shadow

Dragă cititor,

În mai puțin de 24 de ore vor începe alegerile pentru Parlamentul European, unde vom alege partidele și candidații independenți ce ne vor reprezenta în următoarea legislatură de cinci ani. Dar de ce ar trebui să mergem la vot?

#UnițiSalvăm, cea care a organizat protestele pentru Roșia Montană și Pungești, susține boicotarea alegerilor, o modalitate de protest împotriva sistemului politic românesc și pentru a solicita o serie de revendicări legate de legislația electorală. Este asta o metodă bună pentru a arăta dezgustul și opoziția societății civile față de clasa politică? Ne putem permite noi să boicotăm singura noastră modalitate de exprimare politică instituționalizată și cu efecte clare și directe? Putem noi călca în picioare mecanismul democrației de dragul unor revendicări?

  • Alegerile de duminică sunt probabil cele mai importante alegeri europene din anii 1970 și până în prezent, vor defini nu numai configurația politică a Parlamentului European, dar și nivelul integrării europene din următorii ani, ce fel de legislație va trece prin legislativul european și care va fi nivelul presiunilor pentru progres pe care îl vor face instituțiile europene. A absenta de la vot înseamnă o proporție mai pare de parlamentari pentru extrema dreaptă și stângă, înseamnă că va deveni cvasi-imposibil ca Parlamentul European să mai adopte directive și regulamente prin care să fie protejate drepturile tale. A-ți anula buletinul de vot înseamnă a-ți anula șansa la șanse mai egale în societate pe termen mediu și lung.
  • Da, este nevoie de o reformare a sistemului politic, o modificare a legislației electorale. Toți suntem sătui de incapacitatea sistemului, de corupția cronică și de slaba guvernare a guvernanților. Totuși, reforma sistemului nu se face prin boicotarea alegerilor. Boicotul acesta nu va duce la nicio schimbare, îi va favoriza pe cei care cumpără voturi, pentru că voturile cumpărate vor avea o mai mare greutate.
  • În condițiile în care statele Uniunii Europene fac eforturi pentru ieșirea din recesiunea economică, absenteismul sau anularea votului nu pot decât să favorizeze șansele euroscepticilor și eurofobilor, înseamnă posibilitatea ca libertatea de mișcare și rezidență să fie limitată sau chiar întreruptă.
  • Uniunea Europeană a reprezentat motorul progresului social și politic/legislativ românesc în ceea ce privește drepturile LGBT. Toate marile schimbări în privința drepturilor LGBT au fost făcute ca urmare a presiunilor instituțiilor europene (ex: articolul 200), a absenta de la vot ar echivala cu un sprijin pentru indivizi ca Iulian Capsali, candidat sprijinit de o întreagă mașinărie socială, cu un electorat foarte ușor de mobilizat.
  • A nu participa la alegeri este echivalentul unui acord tacit dat celor care se opun valorilor europene, democrației-liberale și drepturilor noastre fundamentale.

Este poate adevărat că aproape niciun partid nu merită votul nostru, că toate sunt pline de corupți, homofobi și bigoți, dar niciodată nu vom avea alegerea perfectă. Partidele românești de mainstream sunt destul de echilibrate, cu puțini reprezentanți care să se opună fățiș drepturilor egale pentru toți. Nimeni nu e perfect, dar avem suficiențe persoane acceptabile.

Așadar, mergi la vot!

Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu facă nimic. – Edmund Burke

Un mesaj de la ELGA-Europe: Come out and Vote!


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Comments

  1. rediam    

    Mulțumesc, MarioG pentru articolele informative foarte bune! Poate așa ai reușit să mai schimbi una două mentalități și să convingi pe câțiva din cei care-ți citesc articolele să-și miște fundul duminică și la vot, nu numai în pat.

    Eu am avut dificultăți însemnate în a găsi lista de partid care să se prezinte în cea mai bună configurație. Îmi plac câțiva oameni de pe unele liste, însă parcă nici n-aș pune ștampila pe ăilalți berbeci de pe listă. Dacă am fi avut uninominal, probabil aș fi votat cu Monica Macovei.

