No menu items!

Febra de sâmbătă seara

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Gesturile, vocea, privirea, chiar și tresărirea vulnerabilă a feței apartin acum unei femei. Reflexia din oglindă îți dă impresia, pentru o clipă, că bărbatul nici nu existase vreodată. Cristi lasă loc unui nou personaj, Lady de Lancret (n.r. Kaballa). Iată ritualul de sâmbătă seara, așa cum a fost povestit redactorului Cosmopolitan, Radu Coman, în 2004.

[columns width=”1/2″]
Este sâmbătă seara, iar în apartamentul recent închiriat, eu, colega de apartament și cățelul suntem într-un continuu val-vârtej. Rochia mea nu este gata… Repejor, colega se oferă să mă ajute. Îi sunt recunoscător. Ritualul poate începe, adică baia de aproximativ o ora, în care nu fac altceva decât să mă gândesc la ce am facut toată săptamâna. Imediat apoi vine bărbieritul. Laborios, verific dacă mai am vreo urmă de păr pe față sau pe piept. De-abia acum însă vine partea cea mai grea…

PE ALTARUL FRUMUSEȚII

De multe ori mi-am închipuit la o masuță de machiaj personală, însă asta este înca un vis. Pentru moment, mă mulțumesc să stau în fața oglinzii din baie, cu fardurile asezate în ordine pe marginea chiuvetei, pe poliță, pe mașina de spalat și alte câteva într-o cutie. Fondul de ten este pe terminate… Va trebui să-mi iau altul pentru sâmbăta viitoare. Minuțios, după ce “baza” este gata, încep sa aleg culorile potrivite. Îmi plac machiajele discrete, însă acolo unde mergem lumina este obscură și nu sunt observate. Așa că pun ochii pe un set de farduri sidefate. Urmează tușul, rimelul, fardul de obraz si rujul. Perfect!

Cum de am început să o fac? Am vagi frânturi de amintiri, în care mă îmbrăcam în hainele mamei și apoi îmi mâzgăleam fața cu tot soiul de farduri și creioane dermatograf, admirându-mi apoi fața în oglindă, pentru că așa făcea mama. Asta se întâmpla pe la 4-5 ani, iar reprezentațiile artistice făceau pagube însemnate în arsenalul ei de cosmetice. Ma gândesc la cum va reactiona lumea la vederea noii mele costumații, îmi timp ce îmi aranjez sutienul umplut cu vată. Prefer vata în locul balonașelor cu apă.

[box type=”blank” class=”bg-blue rounded-10″]

Bărbat și femeie

M-am întrebat de multe ori dacă sunt invidios pe femeile biologice. Nu! pentru mine, travestiul este pasiune, nu o problemă existențială. Sunt momente în care mă întreb de ce mă travestesc, dar nu găsesc nici un răspuns plauzibil. De ce nu? Doar pentru că lumea spune că nu e bine sau că nu e frumos ca un bărbat să îmbrace o rochie? O dată pe săptămână, mă comport, simt și trăiesc ca o femeie. Restul săptămânii sunt Cristi. Atunci când sunt pe scenă, când dansez, trăiesc o intensă descărcare emoțională, intru într-o altă lume.
[/box]

Unul dintre “camarazii” mei a avut o experiență destul de neplacută și nostimă în același timp – când se simtea mai bine pe scena, unul dintre balonașe a cedat și s-a spart, imaginea prinsă de not ceilalți fiind aceea a unui concurs de tricouri ude. Colega mă anunta ca rochia îmi este gata, iar eu mă grăbesc să o probez. Sa văd la ce am muncit toata după-masa.

Kaballa, apreciată de diverse publicații
Kaballa, apreciată de diverse publicații

Este făcută dintr-un material lycra de culoarea untului, cu modele de frunze de maslin, care îmi place la nebunie. Are spatele gol. Asta nu e bine. Pentru ca mi se vede sutienul. Imi aduc aminte că pe undeva prin dulap am doua cupe de sutien. Le potrivesc pe rochie, apoi fac două cusaturi minuscule pentru a le prinde de material. Cele doua perechi de colanți, mat si lycra, sunt deja pregatite. Port două perechi pentru a mă asigura ca voi ascunde parul de pe picioare. M-am epilat de două-trei ori în viata mea, însă nu a fost o experiență prea placuta. Asa ca nu o mai fac…

