Imi cer scuze ca nu am mai stat sa scriu acest articol cu diacritice insa nu mai am rabdare si trebuie sa scriu.
Toate bune si frumoase pana acum aproape o saptamana in urma. Eram singur si cumva imi acceptasem conditia. M-a contactat pe net un tip care era curios sa intrebe tot felul de chestii despre viata de gay, el fiind nou in toata aceasta chestiune. Am stat de vorba cateva zile, puteam observa putina paranoia in discutiile cu el si mi se pareau cumva normale. Am concluzionat cateva trasaturi ale lui din discutiile pe net: bine educat, inteligent, destul de glumet si amuzant si parea a fi “nepatat” de lumea asta urata.
In gluma intr-o seara i-am zis ca mai bine am iesi la o cafea decat sa stam de vorba pe net si, socant pentru mine caci nu ma asteptam, a acceptat invitatia mea. Ne-am gasit noi in punctul in care am stabilit. Vreau sa spun ca as fi putut sa jur ca e un barbat la care am visat mereu. Am mers la o cafea. Am stat si am povestit. Mi-a spus cate ceva despre el. Nu mare lucru. Mi-a spus ca nu doreste sa fie cunoscut ca are un job foarte important si de interes public si ca doreste sa fie foarte discret totul. L-am asigurat ca nu are pentru ce sa isi faca griji in privinta mea.
Am ajuns acasa in acea noapte si am mai vorbit putin cu el pe net. Moment in care el mi-a facut invitatia de a bea cafeaua la el acasa in urmatoarea dimineata. Am acceptat. Am baut noi cafele si alte chestii si am mers apoi la TV timp in care eu de emotii trancaneam tot felul de chestii. Si din senin in mijlocul povestirilor mele aud cum el mormaie ceva. Nu am inteles ce a spus si l-am rugat sa repete. Rosind imi spunea “Vreau sa te sarut”. Eu am ramas blocat. Sunt cam fraier eu din fire. Apoi am realizat ce voia. M-am dus langa el pe canapea (pana atunci eu statusem pe fotoliu si el pe canapea) si l-am luat in brate. Tot el a fost primul care a sarutat. Eu eram putin speriat caci nu ma asteptam de la un tip care sustine ca e prima data cu un tip. Ma luasera toate cele. Nu mai spun ca aveam o erectie…
Ne-am ridicat in picioare si ne tot sarutam. Canapeaua fiind din piele pe mine ma deranja ca ma tot lipeam de ea. Ne-am tot sarutat si in valtoarea momentului i-am zis sa mergem in dormitor. Am continuat sa ne sarutam cred ore in sir. Nu am facut nimic altceva. Ne sarutam si ne tineam in brate. Ma simteam extraordinar. A venit momentul sa plec pentru ca aveam ceva treaba. Inainte de plecare imi spune ca ar vrea sa ne petrecem noaptea impreuna si am acceptat. Noaptea a venit si ea cu ceva momente fierbinti. Nu o sa detaliez ca nu asta e esenta.
Au urmat alte doua nopti in acelasi stil. In acele cateva zile abia ca am mai dat pe acasa pe la mine caci el voia sa stam cat mai mult impreuna. Am descoperit astfel un tip plin de afectiune, care are multe de daruit, un tip iubaret si foarte cuminte.
Numai ca a venit momentul in care eu a trebuit sa plec din tara. El stia asta de la bun inceput. Eu pot spune ca sunt indragostit. Am descoperit in acele trei zile un barbat minunat. M-a facut sa ma simt iubit si dorit ceea ce nu se mai intamplase chiar de multa vreme. Dupa trei zile impreuna urmeaza trei luni de despartire. De cand am plecat vorbim pe net. Sunt speriat ca nu as vrea sa il pierd. Imi doresc nespus de tare sa fie ceva intre noi desi mi-a spus ca nu am sa pot vorbi numanui despre el ca fiind iubitul meu. Am acceptat pentru ca nu mi se pare ceva deplasat.
Problema mea este ca nu stiu ce sanse sunt sa fim impreuna dat fiind faptul ca noi nu ne stim decat din cele cateva zile petrecute impreuna. E tare aiurea ca imi este dor de el si imi lipseste afectiunea lui. Si eu care nu mai credeam in toate astea…
Ce sa fac?