    Așa, am studiat și platformele independenților. Bine că măcar acolo am găsit un om care e ancorat în realitate, nu a făcut politică până acum și a reușit să clădească o carieră și niște afaceri fără banii statului. Deși pe ici pe colo mai folosește câte-un ”Dumnezeu”, nu are vederi religioase de tip fundamentalist, ba chiar a declarat: ”Fiind un ”eurofil” convins nu pot decat sa militez pentru parcursul european al tarii mele, parcurs care ne va apropia cat mai mult de valorile promovate de Uniune, valori pe care le consider a fi la standardele cele mai ridicate din lume la ora actuala. Si aici ma refer la respectarea demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept si a respectarii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor.”

  2. Luckyme    

    Bravo Mario, m-ai convins, voi vota după patru ani de abstinență … electorală. M-am gândit să aleg candidatul în funcție de procentul estimat pentru un partid și numărul de deputați aferent. Voi vota cu PNL, care ar putea avea vreo cinci deputați, ultima calificabilă este Renate Weber. Ca să fiu sincer, îndârjirea unora dintre ortodocxiști contra ei m-a determinat să doresc să o votez. Valorile pe care le apără și curajul sunt demne de apreciat.

  3. grid    

    Din păcate, neprezentarea la vot (boicotul, nu indiferența) rămâne singura posibilitate a omului de a se opune mecanismului implacabil care guvernează viața socială modernă. Chiar dacă această formă de a spune „Nu!” rămîne una marginală, lipsită de efect tocmai vizavi de ceea ce ea exprimă în fapt (nemulțumirea alegătorilor), refuzul de a vota are o greutate simbolică greu de contracarat. Probabil că numai introducerea în paralel și a votului negativ, respectiv posibilitatea alegătorului de a și respinge un candidat – odată cu susținerea altuia – ar mai disipa tentația abandonului democratic.

    În condițiile actuale, nemulțumirea față de lipsa posibilității unei alegeri reale este legată de faptul că alegătorii sunt privați de cunoașterea faptelor cu adevărat relevante cu privire la candidații pe care-i au în față. Acest lucru pare cu totul paradoxal într-o eră a informației ultra-disponibile, dar e o realitate pentru că informația nu e sinonimă cu adevărul. Faptele sunt protejate de contexte, informația se pretează la interpretare, iar cunoașterea intermediată de media este o formă de cunoaștere profund alterată, care privează subiectul de posibilitatea interpretării.

    Faptele sunt prezentate cu regularitate ca având deja o semnificație, o interpretare atașată (dacă nu incorporată), manipularea fiind aproape o constantă a ceea ce numim „știri”. Interacțiunea directă a alegătorilor cu un anumit candidat, singura cale de evitare a manipulării informaționale rămâne încă un deziderat utopic (din varii motive). Asta face ca mecanismul democratic al votului să nu fie în mod real o pârghie eficientă în jocul politic, unde alții sunt factorii determinanți, cu miză reală. Votul rămâne o rotiță prea puțin importantă, cu un rol incert în angrenajul uriaș care promovează candidații pe liste și, mai apoi în postura de câștigători.

    Mai mult decât atât, viața politică însăși nu e astăzi nimic mai mult decât o simulare pe micile ecrane. Preferința politică a fiecăruia nu mai e demult un subiect de dezbatere, de confruntare vie, devenind mai degrabă o chestiune de convingere intimă despre care nu se discută cu prea multă ușurință, așa cum nu se discută despre o convingere religioasă, despre cât căștigă fiecare sau despre ce sentimente nutrim unii față de alții. Vita politica modernă suferă de o fatală pudibonderie, care e de fapt expresia faptului că oamenii trăiesc din ce în ce mai mult într-un mod individualist, fiecare pentru el însuși. Dimensiunea socială (și, prin urmare, vocația politică) a omului este sublimată în dorința fiecăruia de a nu fi de fapt condus de alții. Între oameni se întinde un vast deșert al comunicării, o hărmălaie din care nimeni nu înțelege mai nimic și din care fiecare vrea să se retragă, cel mai adesea în spatele unui ecran, lăsând ecranului sarcina ingrată a digerării informației și, prin aceasta, a gestionării relațiilor cu semenii. Instituțiile și organizațiile menite să ne lege din punct de vedere social și să fie expresia unei comunități au de fapt rolul de a desăvârși ecranarea noastră, unii față de alții.