PERSONAJE ȘI PERSONAJE

Sună cineva la usă. Impacientat, mă ascund repede în baie. Colega mea raspunde, apoi ma anunță: “Cavalerul a sosit!” Eu rasuflu usurat: cavalerul este un foarte bun prieten al amândurora, care s-a oferit să ne însoțească la club, pentru a fi mai în siguranta. De fapt, nu stiu de cine ma ascund. Mama mea știe ce fac. Îi vine greu să mă înțeleagă, însă nu face comentarii pe această temă; asta nu o împiedică să-mi verifice machiajele, pentru a vedea ce gusturi am. Fratele meu știe și el. Ce-a spus când m-a vazut? “Ce sâni frumoși ai, surioara!” Tata încă nu a aflat. Stie că sunt gay, dar nu că mă travestesc. Nu sunt sigur de reacția pe care o poate avea, așa că prefer să mai aștept. Ies din baie, iar cavalerul râde de infățișarea mea: sunt machiat și doar în colanți. Îmi pun repede rochia, peruca și accesoriile.
[box type=”blank” class=”bg-blue rounded-10″]

Lady de Lancret

Cristi are 24 de ani și locuiește în Timișoara. Este student, dar își câștigă existența ca instructor de dans. A studiat șase ani baletul și a făcut patru ani de dans sportiv de performanță. Așteaptă ziua în care își va putea dezvălui numele de familie – urăște prejudecățile și mentalitățile retrograde. Iubește frumosul, moda, muzica bună, surprizele, călătoriile, perlele.
[/box]

Apoi pantofii cu toc cui, marimea 42, pe care i-am gasit cu greu, după ce am cutreierat toate magazinele din oraș. Cu grijă, îmi selectez conținutul posetei: actele, pudriera, rujul. Oglinda de la cuier îmi spune ca sint pregatit. Distracția poate începe.

Chiar înainte de a iesi din bloc, dăm nas în nas cu vecinul de la etajul I, un don’șor enigmatic pe la vreo 25-26 de ani, as zice eu. Ne salută politicos, apoi își vede in continuare de drum. Ma uit dupa el cu jind, iar mintea îmi este inundată cu gânduri nu tocmai curate… Daca ma uit mai bine la el, il regasesc pe Primul, cea dintâi iubire. Pe atunci eram tânar și nelinistit, iar relația aceea m-a ajutat mult să mă descopăr. Stația de taxi este la 100 m distanță, însă pină acolo frigul ne patrunde până în maduva oaselor. Îmi vine în minte o zicală: “Suferă baba la frumusete!” În taxi este mai cald, așa că stau relaxat pe bancheta din spate. Pentru a zecea oară, mă gindesc la ce am de facut acolo.

Cred că am petrecut ore întregi în fața oglinzii pentru ca rezultatul final să fie unul demn de pus în scena. Ajungem în fața clubului. Cavalerul platește.
[/columns]

[columns width=”1/2″ last=”true”]
Ne întânpină, ca de obicei, patronul, care ne ridică în slavi toaletele și machiajul. Intrăm în club. Forfotă mare. Muzica este la maximum, perechile danseaza doi câte doi, două câte două, care cum apucă. Fară prejudecăți, fără impedimente. Îmi văd “camarazii”… Fernanda este la bar cu un tip. Cindy și Cristiana râd cu poftă și savurează două cocktail-uri delicioase. Stana dansează cu patos pe ritmuri nebune de dance. Salut și eu cunoscuții, apoi merg la bar pentru un Cuba Libre, preferatul meu. Acolo, eu sunt Lady de Lancret. Foarte importantă este alegerea numelui de scenă. Al meu, inițial Kaballa, s-a schimbat în Lady de Lancret, dupa ce am văzut filmul Ever After.

GÂNDURI DIN CULISE

Muzica se opreste, semn că va începe show-ul. Eu sunt înca în dilemă: Falling into you sau Dance with me, pentru primul numar. De obicei, dăm toți câte două reprezentatii. A doua sigur va fi Opera. Așa a memorat toata lumea Aria înnebunirii Luciei din Actul III al operei Lucia di Lamermoor, prelucrată pentru soundtrack-ul filmului Al cinicilea element. Primal show este al Fernandei, urmează Cindy și apoi eu. Cu alte cuvinte, cel puțin încă 7 minute pentru retușul final. Mă decid pentru Falling into you. Este piesa cu care „m-am lansat pe piață”.

