca cu “verde de Paris” ca sa nu se apropie nici un culegator decat de respectiva poama.

   Nu e oare mai placut sa lasi culegatorul sa adulmece mirosul? Si sa isi rezerve dreptul de a te alege sau nu, in functie de aroma pe care o emani? Nu e oare mai placut ca acel culegator sa muste mai intai din tine, imbiat de coaja rumena si sa isi dea seama apoi cat de pretioasa e aroma? Sau n-a ramas decat venin?
   Helloooooo, elementul surpriza???? Naturaletea???? Placerea descoperirii????

   Nu, hai sa arunc cu viermi in laturi sa vada culegatorul ce gaunoase sunt merele de-alaturi. Why the fuck do you care about what music is listening that natural, funny, beautiful (and i mean BEAUTIFUL, not only good-looking) man?

8. alex
   esti exemplul perfect pentru cele ce spuneam mai sus. Uite motivul pentru care se critica merele. si aici este tot un fel de gayromeo, numai ca exista un singur user si are cate profile vrea el, numai ca sa atraga ceea ce nu se poate atrage intre atatea poame stricate pe gayromeo, pentru ca abia daca mai ai loc de merisoarele alea stricate, chiar daca nu sunt coapte.

   Frate, ai dreptate in tot ce spui, numai ca tu vorbesti din convingere si altii doar de facon.
   cred ca esti urmatorul culegator.
   Pofta buna !

   PS Daca totusi iti dai seama, dupa, ca te-ai stricat la burta, iti pot da cateva sfaturi ca sa iti treaca greata.

   PPS Cu toate ca nu e legat de tine Alex, vreau sa mai precizez ca am urat dintotdeauna poamele (merele) de plastic, pentru ca nu iti dai seama de la inceput ca sunt false.

9. Iulian, fă-mi o favoare:

   Fa-ți un fișier robots.txt sau un meta tag care să împiedice motoarele de căutare să intre pe self pejăru’ tău că e conținut duplicat. Dacă nu ști cum se face, pasează (uber expertului , adică mie) datele de access.

   😉

10. ma bucur ca l-ai republicat 🙂 datele de acces… la o cafea

11. Je sui home și am și cafea cu alintaromă. Tocmai mi-am aplicat o mască de înfrumusețare cu lăptișor de matcă. 🙄 Zici că sunt o panglică din aia lipicioasă de prins muște pe care oamenii de la țară le aplică vara prin bucătării… 😆

    • Eu prind muște mai rar, pentru că lăptișorul de matcă nu cred că mă ajută mai mult decât un sport sau decât renunțatul la țigări. 🙂

12. voi nu muriti de plictiseala?

    • Salut si buna dimineata ai servit cafeluta? 🙄

13. rasfoind in trecere comentariile voastre legate de site urile crdd ca toti suntem in aceeasi oala.principii,idealuri….kkt.cand ajungem acasa deschidem,asa doar un pic,site ul(unde evident avem profil)si ne postam frumos in fata ecranului(un pahar de cola si scrumiera sunt nelipsite) dam click pe cautare detaliata si bum regiunea in care suntem log ati isi face aparitia,aprindem o tigare si vedem ce mai este nou!daca i vreun tip nou ,dragutz si mai are si ceva in pantaloni…ne apucam si scriem si uite asa ,dupa cum bine stim incep orele de mesaje.
    un id(msn,messenger,skype)si dai apoi chat uiala…schimb de poze,hai si un pic webcam,….ne placem…hai sa ne vedem.el la mine sau eu la el..nu conteaza sex sa iasa.

    cam asta cautam cu toti…rostul site urilor de profil este sex ul…
    ce relatie…amicitie,prietenie,kkt sex si atat
    cati dintre voi au, sa zicem,o relatie stabila…rasp nimeni

    • numele unui profil, ce poze are sau nu, cat e de mare, cat a studiat pe mine unul nu ma deranjeaza. suntem liberi sa decidem cu cine vrem sa vbm…

    • In general nu e bine sa “generalizam” desi mai mult asta facem.
      Totusi exista si exceptii. La capitoul “relatii stabile” iti scrie una dintre ele… 🙂

    • Summer,

      Nu ştiu de ce ne bagi pe toţi în aceeaşi oală. Poate că unii din noi chiar au idealuri şi principii, că doar asta ne diferenteaza de paria societăţii, nu?