    S-ar putea specula despre motivele acestei derive treptate a socialului înspre deșert (și, mai departe, spre modelul unui cimitir, în care fiecare își are locul său bine stabilit), însă în esență cred că e vorba despre faptul că mijloacele devin scopuri. Nu mai există comunicare de dragul comunicării, ci numai comunicare în vederea a ceva. Acest model se regăsește în aproape toate sectoarele vieții sociale moderne. Nimeni nu mai poate pierde vremea – acest lucru a devenit aproape o imposibilitate. Fiecare trebuie să bifeze ceva realizări până la sfârșitul zilei.

    Sigur că asta nu înseamnă că nu ar trebui să votăm, dar votului trebuie să i se găsească o altă semnificație. Votați, deci, chiar dacă vă veți pierde vremea.

    😎

    P.S.~ Felicitări și din partea mea pentru serialul politic oferit :)

  4. MarioG    

    Neprezentarea la vot nu reprezintă un instrument de opoziție, ci mai degrabă o metodă de abandonare a democrației și de pierdere a interesului în sistemul societal în care trăim noi toți.

    Dacă omul social al secolului XIX-lea suferea de lipsa accesului facil la informație, omul social al secolului XXI suferă de accesul la prea multă informație, la un ocean de informație (prelucrată sau nu) care îi dă percepția că este informat, prin simplul fapt că are acces imediat la orice informație.

  5. TudorTM    

    Categoric boicotarea este o alegere foarte proastă. În primul rând toţi cei care boicotează alegerile se confundă cu leneşii şi proştii care nu participă la vot (pentru că funcţionarea democraţiei este peste nivelul lor de înţelegere).

    Când vezi că 70%, 50% sau 30% dintre alegători nu au venit la vot, în funcţie de alegeri, îţi spui că nu au fost interesaţi, nu te gândeşti la boicot. Mereu comoditatea va fi o explicaţie mai la îndemână, mai ales pentru un politician, care este chiar vizat de boicot. Doar nu o să recunoască că el e de vină!!! Şi chiar să ştim că trei sferturi din cei 70% dintre alegători care au stat acasă au boicotat votul, ce putem face? La ce măsuri se aşteaptă cei care boicotează votul? Mizerabilii pe care îi condamnă să se sacrifice pentru binele poporului şi să se retragă din viaţa publică? Ăsta ar fi un semn de moralitate din partea lor, calitate pe care ştim deja că nu o au. Aşa ceva nu se va întâmpla.

    Dacă tot efortul celor care boicotează alegerile astea sau altele, şi al altor oameni nemulţumiţi s-ar îndrepta spre propunerea unor legi populare care să introducă pe buletinul de vot opţiunea de a nu accepta niciun candidat, sau crearea unui sistem de vot online la nivel naţional, toate astea ar fi mult mai utile.  Uitaţi ce spune articolul ARTICOLUL 74 din Constituţia României:
    (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

    Nu se pot strânge 100.000 de revoltaţi din ţara asta să facă o propunere de lege?! Poate nu le iese din prima, dar după ce vor încerca iar şi iar vor învinge. De ce nu face UniţiSalvăm aşa ceva?