Îmi amintesc cum m-am simțit prima dată când am facut un show travesti. Aveam 19 ani. Fusesem la un chef asemănator și nu-mi puteam lua ochii de la travestitul care se plimba țanțos de colo-colo, pentru ca toata lumea să-i poată admira ținuta. M-a cucerit și l-am rugat să mă inițieze și pe mine in tainele travestiului. Așa a început totul. Picioarele îmi tremurau; nu purtam perucă, ci aveam o coafură a la Lisa Stansfield și un costum de dans sportiv împrumutat de la o colegă. Țin minte și acum cât am fost de fericit când melodia s-a terminat și am fugit de pe scenă.

IT’S SHOW TIME

Fernanda mă anunta că pe scenă a intrat Cindy. Inima îmi bate mai repede. Am emoții. De fapt, am emoții de fiecare dată, nu este un sentiment nou. Îmi încălzesc picioarele și bratele. Am de gând să-i surprind în seara asta. Prezentatorul mă anunta în stil mare, ca pe fiecare dintre noi. În sfârșit! Începe melodia. Lumea aplaudă. La refren, mă las în jos, în sfoară, în limp ce îmi fixez ,,victima” din auditoriu: “I’m falling into you…” Offf!!! Nu alunecă! Mai încerc o dată, mișcându-mi piciorul într-o parte si-n alta. Brusc alunec jos! Rasuflu discret. Delir. Îmi pun la contributie tot talentul și cunostințele de Rumba, pentru a face un show reusit.

Fac o plecaciune de balet și ies, în limp ce multimea strigă: BIS! BIS! Dar revin pentru Opera. Asta este, de fapt, o surpriza pentru pietenii mei, care nu stiau. Asa că încep chiotele de bucurie. Flautul începe să cinte o notă lungă, tânguită. Este momentul în care eu intru din nou pe scenă, mohorât. Îmi aduc aminte că a trebuit să caut zile întregi pâă am găsit versurile Operei. Cred că este melodia mea preferata. Am vizionat o singura data Opera și stiu că m-am uitat foarte atent la gesturi… Acura stiu de ce am facut-o.

[box type=”blank” class=”bg-blue rounded-10″]

Peripețiile unui travestit

[list]

  • Viața mea nu a fost lipsită de aventuri: acum câțiva ani am fost curtat de o lesbiană la Budapesta. Eram îmbrăcat în femeie. Pentru mine a fost un compliment extraordinar și o recunoaștere a ,,maiestriei” mele.
  • Să fi vazut mutrele uimite ale spectatorilor adunati la raionul de femei: eu probam o rochie și din când în când ieșeam din cabină să ma văd în oglindă. Curioșilor le-am spus că am pierdut un pariu cu un amic și că asta e pedeapsă. Îmi amintesc cu drag de toate acestea.
  • Tipul de la chioșcul de ziare, văzând că îmi cumpar doar reviste pentru femei, mă tot întreabă: ,,Da’ pentru dumneavoastră nu doriți!?” Bietul de el! Daca ar ști…

[/list]
[/box]

Așa se întâmplă de fiecare dată când o melodie nouă intră în „repertoriul” meu. Nu e de-ajuns sa memorezi versurile. Pentru un play-back reușit trebuie să știi inclusiv unde artistul inspiră adânc sau scurt, care sunt gesturile, ticurile și alte cele. A meritat, publicul e mulțumit. Asta este rasplata noastra. Pentru asta revenim în fiecare sâmbătă. Pentru asta ne cheltuim jumatăți de salariu, pentru o pasiune ce nu ne aduce altceva decât mulțumire și descărcare sufletească.

SHOW-UL S-A TERMINAT. PETRECEREA CONTINUA

Prezentatorul ne invită la dans. Ritinurile latino ale melodiei ce începe mă fac să-mi las poseta și băutura și sa dansez. Este momentul în care uit de mine, de tot ce trebuie facut miine, saptamina viitoare.

E firesc, mă simt în largul meu. Sunt doar eu, în rochia care mi se mulează pe corp și se termină cu 20 cm mai sus de linia genunchilor, în pantofii cu toc de 9 cm, pentru a-mi face picioarele mai suple – tertipuri invatate de-a lungul timpului de la “veterani”. Este ora 3 a.m.. Sunt obosit, colega mea la fel. Ne hotărâm șă plecăm acasă. Cavalerul mai rămâne.