      Eu cel puţin, recunosc că mă uitam la poză de la profil, dar nici un statement sau un headline inteligent nu treceau neobservate. Cât despre mărime, întotdeauna am fost de părere că tre` să-l FUŢI, nu să-l umpli cu carne 😆 . Da` poate am eu concepţii demodate.

      P.S.: Dating site nu e echivalent cu Futai Site. Pentru asta, avem vreausatefut dot com 😉

      See ya !

14. Toată povestea asta cu fluturele și omida este de fapt o capacitate și un crez în același timp. Sunt mai multe sensuri care se bat cap în cap. Spun asta pentru că stă la mintea găinii ca nu suntem la fel. Unii pot mai mult, alții pot mai puțin: bagajul genetic, educația, banii, personalitatea și probabil alți factori fiind răspunzători pentru aceste diferențe. Nu cred că este nimeni atât de intolerant încât să nu înțeleagă aceasta. Să nu crezi FireMan că am io ceva cu ăla care și-o freacă în fața webcam-ului pentru deliciul vreunui bătrânel sau cu altu’ care vrea sex și îl doare la brișcă de prostiile (asta e părerea lui) pe care le debităm noi p-acilea. Nu, nu am nimic cu ei. Ba mai mult, nu ma interesează.

    Stii de unde se naște conflictul? Din drumul care merge în direcții opuse si pe care il parcurgem fiecare – vrem, nu vrem. Diferența este că unii pot face cârdășie și se adună în haite ca lupii, iar alții, nevoiți sau nu, sunt singuri pe drumul lor. Nu mă întreba de ce au hotărât ăia de la drumuri și poduri sa facă intersectiile astea blestemate că nu știu și cel care va descoperi va da lovitura. Așa se face că după ce parcurgi o anumită distanța obosești și atunci e vremea întrebărilor. Ne transformăm cu toții inapoi în copii și repunem întrebarile lor: De ce e roșu mărul?, De ce se îmbolnăvesc oamenii?, Când vine bunica înapoi și de ce a trebuit să plece? … și așa mai departe. Din momentul în care ai niște răspunsuri nu mai e cale de întoarcere… de pe scara care duce spre podul casei. 😎

    Vorbind mai pe șleau, ce să apreciez? Că merg la magazin și mă întâmpina o pizdă proastă cu un ce vrei scos cu forcepsul din ea? Că seara s-adună în haite viitorul țării care e gata oricând gata să îți arate colecția de cuțite? Că pute în metrou? Că e jeg pe plajă? Că s-au tăiat toate pădurile? Că e atâtă boală pe Pamânt încât mi-e teama că în curând vom ajunge să crăpăm dracu’ cu toții? Că eleve de 17 ani avortează fetuși uciși cu andreaua bunicii in WC? Că avem impresia ca valoare e un cuvânt inventat de Adrian Copilu’ Minune? … si câte și mai câte… și-atunci… repet ce dracu să apreciezi? Și cum să te mai comporti cu toți ăia care sunt de umplutură și fac umbră Pamântului pe degeaba (copirait Persona Non Grata)? Să le suflăm în cur? Să mă simt vinovat că mă număr printre cei care nu îi tolerează? Să ne minunăm cât sunt ei de șmecheri și cât de fraier a fost moșu’ ăla care le-a trimis 200 de euro? Eu unul, nu pot. La fel cum nici nu ma pot travesti în omidă (am zis să păstrez povestea) și să îmi autoimpun să trăiesc așa doar pentru că e mai simplu într-o lume a orbilor să te pierzi. Cum v-ați simți dacă aș face asta și v-aș spune: Bă idioților, aici e viața… muiștilor care a-ți încercat să vă luați zborul! Eu mă simt bine cretinilor, aici e viața… nu acolo!!! Ignoranților!!!