    Am mai vrut să subliniez ceva în legătură cu independenţii. Da, ar fi minunat să existe mai mulţi şi la toate alegerile să avem sistem uninominal, dar marea problemă este cu finanţarea. Au apărut în presă liste cu donaţii, din partea persoanelor fizice şi juridice. Cu excepţia avocatului ăla din State toţi independenţii au dus mare lipsă de fonduri, pentru promovare şi pentru deplasări. Ne place foarte mult un candidat, îi dăm votul nostru, dar mergem mai departe de atât? Îi punem în cont 100, 1000 de lei pentru al ajuta în campanie?  A făcut cineva de aici donaţii unui partid politic sau politician?

    Candidaţii unui partid (top 5) au marele noroc că măcar nu duc lipsă de bani pentru campanie, afişe, deplasări, vizibilitate. Așadar, putem spune că lupta politică nu se dă între cei mai buni sau mai răi candidați, ci între cei vizibili.

     

  6. Alex P    

    Votul este doar o conditie necesara pt a avea democratie, nu si suficienta. Eu n-am participat la alegeri si astazi ma simt mai bine ca n-am facut-o, pentru ca ma gandeam sa votez PNL, iar azi aflu ca ei intentioneaza sa se mute in PPE (http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-imi-voi-tine-cuvantul-legat-de-scorul-pnl-voi-anunta-in-sedinta-bpn-de-azi-12650888).

    Referitor la actiunea UnitiSalvam, nu boicotul era cel mai important lucru, el avand un rol mai degraba in publicitate, ci protestul organizat duminica. Cerintele protestatarilor au fost legate de modificarea legii electorale:

    „1. Reducerea la 3.000 a numărului de semnături de susţinere necesare pentru ȋnregistrarea unui partid politic şi reducerea numărului de judeţe din care sunt obţinute semnăturile de la 18 la 5 (Legea 14/2003, Art. 13, alin. 3).

    2. Eliminarea procedurii de actualizare ȋn ani pre-electorali a listelor de membri şi a listelor de susţinători – 25.000 ȋn forma actuală (Legea 14/2003, Art. 27).

    3. Reducerea numărului de semnături de susţinere necesare ȋnregistrării candidaturilor după cum urmează:
    a) Alegerile pentru Parlamentul European (Legea 33/2007): pentru partidele politice (Art. 16, alin. 4), de la 200.000 la 20.000 și pentru candidații independenți (Art.17, alin. 1), de la 100.000 la 10.000.
    b) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat (Legea 35/2008): pentru candidaţii independenţi, scăderea numărului de semnături de susţinere de la minim 4% la 0,5% din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot ȋnscrişi pe listelele de vot permanente din circumscripţia ȋn care se candidează, dar nu mai puţin de 1.000 pentru Camera Deputaţilor şi respectiv 2.000 pentru Senat (Art. 30, alin. 1).
    c) Alegerile locale (Legea 67/2004): pentru candidaţii independenţi la funcţia de consilier local, primar, consilier județean şi preşedinte al consiliului judeţean de la minim 2% la minim 0,3% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi în listele electorale complementare din circumscripţia respectivă (Art. 48, alin. 1-3).
    d) Alegerile prezidenţiale (Legea 370/2004): pentru persoanele susţinute de partide/alianţe politice şi candidaţi independenţi, scăderea numărului de semnături necesare de la 200.000 la 20.000 ȋn primul caz şi 10.000 ȋn al doilea (Art. 4, alin. 3).

    4. Introducerea pe toate buletinele de vot, indiferent de tipul alegerilor, a casetei „Niciunul dintre cei menționați”.

    5. Reducerea cuantumului depozitului pentru fiecare candidat la alegerile parlamentare de la 5 salarii minime brute pe ţară la unul singur (Legea 35/ Art. 29, alin. 5).

    6. Finanţarea tuturor partidelor cu subvenţii de la bugetul de stat proporţional cu numărul de voturi obţinute la toate tipurile de alegeri – locale, parlamentare, prezidenţiale şi europene (Legea 334/2004).”