@NikOS, intr-o astfel de dilema sunt si eu. Am cunoscu un tip, ma refer la mine, de trei saptamani si patru zile, iar in zilele acestea ce vor urma, dorim sa ne vedem si sa stam impreuna pentru cateva zile. Si eu il iubesc, insa nu-mi da voi sa ma apropii prea mult sentimental d, ii este oarecum frica sa nu fie ranit. Nici la mine nu sunt sanse sa raman impreuna cu el, dar vreau sa cred cu tarie asta, ca se poate si-mi zic deseori “Da! Cred ca se poate!”, deci, in concluzie nu dispera si daca el “te iubeste”, asa cum tu “il iubesti”, orice este posibil. Nu te gandi ca nu vei fii impreuna cu el, ci din contra ca te va dori si dupa aceasta despartire de trei luni, o realtie intre doi oameni care se doresc mult, se poate realiza si in minim trei zile. Eu iti doresc multa bafta si fi increzator. Succes!
Ce sa faci? Talk to him. E cel mai intelept.
E vorba despre ce vreti unul de la celalalt.
Nu e nevoie de experti in psihologie si ale amorului aici, ci doar de comunicare.
Daca nu risti, nu castigi, nu? Adica da, distanta e o problema, dar nu e atat de grava. Avand in vedere ca amandoi v-ati simtit bine, ceva s-a legat. Pentru o iubire adevarata nu e nevoie de ani ca sa iti dai seama de ea, e de ajuns o singura zi…
Din ce spui tu, trag concluzia ca nici el nu a ramas indiferent, avand in vedere ca vorbiti in continuare. E putin dureros ca te-ai atasat asa tare de el si cred ca atatea sentimente intr-un timp atat de scurt iti dau bataie de cap, si totusi nu ai de unde sa stii ca nu v-a merge.
In timp banuiesc ca o sa iti dai seama daca ceva o sa se lege sau nu. Cel mai bine e sa nu tragi concluzii pripite, distanta nu e una din cele mai mari piedici.
Daca cineva iti impune sa pastrezi o relatie secreta si iti pune conditii despre ce si cum sa vorbesti cu familia si apropiatii tai… atunci nu ar trebui sa fii in acea relatie cu el, pentru ca nu te respecta ca pe un egal si deci nu te va primi in viata lui. Cel putin asta e parerea mea
Cum se va desfasura relatia voastra in secret, ca sa nu va vada nimeni? In dormitor, si mai unde? Think about it…
Admit, in Romania lucrurile stau putin diferit, dar adevarul este ca daca ne uitam obiectiv la situatie, lui ii pasa mai mult de ceea ce cred alti oameni decat de posibilitatea unei relatii cu tine. Chestia asta nu se va schimba atata timp cat el isi vede (inca) sexualitatea ca pe ceva negativ sau rusinos. Altfel, n-ar avea nimic de ascuns.
Sex, kissing or cuddling are all easy, trust me. Mai greu e sa nu te simti singur alaturi de celalalt.
Azi am avut o discutie de vreo 4 ore la telefon si pe net puse cap la cap cu el. Eu vreau ceva “palpabil” sau mai bine zis, eu nu fac nimic daca nu vad un viitor in primii pasi pe care ii fac. I-am explicat asta, el nu stie daca vom avea ceva vreodata impreuna, nu stie daca isi va dori sau va putea locui cu cineva impreuna, nu stie daca maine nu cumva i se va pune pata sa se insoare si sa faca si niste copii. Eu unul ma asteptam sa aud toate astea si totusi m-am blocat. Una din replicile lui pe care nu le-am uitat a sunat cam asa “Invata sa fii egoist si sa iei ce e mai frumos de la viata chiar daca asta insemna doar trezi zile de fericire. Ai prefer sa nu le ai nici pe alea?”. Ma vrea insa nu imi poate oferi nimic din ce imi doresc eu. I-am zis ca imi doresc sa mergem la sala si la inot impreuna. Raspunsul a fost ca el merge cu colegii de munca 4 zile pe saptamana si nu are cum sa o faca si cu mine fara sa atraga atentia. Apoi mersul la cinema. Nu am putea merge in Constanta la cinema ci poate doar in Bucuresti. Si lista cu restrictii ar putea sa continue.
Oare merita sa imi pierd libertatea si identitatea pentru a simti afectiunea cuiva? Fara a avea niciun fel de garantie ca vreodata va fi ceva mai mult decat o “Aventura de iatac”.
@Martin – Daca as avea jobul lui si eu as pune niste conditii. Mi se pare cumva firesc insa nu asta e problema pentru mine. Ci faptul ca nu mi se ofera nimic in schimbul unor sacrificii care nu sunt tocmai insignifiante. Stiu. Multi vor spune ca in dragoste daruiesti fara a conditiona. Dar as si eu dorintele si visele mele care pentru el nu inseamna nimic. Daca vorbesc despre ce as vrea eu spune ca pun presiune pe el.