    N-are sens să pun repede mâna pe vreo carte și să arunc cu citate să vă conving de ceea ce simt eu… neahhh… nu asta vreau.

    • nu credeti ca voi sunteti prea cinici? va dau dreptate cu eufemismul “omida vs. fluture” dar parca ati iesit din rezervorul de acid. cel putin eu nu vad asa de… pesimist. si uite ca mai citeste si altcineva ce scrieti pe aici

15. Da, Robert dar mândria de sine e mult mai nobilă dacă o păstrezi în sinea ta. De ce să arăţi că te simţi superior? De ce îţi e frică să nu te amesteci în… lumea orbilor? Cu siguranţă că strălucirea din ochi îţi va fi remarcată şi fără să clipeşti prea des din ochi, de către cei care merită, bineînţeles…
    Şi eu nu cred că vreau să conving de ceea ce simt eu, pentru că sunt eu convins pe deplin de ceea ce simt. Şi nu îmi trebuie nici o confirmare că e bine sau rău. E acelaşi lucru pe care l-am gândit şi atunci când mi-am spus că trebuie să accept ceea ce simt şi ceea ce simt vis-a-vis de băieţi: “nu am nevoie de confirmarea nimănui că ceea ce simt e normal şi bine şi nu sunt bolnav, pentru simplul fapt că simt lucrul ăla şi mi-e bine aşa”. Din cauza asta nu fac lobby pe tema “cine sunt eu şi cine sunt omizile de lângă mine”, cu toate că poate aş fi mai interesant dacă aş face asta, şi pentru mine şi pentru cei din jur. Şi eu am avut traume emoţionale care mă făceau fie să mă simt ultimul om, fie să îmi exagerez atributele de fiinţă umană, dar nici una din acestea nu m-a făcut să uit că în fond sunt tot o parte din NIMIC. 😳 Şi asta nu înseamnă că nu am pretenţii de la mine şi de la cei din jur, ci doar că am acceptat să nu judec, ci să văd doar parte frumoasă a fiecărui lucru sau fiinţă, sau cel puţin să încerc să fac asta.

16. Ți se apleacă la un moment dat bă. Te saturi de toate mizeriile care se chinuie sa îți sară în ochi. Nu sunt io ăla care nu știu ce înseamnă a fi sărac sau a nu avea. Jur că nu sunt. Dar se poate și altfel iar săracu’, nu poate mai mult nu este o scuză. Mă scot din sărite tupeiștii, oamenii care zic ha? te crezi deștept muie? Stai că te fac io! I-aș tăia și aș presăra sare așa cum se face cu porcii la țară și i-aș atârna în centru lânga McDonald’s.

    Si crede-ma că nu judec. Crezi că mă simt io buricu’ pamântului si vreau să arunc cu pietricele colorate catre unii și alții ca să dovedesc cât mi-s io de bun sau de tare? Nu! Sunt un prost, un cretin si-un visător care nu a știut să ia de la viață ceea ce i s-a oferit. Asta sunt eu. Nu sunt în stare să ma judec nici măcar pe mine, darămite pe alții. Doar ca nu sunt de acord cu modul de a pune problema al celor enumerați mai sus.

    Iar asta cu alesu’ părții frumoase… felicitări pentru capacitatea de a vedea la un om doar părțile frumoase. Io nu am acest dar. 😉

17. Văd DOAR părțile frumoase atâta vreme cât cred eu că respectivul meritâ atenție… Dacă dovedește că nu merită să îi văd doar părțile bune, atunci nu mai e interesant.

    Și ce te oprește să începi și să dai în cap celor pe care îi enumeri? Oricum cu morala și aerul de superioritate nu faci nimic, te asigur. Dacă simți că trebuie să le dai în cap, fă-o, sau spune-le în față, nu îi critica pe un blog unde oricum ei nu se uită niciodată. Nu rezolvi nimic…

18. Nu e vorba de a critica sau a face morala. Dacă ar fi așa, atunci orice mediu în care oamenii își pot expune păreri (inclusiv TV, radio, reviste) devine automat o mașinărie care face morală și critică, ceea ce stii și tu ca nu e adevărat. 😉

    E părerea mea (și-a multor altora), țin la ea și-atât. E foarte simplu.

    Restul e poveste.

19. dacă nu aș fi ținut și eu la părerea mea, nu am mai fi discutat nimic, decât ”uite ce cur mișto are ăla”.

20. Am uitat sa adaug la lista pe aia cu poza mica, mica, mica.

21. Avand  in vedere  ca  cam toti  va  dati  pe  aicea  parerea ….. ma-am  hotarat  sa  o  fac  si  eu  (p.s.  sunt  la  facultatea  de  psihologie :idea:) fie  care  comportament  are  la  randul  lui  o motivatie, problema  in spate.  Daca  e  sa  vorbim  de   persoanele de pe  ,,gayromeo.com”  intr-un  adevar  tind  sa  cred ca  sunt  de  o  calitate  mai  proasta, nu  toate  cu  excepti bine  inteles. Iar legat  de  modul lor de  afirmare, pozele  din profil, preferinte, etc  tin de  etica  fiecarei  persoane. Iar  ca o concluzie  fiecare  face  ce  vrea  si  de  asemenea  isi  asuma  riscul ;-).

22. Intr-o zi oarecare, fiecare dintre noi s-a trezit cuprins de foirul zburdalnic si nebunesc al iubirii.  Vibratiile amorului ratacesc pe Internet si se aseaza cu infrigurare pe imaginea dintr-o poza, uneori clara, alteori usor cetoasa, atat cat sa acopere asimetria ochilor sau “brunetia” accentuata a pielii.
     
    Iubirea rade prin cuvinte si devine tot mai fulminanta pe masura ce citatele din marii filozofi ai lumii se constituie inteligenta proprie.Un citat din Tutea sau unul din Nichita Stanescu atrag amorul cum dulcele atrage un pogon de muste.Iubirea de tip “e-mail” este o azvarlire copioasa si adanca in adancurile iluziei.Pana cand personajele se vad, se intalnesc si se cunosc , franturi de nebunie, inchisa intre litere, prind a se urca spasmodic pe sufletelul omului singur, cuprins de nevoia de a iubi, mai mult decat iubirea in sine.
     
      Stimulul renuntarii la capastrul aprig al singuratatii ramane aparatul acesta de memorat propozitii si de vorbit fara voce.Acolo, in fata unei hartii imaginare, se creeaza lumea unei iubiri imaginare.Pe Internet nu rasare soarele si nu fosneste marea, ca o poveste a abisului sufletesc sau ca o miscare a fiintei intre valurile zgomotoase ale vietii.
     
      Nu mor oameni, nici lumea nu pare mai odioasa decat este in realitate.Artificialul e-mail-ului aduce in noi nevoia de a comunica.Nevoia de a renunta la stigmatul singuratatii, de a putea sa ascultam marea ca pe o simfonie de fericire.
     
      Un ceva artificial sfarseste prin a creste nevoia noastra de a evada spre viata, spre miscarea din ea.Este in iubirea “e-mail” fuga de nefericire si fuga spre fericire.Pulsiunile nervoase, nebune ale fiintei, care lupta cu artificialul prin folosirea artificialului.Cand te saturi de chat,visezi odihna.Si, cand iti ajunge la ureche nemuzicala durerea unui cantec ,visezi sa canti chiar tu.
     
    E-mail-ul este forma prin care cautam fericirea.Este ciudat faptul ca stam in fata unui ecran si traim cu forta sentimentelor noastre iluzia unei conversatii.Cum izbuteste mintea sa creada intr-un om aflat la celalalt capat al…lumii totusi aproape? Cum se reduc distantele si visele prind contur in viata intr-o armonie si dizarmonie care izbesc cu putere direct in inimioara?
     