    Personal, nu sunt de acord cu obligatia de a vota, alegerea raului mai mic sau alte rationamente similare. Eu votez doar cand pot sa cred intr-un candidat/partid. Mi se pare un lucru bun ca exista si optiunea de a respinge alegerea cand aceasta este falsa.

    Apropo de discutia privitoare la boicot si utilitatea lui, mi se pare interesanta de citit cartea lui Saramago „Eseu despre luciditate”.

    1. TudorTM    

      Eu acum citesc pentru prima dată revendicările lor. Nu au fost vizibili deloc, pentru că citesc cam toată presa naţională şi nu am văzut nimic despre ei şi nici despre protest. Cum ziceam, au posibilitatea să facă o campanie de strângere de semnături pentru a transforma aceste revendicări în legi. Ies şşi eu în stradă cu tabelul, numai să înceapă cineva totul organizat.

  7. rediam    

    @Alex P, am susținut mișcarea Uniți Salvăm până ieri, la boicot, fiindcă revendicările lor mi s-au părut de bun simț. Însă ideea lor că boicotul va rezolva ceva, în condițiile în care nu există un prag minim, mi s-a părut copilărească. Dacă vrei să schimbi ceva, nu-ți iei jucăriile și pleci. Așa nu faci decât să te confunzi cu masele indiferente. După nivelul măsurii practice, nu e nicio diferență în a nu te prezenta la vot din protest și a nu te prezenta din indiferență. Spre deosebire de adolescenți care-s mereu răzvrătiți, adulții trebuie să se gândească la soluții.

    Într-o democrație, schimbările se produc la nivel politic și implicit al legislației doar dacă ai susținere în structurile legislative/decizionale. Iar o susținere o poți avea doar dacă ai un reprezentant în aceste structuri, reprezentant care se duce acolo fiind validat printr-un vot.

    Uniți Salvăm trebuie să facă diferența între un protest cu componentă predominant socială și unul politic. Dacă în toamnă aveam un protest mai mult la nivel ideologic, acum protestul aduce după el niște revendicări concrete, ce țin de legea electorală. O lege electorală nu se modifică oricât ai bate cu PETurile în asfalt, oricât de multă lume ai strânge la protest. Ea se modifică dacă ai omeni puși acolo unde trebuie, iar ei nu o să apară doar din proteste ci și din acțiuni concrete, precum votul.

    Dacă US voia să-și mențină legitimitatea și capitalul de încredere, trebuia ca pentru aceste alegeri să vină cu un candidat propriu. Sunt atâția independenți care au reușit să strângă 100k de semnături…cred că pentru susținerea pe care o are în țară US, semnăturile erau obținute destul de ușor. În momentul în care vii cu un candidat care se naște din niște dorințe ale societății, reușești să aduci un exemplu și o dovadă că se poate și altfel și induci sentimentul că niște oameni nu au ieșit degeaba din case pe ploaie și zăpadă. Simt și ei, cât și sutele de mii/milioanele de simpatizanți de prin țară că au un lucru concret pentru care luptă, și anume să pună pe cineva acolo care să apere și interesele lor.

    Dacă vrei să-i dai o palmă actualei clase politice, nu o înjuri și nu o ignori, că e inertă și nu reacționează la așa ceva, tocmai pentru că ea din ignoranță s-a născut. O lovești acolo unde o doare mai tare…începi să-i furi din pâine și din încredere, oferind o alternativă. O clasa politică se zgâlțâie doar când începe să fie penalizată la numărul de locuri din Parlament/primării/consilii. Până atunci i se rupe de câte voci sunt în stradă. Mai mult, doar protestele fără ceva concret o să atragă invariabil grupuri naziste/homofobe/de fundamentalism religios.

    Desigur, lucrurile nu se schimbă de pe o zi pe alta, sunt necesari ani de tranziție, însă trebuie să fie un început. Ceea ce a dezamăgit la US, a fost faptul că nu a știut să profite de startul bun și să vină în față cu cineva. Așa percepția politicienilor e că oamenii doar vor ieși puțin afară, vor striga de două ori, însă nu vor fi în stare să-i răstoarne. Și e cam adevărat.