Foto: Marius Danci
Foto: Marius Danci

Pupăm pe toată lumea și o luăm pe jos pină la stația de taxi, nu departe de club. Pe drum, câțiva tipi ne fluiera. Nu-i băgăm în seamî, însă grăbim puțin pasul din cauza frigului. În fața blocului, colega plătește pentru cursa de taxi, iar eu spun: ,,Mulțumim, noapte bună!”, taximetristul îmi raspunde: “Sărut-mâinile, la fel” Sunt surprins. Însă este de așteptat.

Ajuns acasă, mai întâi mă dezbrac și mă demachiez. În baie, mă privesc în oglindă și îmi aduc aminte de noaptea care tocmai trece. Acum mă simt ca înainte de-a începe machiajul și aș fi gata să o iau de la capăt. Abia aștept sâmbăta viitoare…
[/columns]

Varianta .pdf, Cosmopolitan 2004, cateva pagini scanate.

17 COMMENTS

  1. Din cate inteleg eu, arta consta in miscare scenica, coregrafie. Pozele sunt superbe. Cel putin in poze Cristi e de 10 ori mai convingator decat Dallas Dubois. Prima intrebare: Cristi, canti muzica clasica, adica esti contratenor sau faci playback? desigur nu conteaza in sensul artistic. e doar o curiozitate personala. O a 2-a intrebare ar fi legata de personaj care interpreteaza mai multe personaje la randul ei. Deci odata ai de interpretat Lady de Lancret care la randul ei e un actor ce duce diverse roluri. De ce simti nevoia sa spui ca Lady de Lancret interpreteaza Lucia din Lammermoor si nu spui “Cristi interpreteaza Lucia”? exista vre-un video pe net? ca sa vad si interpretarea, nu doar  pozele…

  2. Paul, fa-ma sa inteleg, tu vrei sa il vezi pe Cristi (Kaballa), interpretand sau facand un playback? Pt ca daca vrei sa-l vezi pe Cristi (Kaballa), “interpretand” in DISCOGRAFIA DE AUR A TELEVIZIUNII “ROMANE” avem ceva filmari cu Cristi (Kaballa).

  3. @GabrielJoao nu cred ca am inteles intrebarea… un rol poti sa il interpretezi prin canto sau prin coregrafie sau prin ambele. de aceea un video cred ca ar fi binevenit.

  4. hehhe 🙂

    @paul – tot timpul playback + coregrafie, acolo unde a fost cazul. filmari nu au prea fost (cred ca sunt doar 2 clipuri pe net, unu’ din 2008 de la Travision, al doilea de la Miss Travesty 2011 Brasov + un interviu la o televiziune locala) insa nicicare cu Lucia…

    ref la a doua intrebare, e o practica comuna. Eu am ales un “nume de scena” pentru a ma diferentia de ceea ce sunt in viata de zi cu zi. Kaballa de Lancret ramane, fie ca face Celine Dion, Kaoma, Elena Carstea, Britney Spears sau arii celebre din diverse opere. Cristi… nu e un nume ce “da bine la un personaj in fusta”/kimono/sari indian.

    @robert: un clip e pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=0QBgANrL_Fw iar al doilea era pe fb-ul Miss Travesty Romania 🙂

  5. Kaballa in 2011 la Miss Travesty Romania 2011… Uhuuuu, ce fun fu acolo! De linkul de mai sus vb Kaballa?

  6. Poate cu permisiunea ei/lui, vom face un filmulet cu transformarea lui Cristi, chiar in aceasta seara!

  7. Un exemplu de om care face o artă adevărată a travesti, care atunci când își pune hainele pe el devine și prin comportament o adevărată prezență a personajului pe care-l îmbracă. Kaballa (Cristi) are toată aprecierea mea pentru modul cu adevărat profesionist prin care face totul

Comments are closed.

Vezi si...

Cometa anuală

Fiecare perioadă de 365 de zile este un etalon pentru evoluţia umanităţii, istoriei, economiei, artei etc. – implicit şi a evoluţiei personale. Mai mult sau mai puţin conştient, fiecare dintre noi construim un mic itinerariu de realizări atinse în ultimul an – însă dacă suntem realişti, coloana eşecurilor este...

Articole din aceeasi categorie