      Sageata iubirii “e-mail” tinteste in inima iluziei noastre.Ne indragostim de imaginea unui necunoscut si,parca,de citatele care-i compun inteligenta.Iubim ceva din noi in cineva nevazut si, parca, zburdalnica noastra nevioe de a fi, de a trai prinde conturul unei nevoi imperioase.
     
      Cata iluzie este in iubirea unei imagini? Cata imagine este in orice iubire? Cat iubim in inchipuire mai mult decat in realitate? Iluzia marii iubiri devine realitatea insasi, pentru ca realitatea sa-si piarda consistenta.Parca nu mai conteaza unde traiesti, daca simti in tine aceasta nemasurata si nebuna fosnire a marii iubiri.
     
      Nu realitatea devine primordiala, cat iluzia ei.Ceea ce pare, este.Si ceea ce este, poate sa nu aiba nici o valoare.Atat timp cat investim afectiune, viata pare ca un cercel de diamant.Il porti cantand pe marile strazi ale lumii acesteia si, pentru o clipa, o zi sau pentru franturi de clipe si franturi de zile traiesti senzatia “regala” numita iubire.

23. aveam si eu profil pe romeo vreo cateva luni (2 sau 3….nu mai retin) …dar l-am sters tocmai din cauza persoanelor care sunt acolo…si sincer nici macar nu m-a tentat sa imi refac profilul….
    dar cu toate astea zic hai sa vad si eu ce lume se mai invarte pe acolo….si cand ce sa vezi numai dom’soare, care mai de care mai fitzoasa (specific ca am intrat fara sa imi fac profil), ba diferiti tipi cu fitze in cap, care cred ca nu s-au mai intalnit cu oglinda de mult timp….altii cu suferinte sau poze care sincer iti provoaca greata….sau cel putin mie mi-au dat senzatia asta…dar cu toate ca sunt aproape goi, fara sa isi arate fatza, si cu corpul lucind din cauza tonei de ulei pe care au pus-o pe ei, toti sunt MORE TOP, sau…ACTIVE BABY (but…..arata mai rau ca niste cu*ve).

    Asa ca inca odata ma bucur ca nu mai am profil pe acel site…plin de D’soare materialiste 😉

    • ❓ si ai gasit alt site mai de calitate? am mai intrat pe altele, dar toate sunt cam la fel cu romeo sau chiar mai rau.

24. Te scoli de dimineata si saluti stralucirea soarelui, privesti albastrul cerului, te impresioneaza un gest de tandrete, te intristeaza o floare care …of un ingeras un parfum in amurg speranta si dorinte un an mai fericit multe inpliniri si o intrebare daca si tu doresti sa ne cunoaAs vrea sa fiu o lacrima
    Sa pot aluneca usor pe obrazul tau,
    Sa-ti ating buzele
    Sa simt dulceata lor.
    As vrea sa fiu o adiere
    Sa-ti mangai fruntea cand adormi
    Sa iti soptesc langa ureche
    Cat …

    si astea imi plac mult si tot ale tale sunt asa-i?
    pup.ce caut e un suflet nu frumos nu sint frumos sint un tip normal doar ca sint untip brunet asa ca daca nu judeci omul dupa culoare ci dupa inima lui dupa felu lui de gindire ,iti place sa te inratisezi sa saruti sa mangai sal saruti peste ott sal facisa simta ca esti dorit si pe tine sa te faca sa gemi si multe vino te ast LA TEL FARA MS F BIB CI DIRECT FI OM SI CERE SA TE IUB SA IUB TE PUP SI TE AST DACA ESTI DIN BUC SI AI LOC

25. am cunoscut multi gay dar nici unul cu caracter concluzia finala toti gayy sunt bulangii

26. George, ai punctat bine. Stiam ceva amuzant legat de asta

    Fiul unui cioban nu stia cum sa-i spuna tatalui sau ca e gay. Dupa cateva pahare de horinca, isi ia inima in dinti si-i spune:
    – Tata, eu sunt gay!
    Dupa cateva secunde de cugetare, ciobanul il intreaba:
    – Fiule, costum Armani ai?
    – Nu, raspunde fiul.
    – Cu parfum Boss te dai?
    – Nu, raspunde fiul.
    – Masina Porsche conduci?
    – Nu, tata, stii bine!
    – Atunci nu esti gay, ma pula, esti un poponar de rand!

    😆 😆 😆

27. oscar wilde mai sti bancuri? daca da, mai zile ca le zici bine.

28. ok uite ca vin si eu cu un replay la acest post 😛 da intradevar si eu imi petrec destul de mult timp pe romeo, si am intalnit oameni extraordinari cu care poti sa ai si alte subiecte de discutie inafara de sex. Nu sunt genul care sa vorbeasca despre sex, cand ai atins acest subiect risti sa te blochez iar daca e vorba pe mess sa iti iei ignore.

    In legatura cu tipii de 18-24 de ani ma incadrez pe 28 sept fac si eu 22 de anisori dar sincer eu prefer tipii mai maturi de la 27 de ani in sus deoarece consider ca stiu ce vor de la viata si sunt cu capul pe umeri. Tind sa cred ca au mai multa minte decat pustanii desi de multe ori m`am inselat. Intradevar multi tineri gandesc foarte anapoda, dar sincer eu tind sa cred ceea ce mi`au spus multe cunostinte ca gandesc mult prea matur pentru varsta mea si stiu ce vreau de la viata.

29. wew guys,chill ‘a bit,eu mi’am gasit jumatatea desi dintr’o prostie,am postat un anunt pe olx (LOL) la sectiunea barbatii pt barbatii and guess what???? mi’am gasit jumatatea,de fapt am postat la un amic de al sau pe profil (inca nu ne cunoasteam) apoi amicul lui ia povestit despre mine si tot asa…..in final mi’a dat add pe mess si am chat’uit o vreme pana ma’m indragostit iremediabil de el…faza nasoala este ca el nu ma iubeste ca pe un iubit…insa eu as face orice pt el si imi este greu sa renunt la el,avem deja 2 anii impreuna si imi este greu sa accept ca poate face si cu altii si eu nu :(((( astept pareri,btw misto bloogul,ne mai auzim cya!

30. @Dark Storm, pot spune ca pana de curand si eu am trecut printr-o experienta asemanantoare … Iubestel neconditionat si nu astepta zi de zi sa zica, te iubesc, sau sa iti ofere aceeas afectiune care i-o oferi tu. Intotdeauna intr-o relatie cineva iubeste mai mult si cineva iubeste mai putin. Sunt foarte rare relatiile in care iubirea este la acelas nivel spiritual intre cei doi.

    Daca tii la el, daca il iubesti cu adevarat, traieste in prezent si bucurate de ceea ce ai acum. Nu incerca sa il minti, sau sa ii ascunzi lucruri, sau sa ii invadezi intimitatea, dupa cum fac unii indragostiti care sunt gelosi ( aka chiar si eu ) .

    Chiar daca el nu te iubeste ca pe un iubit, totusi gandestete ca sunt 2 ani, 2 ani in care el a stat langa tine. Probabil ca este cu totul si cu totul altceva de care lui ii place la tine. Poate sufletul tau, poate comportamentul tau…

    Cer e ca daca lui nu ii placea nimic la tine, nu statea nici macar o secunda cu tine. Bucurate de ceea ce ai, bucurate ca ti-a raspuns la iubire, in felul lui. Traieste si bucurate de prezent, pentru ca nu stii ce iti poate aduce ziua de maine.

    Heh … amintiri …    :-((

31. La cate comentarii are postul, al meu nu isi mai are rostul. :))

Comments are closed.