    Eu îs sătul de idealismele astea cu ”jos clasa politică”, ”schimbăm clasa politică”. Nu se schimbă nimic dintr-o dată decât printr-un război, lovitură de stat sau cataclism. Clasa politică, la fel ca societatea se reformează treptat. Nu o să ai niciodată doar politicieni cu intenții bune sau rele, poți doar schimba proporția în favoarea celor dintâi.  O gândire mai practică va fi mereu cu un pas în fața oricărui ideal. Acum nu mai contează doar că vrei ceva, ci și cum faci să obții acel ceva. De aia vreau să-i întreb pe cei de la Uniți Salvăm cum își propun ei să atingă obiectivele propuse.

     

  8. Alex P    

    @rediam, recunosc ca sunt greu de cap cand vine vorba de a intelege cum dintr-un vot apar niste oameni care vor face bine.  Mai ales in momentul de fata, pe cine ar fi trebuit sa votez ca sa obtin modificarea legilor electorale? Au si protestele rolul lor, acela de a pune pe tapet o anumita chestiune, aratand ca populatia e interesata/mai putin interesata de ea (dupa marimea protestului).

    Nu sunt convins nici de usurinta cu care zici ca UnitiSalvam si-ar fi putut lansa un candidat propriu. Lasand la o parte atacurile din exterior, la proteste a fost o participare foarte eclectica- nu credeam ca e posibil sa vad marsaluind laolalta socialisti, neolegionari, gay, comunisti, hipsteri si popi (sunt sigur ca enumerarea poate fi extinsa). Cam ce fel de om ar fi acceptat si sustinut in postura de candidat de toate aceste parti ale miscarii? In afara de aceste divergente, nici eu n-am fost de acord cu toate actiunile UnitiSalvam… tu ziceai ca nu-i mai sustii de la boicot, altii de la gazele de sist… In situatia asta, nu cred ca erau gata sa se confrunte si cu masinaria de propaganda a partidelor indreptate impotriva noului candidat/partid.

    „Mai mult, doar protestele fără ceva concret o să atragă invariabil grupuri naziste/homofobe/de fundamentalism religios.” ~ N-am inteles ce vrei sa spui cu „ceva concret”… poate detaliezi.

    In orice caz, nu intentionam sa fac propaganda proboicot, 😉 cat sa clarific niste lucruri despre protestul UnitiSalvam si sa aduc la masa si perspectiva unuia care s-a abtinut.

  9. rediam    

    @ Alex, fie că ne place sau nu, politicul e în viața noastră zi de zi. Ca adult, e necesar să fii interesat de politică și mai ales de felul în care ea e înțeleasă și aplicată în România, că la noi lucrurile sunt mai pe dos. Un vot nu va schimba imediat lucrurile, însă aici nu e vorba de o schimbare imediat palpabilă, e vorba de direcția în care merg lucrurile.

    Nu faptul că un om obține un mandat e lucrul benefic în toată chestiunea, ci faptul că se creează un precedent: cineva reușește să pătrundă zidul actualei clase politice. Reprezintă un mesaj pozitiv care se transmite și anume că dacă oamenii sunt uniți într-o cauza pot schimba lucruri. Azi un om, mâine un partid, poimâine niște factori de decizie care pot influența într-o oarecare măsura și legea electorală printre alte probleme ale unui stat de drept funcțional.

    Un vot nu va schimba legea electorala, la fel cum nici niște oamenii în stradă nu o vor face. Chiar și o petiție ce întrunește numărul de semnături trebuie validată politic, și nu văd cum partidele clasice și-ar tăia singurele craca de sub picioare fiindcă orice jucător nou la masa politică înseamnă un contracandidat în plus și o felie mai mică de cașcaval. Nu în sensul ăsta am zis eu că un vot aduce schimbare ci în cel din paragraful precedent.