In clipele cat am stat cu el, adica 3 zile si 3 nopti, nu m-am simtit in nicio clipa singur. Ba mai mult am simtit ce nu am simtit in trei ani de relatie cu exul meu.
(1) În primul rând tu vorbești despre dragoste și sacrificii cu cineva pe care l-ai cunoscut trei zile. Care sacrificii semnificative? Sacrificii înseamnă să te muți cu cineva în alt oraș, să stai de fundul lui, să îl ajuți să își îngrijească mama bolnavă sau mai știu eu ce.
Ceea ce descrii tu că ai trăit cu el este un lucru frumos în sine, dar în nici un caz nu e dragoste.
Din păcate, nu mă vei crede pentru că nu ai experiența de viață necesară (încă). Încearcă să fii bărbat, nu copil și să conștientizezi că dragostea nu se întâmplă de fiecare dată când te săruți cu cineva și ai o erecție.
(2) În al doilea rând, poveștile astea cu job-ul mega-important pe mine mă fac să râd cu lacrimi. Până și Polonia, jgheabul homofob al Europei de Est, are parlamentari gay. Paranoia asta cu mersul la cinematograf tocmai în București mie îmi intoarce stomacul pe dos. Iar pe tine ar trebui să te sperie, pentru că se va întoarce la un moment dat împotriva ta.
Am văzut eu filme cu din ăștia pe care azi îi f**i și mâine te ard pe rug în public ca să arate lumii că nu te cunosc.
(3) V-ați cunoscut, nimic de reproșat. Acum că ai descoperit că vreți lucruri diferite, dați-vă mâna respectuos și vezi-ți de drum. Oamenii în viață te tratează fix așa cum le permiți tu să te trateze.
A fi bărbat (sau femeie, poftim) și nu băiat (fată) înseamnă și să știi ce vrei de la viață.
@NikOS, trebuie sa fiu de acord ultima opinie data de @Martin. Citind articolul tau inca o data, si comentariile date, am ajuns la concluzia ca nu se merita sa te sacrifici pentru o “Aventura de iatac”, cum ai numit-o tu mai sus in comentariul tau. Tipul, clar nu doreste nimic serios cu tine,decat simplii “amici cu beneficii”, iar ca te-ai simtit tu exceleant in preajma lui, este doar o alarma falsa, nu te legat de vise frante, doarece nu merita, ca tu sa suferi, iar el sa fi bine mersi. Sfatul meu, indeparteaza-l inainte ca tu sa te indragostesti fara sa-ti dai seama,in caz ca nu este prea tarziu, iar apoi sa suferi pentru ce, pentru un tip ce nu te merita.
Toate cele bune!
Nu sunt indragostit, poate imi place prea mult individul. Ce-i drept mi-a cam inmuiat armura cu care ma pazesc eu de obicei de fel de fel de cretini ca tare mi-am luat-o de la viata in stil mare.
Insa stiu sa fac distinctive intre a place pe cineva si a fi indragostit. Nu neg ca daca nu ar fi situatia data si restrictiile impuse de el, mi-as fi dat fraul liber sentimentelor imediat. Insa in cazul asta nu imi permit sa ma risc sa ajung sa sufar. Asa cred eu. Poate gandesc prea mult si simt prea putin.
Cert e ca el mi-a mai spus un lucru. Ca pe el nu il deranjeaza si chiar si-ar dori ca eu sa imi caut pe cineva care sa fie asa cum vreau eu si sa imi ofere ce am eu nevoie in timp ce noi doi ne traim “idila” dar ca poate intre timp isi va lamuri si el sexualitatea etc. Nu stiu daca am mentionat dar tipul e la prima “abatare” de acest fel cu un barbat.
@NikOS, sunt in aceeasi dilema ca si tine, iti inteleg sitatia si inca chiar foarte bine. Si al meu mi-a marturisit ca nu are nimic impotriva sa-mi gasesc pe altul, nu-l l-ar deranja acest lucru, care este dispus sa accepte ceea ce ofer si sa vrea acelasi lucru de la mine, insa noi vom fi mereu “prieteni cu beneficii”. Eu incerc totusi sa-l fac sa ma vad si ca pe altceva, dar timpul poate spune asta. In stadiul acesta te afli si tu momentan, nu te supara pe mine. ok! Acesta e realitatea in care traim! Toate cele bune!
go with the flow
Un prieten al meu mi-a spus sa ii dau timp ca se “va da el pe brazda” si va lua singur decizia de a fi cu mine. Dar poate va fi prea tarziu…
To go with the flow nu prea e in stilul meu. Nu m-am lasat niciodata dus asa fara sa stiu unde voi ajunge sau daca voi ajunge undeva.
Dar timp are destul pana ma voi reintoarce eu acasa…
Atunci voi vedea ce si cum.
@Marius – nu ma supar pe nimeni. Citesc tot ce spune fiecare si incerc sa trec prin filtrul mintii mele si sa vad poate ceva ce nu am vazut pana acum.
NikOS esti un tip inteligent! O sa iti dai seama de unul singur daca vrei sa continui relatia sau nu.. Oricum daca o sa mai fi in dilema, cel mai bine e sa iti urmezi instinctul.
din tot ce ai povestit este destul de clar ca isi doreste doar date-uri sexuale cu barbati, tip din ala care doreste sa joace o viata dubla, tip din ala care se va casatori si va avea copii ca sa fie in randul lumii, dar mai in secret ii cam place sa o ia in fundulet…
cine si-ar dori ceva serios nu e asa de incins pentru sex ca respectivul
lui i-a placut de tine ca esti masculin, matur si inteligent…
@Martin, marry me!!! 😛
Incerc sa imi amintesc despre cum eram eu la inceputuri si parca nu eram atat de “ascuns” si atat de temator desi se intampla cu mai bine de 10 ani in urma cand societatea era si mai “nepregatita” pentru fenomenul asta. Desi azi nu e o chestie acceptata cu usurinta, totusi mie mi se pare ca “vanatoarea de vrajitoare” s-a cam incheiat si multi invata sa accepte aceste lucruri ca realitati ale societatii in care traim.
Sunt foarte multe de spus despre el sau despre mine. Daca voi decide sa am rabdare si sa vad ce va iesi din toata povestea asta, inseamna ca imi asum si riscul de a suferi daca nu va iesi cum imi doresc eu.
Daca insa voi decide ca nu se merita efortul inseamna ca am considerat ca pot mai mult, merit mai mult si mai bine chiar daca nu sunt eu Fat-Frumos.
Am destul timp de gandire pana ma voi reintoarce in Romania acasa.
Exista si posibilitatea ca omul sa se afle intr-un moment/perioada de ratacire si sa confunde elemente intre ele; cu alte cuvinte, afectiunea pe care ti-a oferit-o poate fi doar un element fals chiar si pentru el, in ideea de a-si umple un gol; iar despre oamenii ca cel pe care l-ai descris mai sus… cred ca nu mai e nevoie sa detaliez… aproape cu totii stim ca dupa ce reusesc sa umple acel gol pana la un anumit nivel, nu mai au nevoie de continuarea episodului si e cazul sa ii spuna stop; sa nu o luam ca pe o dovada de egoism, chiar daca in esenta este, ci ca pe un lant de reactii firesti, raportandu-ne la psihicul omului;
sfatul meu: fii prudent, consulta-ti instinctele, iar daca decizi sa renunti, fa-o numai dupa ce esti absolut convins ca nu se mai putea face nimic.
🙂
Vesnic iubirea de 3 zile , este minunat sa petreci putin timp de calitate si dupa sa il regreti.
Atat de minunat incat eu nu pot sa uit nici acum “timpul meu de calitate” cu unul din fosti.
Interesant articolul, multi dintre noi am trecut prin asta, sau cel putin asa imi place sa cred ca sa nu ma simt singur :)).
Sincer ma asteptam la un deznodamant mai original.
Parerea mea este ca ar trebui sa continui cu el, atata timp cat te intorci la el incurand, daca este asa cum ai povestit tu , probabil ii pari foarte ok si este sceptic in privinta altora ca noi, astfel va tine de tine.
Nu am mai scris nimic de mult. Bine. Nici nu prea am timp.
Noutati legate de povestea asta a mea. Vorbesc cu el in fiecare zi pe whatsapp si cand am avut ocazia l-am si sunat si am vorbit cu orele la telefon. Vreo 150 Euro pe telefon in luna august :)))))
Si s-a facut si o luna de cand am plecat de acasa. Au mai ramas doua.
Ideea care mi se contureaza din ce in ce mai mult este ca nu putem avea un viitor impreuna.
El nu stie ce vrea. Imi spune ca ii e dor de mine, plange la telefon si alte chestii dar cand vine vorba de relatie…pauza. Ca sa il citez pe el “nu stiu daca pot sa iti ofer o relatie normala”. In public putem fi amici si in intimidate sa iti arat cat de mult te iubesc.
Si mereu stau si ma intreb “what the fuck is this?”
Cand vine vorba de weekenduri sa plecam pe undeva sau un eventual concediu imi spune ca nu stie daca se va putea asa cum vreau eu.
Stiu ca o mare influenta o are mama lui care il toaca la cap sa cunoasca gagici ca poate se insoara si el. Dupa aproape fiecare discutie sau vizita la ai lui acasa, este varza dpdv psihic si nu stie ce e cu el.
Simt ca imi pierd vremea de pomana si ca o sa ajung sa si sufar ca un bou…
Deja suferi oricum.
Eu nu as renunta.
ps : sa renunti e cel mai usor si mai las lucru pe care il putem face
Si…I-am pus capat chiar azi. Nu mi-a fost si nu imi e usor mai ales ca sunt departe de casa si departe de toti cei care ar fi putut sa imi fie alaturi macar cu un sfat in momentul asta de doi lei. Trebuie sa incerc sa ma mobilizez psihic ca sa rezist cat mai am de stat aici departe de casa, altfel nu ma vad prea bine…
Oricum urata situatia…nu as fi crezut ca mi se mai poate intampla chiar mie dar se pare ca se intampla cand lasi garda jos.
Veti relua legatura si va veti desparti pe bune dupa ce se consuma relatia, deocamdata va despart alte lucruri, nu vreun fluture mort prin stomac.
Cat despre factura telefonica- daca locuiesti momentan in: UK, Ger, Fr, Hun, Sp, It, Aus, Canada, Isralel sau SUA, el isi poate activa extraoptiuni la cartela pre, cu maxim 15-17 euro pe luna beneficiaza de cateva sute de minute utilizabile si pentru apeluri catre orice retea mobila din tarile respective 😛 (Nu stiu de ce am impresia ca o sa spui ca esti plecat in Grecia).
Dar faci ce vrei cu banii, eu ti-am dat un sfat.
Adi, multumesc.
Nu sunt plecat in Grecia. Sunt plecat peste tot si niciunde. Mai greu de explicat.
Nu avem ce legatura sa mai reluam. Treaba este incheiata definitiv. Am realizat ca am facut o mare greseala incurcandu-ma ca un tip care nu stie ce vrea.
La ultima mea discutie cu individul mi-a spus ceva de genul “nu ma vad traind cu un barbat in aceeasi casa etc asa cum vrei tu”. Pai si atunci eu nu vad sensul in a ma obosi si in a-mi irosi viata alaturi de un tip care nu vrea aceleasi lucruri ca si mine. Asa ca…adio…
Nu imi este usor dar nici nu am ce face. Nu vreau sa o lalai si sa ma trezesc mai tarziu ca sunt intr-un ra*at mai mare decat mine. Am mai trecut prin astea si prefer sa spun stop cat inca mai pot.
Mă bag ca vaca să comentez şi articolul ăsta. Mai vechi decât cel comentat anterior.
Hey, trezirea! Deduc că îţi lipseşte afecţiune, că undeva în tine încă mai speri la o întregire sentimentală. Do crazy things. Surprinde-ţi omul ce îl vrei lângă tine. Monotonia duce la plictiseală. Cât despre cazul relatat, nu cred că era chiar atât de începător. Situaţia ta fost izbitor de asemănătoare cu prima mea întâlnire, numai că la mine chiar a fost prima oară. Mi-au ieşit ochii din cap ca la melc când a intrat în mine. Anyway, luptă când îţi doreşti ceva, însă fii conştient de un posibil eşec. Eu-s bătrân acum, consumat. Ca şi tine şi mulţi alţii mi-a fost teamă, dar am luptat. Acum nu mai am putere, sunt la pământ. Dar aşa şubrezit, îţi jur că aş lua-o de la zero. Oricât m-ar costa.Baftă.
Cu stimă, Sorin
@S. Deci yoy … cat de pervers ai fost la faza aia … omg deci am ras cu lacrimi … “Mi-au ieşit ochii din cap ca la melc când a intrat în mine. ” … La ce imaginatie bogata am eu, inmediat cum am citit acea fraza parca mi te si imaginam cu ochii iesiti din orbita la la filmul The Mask 😀 .
Hmmmm … bai poate ca nu toti suntem capabili sa fim puternici atunci cand suntem la pamant, sa ne ridicam asa de repede si sa o luam iar de la 0 … aici e vorba, de sentimente, timp, efort depus …
@Mary 🙂 nu am vrut să fiu pervers ci spun exact ceea ce gândesc. Ştiu că nu toţi suntem construiţi la fel emoţional, însă trebuie să ne impunem.
Am revenit acasa deja de pe 5 noiembrie. Nu m-am revazut deloc cu el. Si nici nu o voi face. Este deja istorie. Si asa va ramane.
Multumesc oricum tuturor celor care au scris aici comentarii si au incercat sa imi fie alaturi.
Numai bine tuturor!