    Energia US trebuie canalizată în alte direcții. Sigur, protestele sunt bune și ar fi fost și mai bune într-o democrație funcțională, dar din păcate țara noastră nu prezintă un sistem democratic funcțional ci un hibrid de sisteme politice înțeles prost, un fel de struțocămilă șchioapă. La noi, ca în orice țară din lumea a doua, mișcările de amploare trebuie să aibă o finalitate politică, implicit un candidat/partid la proximele alegeri, de orice natură ar fi ele. Altfel mișcarea trece la și altele și se stinge de la sine.

    Oamenii, având pe cineva care să-i reprezinte, pot trece peste eventualele dezacorduri din proteste (vezi cazul gaze de șist) fiindcă știu că la urma urmei au un interes care-i unește chiar dacă în anumite puncte nu ajung la un numitor comun. În ce fel suntem uniți ca să salvăm? US are proteste pe mai multe cauze, și nu toți membrii se identifică cu o anumită cauză dintr-un anumit moment. Treptat grupul se diluează, dar dacă protestele ar trece în plan secund în momentele oportune și US ar ieși cu soluții pe scena politică, grupul se păstrează unit.

    Concretul reprezintă soluția cu care US vine în urma protestelor. Eu nu mă aștept ca partidele să se sperie de un protest decât dacă devine violent sau dacă poate avea implicații politice, cineva să vină să le ia scaunul.  Serios acum, eu toată treaba cu protestul ăsta fără finalitate o văd similară cu situația unui student care învață conștiincios toată facultatea iar apoi refuză să dea licența pe motiv că o hârtie nu-l face mai deștept iar apoi se așteaptă să profeseze ca doctor/inginer/arhitect.

    Poate când US se va prinde că politica de la noi nu se face pe idei și nici pe bun simț, nu se va mai aștepta de la clasa noastră politică la minuni și nu se va mai rezuma doar la bătut din picioare ci va încerca să facă ceva care să aibă și un rezultat . Eu încă aștept deșteptarea.

  10. Alex P    

    Heh, cand US „se va prinde că politica de la noi nu se face pe idei și nici pe bun simț” nu ma va mai interesa sa-i votez. Nu sunt convins de utilitatea continuarii dezbaterii. E bine sa poti crede in puterea votului cat timp nu uiti si de celelalte mecanisme democratice dintre scrutinuri (informarea, dezbaterea, comunicarea cu reprezentantii, protestul…)

  11. Alex P    

    Mi-am amintit ca mai exista un proiect mai vechi care are ca tinta modificarea legii partidelor, dar folosind metoda lobby-ului. Proiectul am inteles ca isi propune sa-si atinga obiectivul pana in 2016. Nu stiu in ce stadiu se afla momentan, dar banuiesc ca nu e unul grozav.

    http://blog.inmures.ro/2012/12/conditii-de-infiintare-a-partidelor-politice/

  12. rediam    

    ” E bine sa poti crede in puterea votului cat timp nu uiti si de celelalte mecanisme democratice dintre scrutinuri (informarea, dezbaterea, comunicarea cu reprezentantii, protestul…)”

    Eu zic invers, Alex. E bine sa poți crede în mecanismele democratice dintre scrutine, cât timp nu uiți și de puterea votului.

    În fond, toate comentariile mele kilometrice de aici se pot rezuma simplu: Cum își propune US să convertească revendicările în rezultate? Dacă nu vor să se implice politic, cum speră să convingă actuala clasă să dea curs solicitărilor lor? Probabil nu o să aflu niciodată.

  13. Adi    

    Am fost dezamagit cand in sectia de votare am vazut ca se poate vota partidul, nu omul. Din lista independentilor nu m-a impresionat nimeni, am avut de ales intre PNL (pentru R. Weber) si PDL (pentru M. Macovei). Am votat PNL. Acum ar fi bun si un articol in care sa se adune concluziile europarlamentarelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *