Bună, m-am gândit să mă apuc și eu să scriu pe DarkQ. Motivul nu îl știu cu exactitate, poate mă încearcă nevoia de comunicare. Am văzut că majoritatea dintre voi s-au prezentat, așa că asta voi face și eu: mă numesc Emil și am 21 de ani. Îmi plac jocurile online, muzica trance și filmele SF.

Pew Pew

În acest prin articol aș vrea să trec în revistă o problemă cu care mă confrunt de ceva vreme. Am avut un prieten la care am ținut foarte mult. Relația noastră a durat vreo 3 ani dar i-am pus capăt în momentul în care arăta semne de… dechidere. Amândoi am căzut de acord că e cel mai bine așa pentru a nu avea discuții ulterioare. Toate bune și frumoase.

De atunci am cunoscut oameni, să spunem relativ OK. Dar nu am reușit să „mă leg” sufletește de niciunul. Deși mi-aș fi dorit acest lucru, mai bine zis, mi-as fi dorit să simt pentru un altcineva ceea ce am simțit pentru Maximilian, ex-ul. Fără să vreau mi s-au născut în minte diverse motive care m-au făcut să îndepărtez cumva de la ușa sufletului meu „noii veniți”: unul era prea efeminat, altul prea prostuț, altul prea plin de sine si asa mai departe.

Uite-asa se face că nu trece o zi fără să mă gândesc la cum ar fi fost dacă aș fi acceptat să am o relație deschisă cu ex-ul, așa cum ar fi dorit el. Poate că am greșit spunându-i că eu niciodată nu voi accepta să îmi împart prietenul cu alții. La acea vreme mă gândeam la motivele pentru care ar dori așa ceva… sunt frumușel foc (zic eu si altii), am un corp atletic, prost nu sunt, am un job bine plătit, apartamentul meu, cu alte cuvinte nu văd ce aș putea oferi mai mult sau, mai bine zis, ce ar putea altcineva oferi mai mult.

Poate că sunt demodat dar sufletul îmi spune o poveste despre ce ar trebui să însemne o legătură dintre doi oameni și viața de zi cu zi, raționalul, îmi așterne o altă poveste. Discrepanța dintre aceste două tablouri stă la baza neliniștilor mele. Mie mi-ar plăcea să construiesc ceva cu partenerul meu, să tragem împreună la aceeași căruță… dacă mă înțelegeți ce vreau să spun. Pentru mine o legătură cu un alt om nu a fost și nici nu mi-o închipui că va fi vreodată un fel de mai multe feluri, o piesă de teatru jucată în mai mulți, doar pentru că așa cere publicul.

Înțeleg și faptul că noi, oamenii, trebuie să ne adaptăm și să nu ne cantonăm într-o lume a noastră și că nu e bine să privim lumea prin prisma așteptărilor pe care le avem de la ea. Dar eu nu ma pot schimba. Am încercat să mă abat de la ceea ce sunt și mai rău mi-am făcut. Deseori și-au petrecut noaptea la mine diverși puștani pe care i-am văzut ca pe niște jucării sexuale și abia așteptam să plece dimineața.

Din punct de vedere social nu mă simt foarte bine nici în așa numitele cercuri gay. Nu îmi plac zuzărelile, apropos-urile specifice gay-ilor, stilul acela cu poșete și păr oxigenat. În schimb mă simt foarte bine cu băieții hetero, am un grup de amici cu care merg la box și la sală, ieșim la bere si prin diverse cluburi. Mă simt mult mai în largul meu decât cu gay-ii. Dar… ei sunt heterosexuali, eu sunt homosexual așa că nici nu se poate pune problema de o apropiere fizică (am avut relații sexuale cu heterosexuali dar de cele mai multe ori a fost o chestie la beție, o curiozitate… ceva de genul).

Cea mai arzătoare întrebare este: cum aș putea trece peste despărțirea de ex-ul pentru că în mod sigur am o problemă cu asta (mai găsesc prin sertare câte un ciorap de-al lui, un fes și simt că mă topesc de dor). Apoi, cum ar trebui să privesc potențialii parteneri și cum să judec astfel încât să trec peste micile defecte care sunt în ochii mei dar care sunt îndeajuns încât să îmi trezească un instinct înjoluntar de respingere.

Vă mulțumesc,
Emil.


Alte articole scrise de același autor (BarryTrotter):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

BarryTrotter

Comments

  1. sergiu    

    Emil
    cit timp visezi la fostul si pui in cintar pe toti cu fostul nu vei avea o relatie repede..
    Relatie deschisa?
    Nu recomand..
    Este o postare pe tema asta cauta-o e ceva mai veche dar sigur o gasesti
    Poate trebuie sa iti lasi inca putin timp,pare ca nu esti inca pregatit pentru o relatie noua..
    Mai asteapta putin si sigur persoana potrivita iti iese in cale…
    Capul sus esti tinar ai toata viata inainte

  2. Alex P    

    sergiu, mi-ai luat vorba din gura! Nici eu nu cred ca poti avea o relatie cat timp nu ai trecut peste fostul. Nu poti sa tratezi rana asta luand langa tine pe un oarecare.

    Care ar fi leacul? Pai o cura de timp si (cel putin pe mine ma ajuta) gandeste-te la motivele pentru care v-ati despartit si la lucrurile care au dus acolo. Incet-incet ar trebui sa se interiorizeze motivele despartirii si sa te simti impacat. Saaau sa-ti dai seama ca a fost o greseala si sa incerci s-o repari. In orice caz, ranile trebuiesc curatate si tratate, nu acoperite, ca se infecteaza.

    Oricum, eu habar n-am, deci nu te lua dupa mine decat daca ti se pare in regula.

  3. AlexanderUK    

    Emil trebuie sa astepti toate vin la timpul lor.
    O sa vezi ca o sa gasesti pe cineva.

    Relatie deschisa?
    Nici eu nu recomand este o prostie.
    Unde ajungem atunci…

    Alexander

  4. sergiu    

    AlexP
    Mintile ilustre gindesc la fel, asa sa ma dau mare si io :-)))

  5. ALN    

    @Alex P a punctat foarte bine faptul că trebuie ca rănile să fie „curăţate şi tratate”, deci mintea ta trebuie să fie împăcată şi limpede, iar tu să fii convins că este momentul să mergi mai departe şi să descoperi bucuriile pe care ţi le poate oferi un alt om.

    Dacă laşi trecutul să te urmărească vei vedea că nu vei fi în stare să apreciezi pe nimeni la adevărata valoare atâta timp cât tot ce va face pentru tine şi în preajma ta vei tinde să compari cu ce a fost. Vei tinde să judeci mai aspru şi nu vei fi în stare să te ataşezi şi poţi foarte uşor chiar să ajungi să întreţii o relaţie bazată pe minciună, ţinând un om pe lângă tine fără ca tu să fii realmente convins că el este potrivit pentru tine, doar de teama sau lehamitea de a fi singur.

    Cât despre relaţia deschisă, este un concept pe care nu îl agreez şi găsesc că nu este sănătos şi care nu ajunge niciodată nicăieri.

  6. rediam    

    Emil, eu zic că nu e bine să te forțezi să-l uiți pe fostul. Dragostea ține mai mult de irațional decât de rațional. Probabil, va mai trece timp până să-l uiți. E perfect natural ca după atâta timp petrecut alături de el să-i duci dorul. Dacă mai e și primul, e cu atât mai dificil. Mie mi se pare totuși curios faptul ca el a renunțat atât de ușor la tine. Eu am perceput atitudinea lui ceva de genul ”Nu vrei relație deschisă? Atunci nu văd cum am putea continua împreună”.

    Din moment ce nu ești de acord cu deschiderea relației, e bine că i-ai pus punct. Uneori compromisurile doar amână o despărțire, iar deciziile bune uneori ne fac să suferim pe moment.

    Și eu i-am comparat o vreme pe toți cei cu care mă întălneam cu primul din viața mea. Comparațiile astea sunt doar niște încercări ale creirașului nostru de a ne minți că persoana întâlnită e incompatibilă cu noi, și că nu noi suntem vinovați că nu ne desprindem de trecut.

    Și eu am 21 de ani și mă gândesc cum ar fi dacă l-aș întâlni pe ăla de doar madam cu coasa m-ar despărți, însă poate e prea devreme acum, poate nu am experiența și înțelepciunea să-l apreciez. Nu știu dacă e bine să pornim cu așteptări mari atunci când cunoaștem un om, sau să ne fixăm de la bun început pe ideea de relație. Știi cum se spune despre lucrurile minunate…că se întămplă când le aștepți mai puțin.

  7. bogdan    

    pentru cateva clipe am crezut ca am scris articolul cu mana mea… sunt intr-o situatie aproape identica: primul iubit, 3 ani, etc. doar ca inca nu ne-am despartit. Cu toate astea, ne aflam intr-un punct critic si nu stiu cum sa evit un final cu inimi frante. Te inteleg perfect si cred ca as avea aceleasi probleme daca relatia mea s-ar termina (dintr-un motiv chiar mai stupid, dar nah).

    Sper sa iti gasesti totusi pacea interioara si sa treci mai departe. Sigur vei gasi pe cineva care sa te aprecieze cu adevarat si sa te vrea doar pentru el. Chiar nu as putea crede ca toti sunt orbi pe lumea asta :)

  8. ALN    

    @rediam
    În momentul în care întâlneşti o persoană invariabil îţi va genera nişte aşteptări. Chiar dacă nu acţionezi sub impulsul lor şi nu încerci să grăbeşti finalitatea, o idee tot îţi faci şi o dorinţă tot se naşte: fie de relaţie, fie de prietenie, fie de a nu-l mai revedea în viaţa ta.

    E bine să fii surprins, dar este bine să lucrezi şi tu în direcţia pe care ţi-o doreşti. Lucrurile minunate se întâmplă când le aştepţi mai puţin, dar nu dacă aştepţi să pice din cer, trebuie şi iniţiativă uneori.

  9. BarryTrotter    

    Emil spune:

    Eu vă invidiez pe voi, ăștia cărora le este așa de ușor să își dea cu părerea, gen „desparte-te”, „uită de el” si asa mai departe. mie nu îmi este așa de ușor să uit sau să trec sufletește peste pentru că efectiv nu sunt genul care să mă implic repede sau să mă „dezimplic” tot la fel de repede. mereu e loc de întrebari care încep cu „Cum ar fi fost dacă…”.

    Văd că foarte mulți azi sunt într-o relație, mâine e perioada de criză, poimâine nu mai sunt și așa trec pâna la 30-35 de ani când realizează probabil că lumea unde teoretic trebuiau să fie prinții pe cai albi nu e chiar așa de desprinsă din poveste cum se spune.

    Oamenii sunt diferiți, simt diferit și iau decizii diferite. Din nefericire eu nu fac parte din categoria oamenilor extrem de bine înfipți cu picioarele în pământ (o fi defect?) care își bagă pula și adio și n-am cuvinte. Pate că mai sunt și alții ca mine și practic pentru aceștia, ce sfat le-ați da?

    BarryTrotter opinează și el:

    Câți dintre voi aveți relații închise (sau ați avut) și cât au durat aceste relații. De asemenea, BarryTrotter se întreabă dacă uneori nu suntem prea idealiști. Oare chiar or exista relații închise cu adevărat?

    Notă: voi încerca să segmentez cumva comentariile pe care le scriu în funcție de părerea mea sau a lui Barry. În fond, suntem una și aceeași persoană doar că uneori mai avem mici conflicte. :)

  10. sergiu    

    Deci io ma cred in filmul gresit!
    Ia sa ma fac putin (ne)iubit
    Voi tineretul in loc sa va distrati, futeti si sa va traiti viata stati si va smiorcaiti parca ati fi niste pisici trase de coada!
    Copii, viata trebuie luata in piept!
    Acum 14 ani cind aveam io 20 de ani, se dadeau anunturi tiptile, ascunse prin ziare!
    Ne intilneam dracu stie cum, faceam ore cu masina pentru un date
    Voi cu posibilitatile deschise muriti de foame cu painea in mina!!
    Daca fostu meu imi spunea de relatie deschisa sau sex in grup vedea dinti in gura numai la vecini..
    Ia traiti-va viata, fiti mai „barbati” si nu sariti la prima pula ce va iese in fata..
    O relatie de face in ani in timp..nu in 2-3 zile…
    Nu urlati la mine cei care nu is de accord, ca imi vin depresiile de craciun si is pus pe scandal

  11. rediam    

    @ALN, ai dreptate. Eu mă refeream la faptul că uneori când ne vedem prima oara cu cineva e indicat să nu avem speranțe prea mari. Trebuie să fim conștienți că (pentru moment) omul se încadrează în spectrul căutarilor noastre, oricare-ar fi ele, însă nu e bine să ne entuziasmăm și să ne grăbim ca fata mare la măritat în a face aprecieri și planuri mai mult decât e cazul. Poate oi fi eu mai lent, dar cred că lucrurile trebuie luate pas cu pas, iar așteptările să nu o ia prea tare pe câmpii. În momentul în care ai așteptări prea mari deja nu mai ai de-a face cu persoana respectivă ci cu o imagine a ei pe care o modelezi până o duci la perfecțiune. Cum perfecțiunea nu există, probabil se ajunge în punctul în care apar niște nevoi ce nu vor fi satisfăcute și implicit sfârșim prin a-i spune omului: ”nu mai ești cum erai”.

  12. grid    

    Chestia asta cu „punem punct relației” e întotdeauna cu dus și-ntors. O istorie petrecută între doi oameni nu se poate încheia doar așa, pentru că ne-am hotărât amândoi să terminăm. Rămân lucruri nespuse, neterminate, nefăcute… În final, ajungi să constați că relația nu s-a închis ci dimpotrivă, a rămas o rană deschisă.

    Deciziile abrupte de despărțire nu reprezintă deloc o rezolvare a situației de fapt, fiind mai degrabă o fugă de realitate. E o modalitate comodă de a nu te confrunta cu trecutul și de a evita cu tot dinadinsul ceea ce prezentul îți așterne în fața ochilor. Însă lucrurile date la o parte din drum au darul de a se ține după tine și de a-ți îngreuna mersul înainte. Corect este să te confrunți cu o situație dată fără a încerca să-i găsești rezoluții rapide și pripite.

    Dincolo de faptul că nu e deloc o dovadă de dragoste să-i refuzi, din principiu, partenerului lucrurile care-i fac plăcere, rămâne și frustrarea de a nu fi lăsat relația să-și urmeze cursul. Din frica de a nu ne confrunta cu un final urât, care ne-ar pune eventual într-o lumină proastă, preferăm adesea să abandonăm evoluția naturală a lucrurilor și să încropim un final la alegerea noastră, chiar cu riscul de a amputa acea parte din noi care nu ne convine și pe care nu o putem lăsa să-și facă de cap.

    Cred că durerea unei asemenea despărțiri decise rațional are de-a face mai mult cu faptul că relația s-a rupt înainte ca fiecare dintre voi să-și fi dat seama ce se întâmplă de fapt, decât cu singurătatea în sine, sau cu simpla lipsă a partenerului. O relație care se încheie și moare pe limba ei nu lasă loc de vinovăție sau de resentimente. Prin contrast, o relație cu final impus aduce mult cu un suicid relațional, de unde și dublarea sentimentului de neîmplinire cu un sentiment de injustiție și neputință față de cele petrecute. Poate că n-ar strica, în asemenea situații, să ne sacrificăm mândria și să încercăm să mergem, cu grijă, pe urma pașilor pierduți…

    😎

  13. Bian    

    Nu dispera. Exista relatii inchise. Eu cu iubitul meu suntem de 10 ani impreuna, locuim de 8 si ne iubim inca de murim. Doar ca trebuie sa gasesti pe cineva care isi doreste acelasi lucru.

  14. FireMan    

    @Emil

    Bine ai venit și mă bucură faptul că din ce în ce mai mulți oameni ca tine, ca mine, ca cei pe care am apucat să îi cunosc cât de cât, prind curaj să scrie aici. Și asta pentru că asta s-a și vrut, încropirea unui grup de amici (prieteni sau nu) care să centralizeze și altceva decât pulă, fashion, mașini străine, manele bani și iar pulă. Și eu sunt un mare pasionat al jocurilor online (World of Warcraft și LineAge – mi-am făcut chiar și o gașcă de prieteni foarte buni și în realitate).

    Și eu am avut prima dragoste. Și eu am trecut prin stări similare cu cea pe care o descrii și vreau să încerc să te ajut cu ceva din cele constatate de mine (ca un fel de „experience share”) după ce am trecut peste ele.

    În primul rând: să nu îți pară niciodată rău pentru momentele în care faci ce simți. L-ai iubit, dar la un moment dat ți-a dat semne că nu s-ar putea mulțumi doar cu tine. Ai simțit că trebuie să îl lași, l-ai lăsat. Ai făcut asta pentru că așa ai simțit și te admir pentru asta. Însă un lucru se pare că nu l-ai luat în calcul: că dragostea ta pentru el NU va dispărea. Oamenii pe care îi iubim nu putem să nu îi mai iubim la un moment dat, la comandă. După despărțirea respectivă, mai cu urlete, mai pașnică, întotdeauna va rămâne dragostea sub fel de fel de forme: prietenie, colegialitate, respect sau URĂ uneori. Dar tot dragoste se numește și să fii sigur că vei purta acel om în gand si inima pentru tot restul vieții tale.  Nu trebuie să ne împotrivim acestei iubiri ce tinde să rămână eternă, pentru că se întoarce asupra noastră tot ceea ce căutăm să îi punem în cale: ură, jigniri, regrete. Toate acestea ne bântuie mai ceva decât fantomele din momentul în care le folosim împotriva aceluia pe care îl iubim (sau credem că l-am iubit doar în trecut). Un om care nu se poate împăca cu iubirea sa nu este demn să se numească iubitor. Dar dacă acceptăm eternitatea iubirii noastre pentru acel om, vom reuși să ne împăcăm cu noi înșine și cu orice acțiune ce o facem pentru că așa simțim. Și abia apoi vei realiza că alegerile tale nu au cum să fie decât bune pentru tine.

    Așa ai simțit, așa ai făcut. Pe el îl vei iubi încă mult timp, sau cel puțin îl vei purta în suflet. Însă cu siguranță că altcineva te va face să pui pe plan secundat trecutul (pentru că e mort, e dus, tu trăiești ACUM) exact atunci când te vei aștepta cel mai puțin să se întâmple acest lucru. Cât timp TU cauți o persoană care să te facă să uiți de Maximilian, NU vei găsi decât dezamăgire. Nu poți să nu mai ții la Maximilian, vei ține mereu la el, chiar și dacă de la distanță. Depinde numai de tine dacă vrei să îți continui viața comparând pe toată lumea cu Maximilian și gândindu-te la el (asta dacă nu cumva te decizi să și mergi la Maximilian și să vezi dacă te poate face fericit în continuare) sau te vei putea relaxa și continua viața frumos, poate lângă cineva de la care poți învăța alte lucruri noi sau care  va face ca timpul din viața ta să se suspende.

  15. BarryTrotter    

    @Sergiu,

    termenul acesta, și-anume „trăitul vieții” de care faci atâta uz în mai toate ocaziile pe care le ai, eu cred și simt că nu e un „must” (o chestie care trebuie numaidecât să fie făcută) într-un anumit sens. Vezi tu, te respect dacă pentru tine „a trăi” înseamnă distracție și futai, nu am nimic impotriva acestui mod de a trăi (e și acesta un mod de a-ți trăi viața, nimic de zis) dar eu nu simt că trăiesc dacă fac la fel, ba din contră, simt că mor, puțin câte puțin.

    După ce m-am despărțit de Maxi am avut mai multe întâlniri, dintre care unele s-au finalizat și cu „futaiul” tău. Aproape de fiecare dată am insistat să bem bine înainte și asta din două motive, unul din ele fiind să scap cumva de gândul că fac ceva ce oarecum trebuie dar ceva ce nu îmi prea place. Sunt convins că nu mă înțelegi, dar spun toate astea, poate-poate cineva va înțelege.

    Îmi place sexul, are locul său pe lista priorităților mele. Însă, pentru mine, sexul pur e mai rău decât o labă. Trebuie să fie și altceva.

  16. BarryTrotter    

    @Rediam,

    după ce termin acest comentariu voi scrie un articol în care voi dezvolta puțin cum văd eu lucrurile pe care le tatonezi.

  17. BarryTrotter    

    @grid,

    păi acest „punem punct relației” a fost o înțelegere survenită în urma unei discuții mai aprinse. Evident, păstrăm legătura, ne vedem când și cum. Cel mai potrivit a fost să nu mai locuim împreună, pentru că, el avea nevoie de libertatea lui, eu de a mea.

    Da, nu este o dovadă de dragoste să îi refuzi partenerului lucrurile care îi fac plăcere. În aceste „lucruri” pesemne că putem include și dorința partenerului de a nu se limita la un singur partener sexual. Acest raționament a stat cumva la baza săptămânilor petrecute în a delibera. Dar nu m-aș fi putut niciodată, cred, simți împlinit știind că partenerul meu tocmai a venit de la un altul. Ce să-i fi făcut? Să-l iau în brațe și să-i spun „Noapte bună puișor”?

    Privind problema și pe cealaltă parte, el oare s-ar fi gândit ca mie mi-ar fi făcut plăcere ca el să nu se fi dus? Vezi? Se creează automat un dezechilibru în care unul din cei doi se gândește la plăcerea celuilalt, dar acel celălalt mai puțin. Am preferat să fiu singur decât să încerc să prelungesc viața relației trimițând-o în comă.

  18. BarryTrotter    

    @Bian,

    felicitări. Să-mi vinzi și mie rețeta. :)

  19. BarryTrotter    

    @Fireman,

    multumesc. Citesc DarkQ de câteva luni și îmi place viziunea site-ului.

    O rămâne iubirea, dar nu cred că e bine să rămână prea multă din ea. Poate că trebuie să mai cresc un pic să pot separa cum se cuvine lucrurile între ele.

  20. sergiu    

    Barry
    unde si in ce comentarii ale mele zice sa te futi pina faci paranteze?
    Si ca eu inteleg prin a iti trai viata prin futai la greu?
    Ori ma inseala pe mine memoria ori citesti tu pe sarite…
    Cu ceva timp in urma a apatut pe aici unu Ygrec ce il lauda pe altu ca ce tip misto este si deodata a aparut si laudatul..
    Acum un tip nou Emil a scris o poveste si deodata apare inca un tip nou ce nu a mai scris nici un comentariu adica Barry sa se apere..
    Voi nu ati auzit de masina de spalat rufe?
    Ori va place sa va spalati chiloti in public?
    Sau desi sinteti despartiti vorbiti la telefon…Alooo ex iubi te-am postat pe darkq…ia apara-te oleaca….
    Sinteti si voi ceva persoane fictive?
    La ce te refereai ca sinteti una si aceasi persoana cu personalitati multiple?
    Eu is „Gemeni” la mine e normal..dar tu?
    Nu am sfatuit pe mineni sa se futa pina ia foc..Doar sa iasa in oras sa isi caute ceva hobby activitati si sa lase trecutul in spate.
    Atit…
    Nici la sexuri in grup etc etc nu am impins pe nimeni….
    Nu stiu unde citesti tu ca eu cu atita zel pun pe toata lumea la futai sau unde am scris ca ma fut io la greu!
    Eu unu sint Asexual de vreo 2 ani..deci nu m-am futut in ultimi aproape 3 ani deloc…
    Asa ca fi atent, mai cam jignit si crede nu vrei sa ma iau de tine…
    Daca Emil scria bine, TU erai personajul care dorea relatie deschisa si altele…Deci nu stiu care e mai c***a dintre noi 2…
    Cu multa stima…

  21. sergiu    

    Barry
    Exista DOAR relatii inchise…
    Si eu am avut una de 7 ani si am renuntat la ea pentru cariera..
    In ani astia aveam certuri, scandale si nopti nedormite DAR noi comunicam!
    O relatie trebuie bazata in primul rind pe respect, intelegere, ceva lucruri in comun sau hobbby cum se zice plus extrem de multa comunicare…
    Iubirea e la inceput atractia aia sexuala care dispare sau doar se inmoaie si atunci incep certurile..

  22. sergiu    

    Sorry am apasat gresit…continuarea….
    Daca esti egoist si nu ti cont de de doreste partenerul atunci la ce esti cuplat?
    Sa ai doar ce fute?
    De dragu de a te lauda ca esti cuplat?
    In momentul in care visezi la sex cu altii sau partenerul te sufoaca nu iti da aer sa traiesti atunci simplu esti linga persoana gresita…
    Sinteti prea tineri sa pricepeti anumite chestii..
    Ziceai ca vrei reteta unui cuplu fericit?
    Ti-am dat-o eu…
    Lasa nasu mai jos, ocupa-te de partenerul tau, fai cite o mica atentie,iesiti prin oras sau faceti-va un hobby comun si vedeti ce bine va va merge..
    Atita timp cit amindoi sinteti mari si tari nu faceti nimic..

  23. Adi    

    Sunt in mare parte de acord cu Sergiulica.Cum adica 3 ani sa-ti placa o p***, mai pe romaneste spus, si dupa aceea sa nu-ti mai placa? Sa spunem ca partenerul nu mai simte ce simtea la inceput… dar stau si ma gandesc, cu alti parteneri ocazionali, ar avea timp sa simta ceva in cateva ore de cuddling, futai si orgasm?

    Ca de asta poti avea parte cu acelasi partener. Intr-o relatie totul tine de comunicare atunci cand e cazul. Nu-ti convine ceva in relatie, te pui in pat sau la o cafea cu partenerul si propui/propune un subiect care il macina, si discutati subiectul ca doi prieteni, fara sa se supere careva, atat timp cat se discuta despre doi. Sunt atat de multe lucruri frumoase intr-o relatie, multi nici nu stiu despre ele, si nici nu vor sa isi ofere ocazia de a afla. Faci multe lucruri in doi, vezi altfel realizarile atat sentimentale cat si materiale. De unul singur…umbli teleu-beleleu fara sa stii ce vrei.

    E normal sa simti ceea ce simti acum, si peste toate consider ca ai luat decizia corecta, nu ai de ce sa iti faci mustrari de constiinta, nu tu trebuie sa fii acela. O sa-ti mai fie dor din cand in cand dar daca nici dupa ce s-a terminat relatia voastra el nu s-a intors sa isi ceara scuze si sa isi reconsidere gandurile, nu te-a meritat, aruncand intr-o clipita 3 ani de relatie.

  24. Mary    

    Ceea ce iți dorești tu , relația pe care ți-o dorești u, este una pe care ai să o găsești foarte rar.
    Iți trebuie mult calm, multă rabdare, sacrificii … și cel mai important, trebuie să existe acea scânteie, acea chimie fără de care nu poti construi nimic ( se poate și fără, sau chiar dacă este intr-o mică măsura, dar trebuie să fii foarte atent, deoarece orice ai clădi in acel moment, este mai firav decât un pahar de cristal … și orice greșeală poate duce la spargerea cristalului … câte puțin, câte puțin … depinde de situație … )

    Trebuie să fii iubit de Zei pentru a avea parte de acel suflet pereche.

    Chiar dacă tu ești mai de modă veche și ți-ai fi dorit ca fostul tău iubit să nu recurgă la o relatie open … cred că ar fi fost bine să fi acceptat. Poate era doar o fază trecătoare și dorea să experimenteze, poate renunța după un timp … Știu că e greu.

    Dacă iubești un suflet, trebuie să ii dai libertatea de care are nevoie. Niciodată un suflet nu trebuie încătușat, înlănțuit, deoarece … nu faci nimic altceva decât să îl indepartezi de tine. Lasăl liber și se va intoarce acasa … încătușeaza-l și îl indepărtezi de tine …

    Atât timp cât încă te gândești la el, o să fie foarte greu să vezi în altcineva ceea ce ai văzut la el. Știu că este greu, atunci când găsești ceva ce i-a aparținut lui, sau când îi simți parfumul să nu ți se facă dor de el, dar trebuie să mergi mai departe, tu ai făcut acel pas și încearcă să nu mai faci asemănări …

  25. Adi    

    „Dacă iubești un suflet, trebuie să ii dai libertatea de care are nevoie. Niciodată un suflet nu trebuie încătușat, înlănțuit, deoarece … nu faci nimic altceva decât să îl indepartezi de tine. Lasăl liber și se va intoarce acasa … încătușeaza-l și îl indepărtezi de tine …”

    Mary… sa inteleg ca din cauza asta a plecat acum cativa ani de acasa Azorel, catelusul meu bland si frumos , pentru ca il tineam prea mult in zgarda. Interesant…

  26. Mary    

    Eu vorbeam cu totul și cu totul de altceva și da ca să fiu și eu mai răutacios, poate fi și ăsta un motiv.
    Dacă toată ziua îl țineai doar in lesă, cine știe ce îi mai faceai 😉 … e normal că atunci când s-a simțit liber a plecat fără să se mai uite inapoi. A plecat și el să experimenteze 😛 !

  27. Adi    

    „Dacă toată ziua îl țineai doar in lesă, cine știe ce îi mai faceai ;)”

    Mary, ti-am mai spus eu ca trebuie sa-ti pastrezi anumite limite. Nu m-a deranjat (prea tare) expresia de mai sus dar mai intra si homofobi pe blog uneori, si nu stii cum din expresia ta face ditai’ compunerea homofoba si o imprastie pe net de rautate.

    Legat de ce spusesem in com anterior, … in fine, sunt sigur ca o manuta de oameni vor intelege ce am vut sa spun.

  28. Mary    

    @Adi, îmi pastrez anumite limite, în limita bunului simț. Dar dacă u vii cu un comentariu ironic, de ce să nu iți răspund lafel. Ceea ce am spus eu și cazul sau tema pe care m-am pronunțat eu difera total de ceea ce ai comentat tu referitor la acea fraza.

    Și cu asta am spus ce aveam de spus referitor la ironia ta 😛 !

  29. FireMan    

    Tind să îi dau dreptate lui Mary în ceea ce privește libertatea celuilalt. Și eu am acceptat un astfel de compromis, în măsura în care m-am simțit în stare să dau la o parte orgoliul și „durerea” de a nu avea exclusivitate asupra celui pe care îl iubeam. Acest lucru a dat roade în sensul că am reușit să văd ceea ce nu doream să văd până atunci și că m-a făcut să înțeleg unele lucruri despre mine și despre cel de lângă mine. Și chiar dacă drumurile noastre în viață s-au separat la un moment dat, sunt sigur că acest lucru este benefic pentru amândoi. Uneori dragostea sau iubirea (aceea egoistă pe care o cunoaștem majoritatea dintre noi) nu este de ajuns.

    Și cazul lui Emil este un foarte bun exemplu că nu este de ajuns să iubim. Tind să cred chiar că „nereușita” cuplurilor se datorează în mare parte faptului că nu este de ajuns să iubești un om, ci trebuie să îl și respecți, cu toate ale sale, inclusiv cu dorințele și nevoile de rigoare. Respectând un om pe care îl iubești înseamnă să ajungi să te respecți pe tine însuți și să ajungi să fii mândru de ceea ce ești și de ceea ce simți. Aaaa că lumea vorbește că ești fraier dacă îți calci orgoliul… acei oameni caută doar sprijin exterior pentru incertitudinile proprii. Pe ei nu îi interesează de fapt viața ta, ci doar imaginea lor suprapusă în viața ta. Nu are dreptul nimeni să îți spună ce e bine și ce nu e bine să faci cu propria viață și propriile sentimente. Pentru că este viața ta și doar a ta.

    Acei oameni care te sfătuiesc să îți părăsești prietenul pentru că te-a înșelat sunt doar frustrați de ideea că partenerul lor i-ar putea înșela, sunt frustrați de propria nesiguranță. Sunt aproape sigur că grija lor pentru viața celui pe care îl sfătuiesc cu așa ardoare este minimă, pe ei interesându-i doar să își valideze drumul ales în viață de ei înșiși.

    Nu l-am sfătuit pe Emil decât să se împace cu el însuși și cu dragostea pe care o poartă, pentru că acest lucru îi va aduce liniștea și mai ales claritatea de care are nevoie acum. Însă cu privire la ceea ce are de făcut cu viața și sentimentele sale numai el însuși știe sau simte ce trebuie făcut pentru a-i fi lui bine, pentru a fi fericit.

    Prima tendință a celor „răniți în orgoliu” este să fugă și să ascundă ceea ce simt. Nu este recomandabil, pentru că toate aceste înăbușiri aduc ulterior cu ele răbufniri, frustrări și răni mult mai grave decât orgoliul rănit. Nu, frate, înfruntă ceea ce simți! Iubește-l în continuare ori aflându-te lângă el, ori departe de el. Asta doar Emil decide, dacă îi va fi bine lângă Maximilian sau nu.

    Eu cred că nu e constructiv să ne dăm pe noi înșine exemplu, așa cum face Adi sau eu, de exemplu. Pentru că viața și percepția lui și a mea sunt ale noastre, ne aparțin nouă înșine și nu se pot aplica pentru toată lumea. Însă fiind similare cu „cazurile” prezentate pot ajuta prin clarificarea viziunii celui care caută un răspuns pentru sine (în cazul nostru Emil).

    Sergiu, te rog eu frumos de tot să nu iei chiar totul la modul personal. Nu cred că a încercat nimeni să jignească pe cineva, însă tu te aprinzi foarte repede și  apoi dai cu barda. Fii mai „chill”, nu e nevoie să ai dreptate întotdeauna. Cine știe, poate afli lucruri noi despre tine ascultându-i pe cei din jur. Dacă le respingi așa sec dreptul la replică, tinzi să devii un dictator în viața proprie. :) Chill, man, you need peace, you deserve it!

  30. Adi    

    Era oarecum ironic acel comentariu, asa am vrut sa evit un eseu despre ceea ce vroiam sa spun. Ce spusesei, acel fragment mi s-a parut un cliseu prea… clasic (pleonasm..?! ). Ceea ce mi-a deschis o portita prin care pot sa spun ceva scurt, cu subainteles, fara sa ma repet. Oricum cliseu/necliseu asa ai exprimat tu ceva ce simti/ai simtit , deci respect asta.

  31. Mary    

    Eseu, referat, o opinie pro, contra, nu contează ce ai vrut să spui, dar când ai ceva de spus, spune frate, nu o da în ironie, că nu faci altceva decât să stârnesti cearta. Oricum nu îți iese cu mine o cearta, dar îți zic părerea mea și poate altu în locul meu așa ar fi făcut.

    Stau și mă întreb de multe ori …: Oare de ce toți când, aud, vad, citesc despre ceva, care este atât de simplu de înteles, considera ca prea clasic sau clișeu cum zici tu, sau că acel cineva visează la cai verzi pe pereți?

    Și de multe ori găsesc sau primesc acelaș răspuns … Este prea greu domle să aspiri spre ceva clasic, cel mai bine e un futai la minut, sau sexpress, câți mai mulți cu putință. De ce? Încercați și voi să găsiți un răspuns și o să ințelegeti mai bine 😀 !

    Adi, încearcă și u acest clișeu, clasic și e posibil să înveți foarte multe atât despre tine, cât și despre cel ce este lângă tine. Sau poate îți este teama …

  32. Adi    

    Mary dar viata mea inreaga e un cliseu !
    Nu criticasem cliseul, doar punctam faptul ca e un cliseu!

    „… Este prea greu domle să aspiri spre ceva clasic, cel mai bine e un futai la minut, sau sexpress, câți mai mulți cu putință. De ce? Încercați și voi să găsiți un răspuns și o să ințelegeti mai bine 😀 !” –– care e parerea ta pe fraza asta spusa de multi oameni? Strict parerea ta.

  33. Mary    

    Cumva nu găsești răspunsul și încerci să îl afli de la mine, printr-o altă întrebare sub forma părerii mele? 😀 ? Hai că îmi place, dar te las să afli singurel, asta dacă chiar ești curios 😉 !

  34. Adi    

    Vroiam sa aflu pana la urma unde te situezi, care e pozitia ta. Ok, nici tu nu stii unde te situezi, daca te contrazici singur sau nu, dar e bine sa scriem frumos, nu-i asa? Indiferent ca e cliseu, clasic, sexpress, sau sexpress pavat frumos sub clasic drag ochiului la citit.

  35. Mary    

    Adi, eu știu unde mă situez, știu care este poziția mea. Și până acum, nu cred că am scris ceva urat, indecent sau nelalocul său 😛 !

  36. Adi    

    Mary, ii spui autorului ca mai bine daca accepta ca ex-ul lui sa fie open, sa il accepte asa. Eu il admir pe autor pentru decizia pe care a luat-o, si in acelasi timp imi pare rau ca a fost pus in situatia asta de cel cu care a trait timp de 3 ani. De ce il admir? Este dovada vie ca exista oameni care stiu ce vor si stiu unde si cand sa spuna „stop compromisului”, care ofera tot ceea ce poate oferi intr-o relatie. Barry a stiut sa-si pastresze verticalitatea intr-o situatie critica, este independent, are un fizic placut, si ceea ce este mai important, si-a pus sufletul in acea relatie. Ex-ul nu a incercat decat sa se duca inspre limita rasfatului ieftin, crezand ca i se cuvine in totalitate acest Berry, ca i va accepta mici escapade noaptea.

    In situatia respectiva, Berry a avut un respect de sine imens si a avut de ales. Consider ca daca dupa cel putin doi ani de relatie, vii cu pretentia de a umbla si pe la alte usi, inseamna ca ai o problema daca ceri acest lucru unui astfel de om Nu se pupa doi oameni cu viziuni diferite prea mari, adica unul sa stea in relatie doar ca e la moda, si celalalt sa isi puna toata fiinta . Ok, fluturii din stomac se duc intr-o relatie la un moment dat dar un strain, necunoscut, sexdate, ce-ti poate oferi? Da, putini fluturasi atunci cand stai in coltul clubului si tragi cu ochiul, caci dupa ce i-ai deschis slitul constati ca e o pula, lucru de care nu duci lipsa acasa.

    Berry baiete, te vei indragosti din nou mai devreme sau maitarziu, si cu putin noroc, s-o gasi cineva care sa te aprecieze , pentru ca din cate spui, pari un tip destul de ancorat in realitate si cerebral. Data viitoare cand vei lua in considerare o relatie, nu uita, comunicarea e cel mai important lucru in stadiul prieteniei. De fapt asta trebuie sa fie la inceput, prietenie.
    Succes si felicitari pentru puterea de care dai dovada. Catelusii in calduri nu au ce cauta pe langa pragul tau, ar fi pacat de tine.

  37. BarryTrotter    

    @Sergiu, tu cred că ai o problemă cu cititul sau cu scrisul sau cu amândouă caci se pare că nu ne înțelegem de fel. Sau poate nu citești tot, habar nu am.

    Mai sus, pe undeva, spuneam că Emil și Barry sunt aceeași persoană, adică eu. Ca să îți fie mai ușor, ți s-a întâmplat vreodată să vorbești cu tine însuți?

    Nu văd în acest context imensa dizertație pe care ai compus-o și care nu spune nimic de altfel, arătând doar că n-ai înțeles ce-am vrut să zic și verși rânduri-rânduri să îmi explici că nu e posibil așa ceva. Ba uite că e posibil. :)

  38. BarryTrotter    

    @Mary,

    ți s-a întâmplat și ție ca partenerul tău să dorească să facă sex și cu altcineva?

    Îi răspunsesem lui grid despre ce cred, într-un comentariu anterior.

    Hai să spunem că aș fi acceptat, așa cum sugerezi tu. Cum ar fi trebuit să țin sub control nemulțumirea care sigur m-ar fi copleșit ori de câte ori el și-ar fi tras-o cu altul?

    În al doilea rând, intuiesc că ar trebui să fiu foarte extravagant în gândire pentru că acceptarea cu seninătate a faptului că îți împarți practic jumătatea cu cine mai dorește aceasta, presupune ori o formă de iubire de care sunt capabili foarte puțini, ori să îți facă realmente plăcere rolul celui supus (cum e la cei cărora le place să fie călcați cu gheata) – rol care probabil că pe un pasiv îl împlinește într-o formă sau alta. Ceea ce la mine nu e cazul, din păcate sau nu.

  39. Avocatus    

    Intreresant că nu ai fost de-acord cu relațiile deschise dar după ce v-ați despărțit ai început să pui în practică și cu toate acestea te simți gol.

    Mai întâi aș dori să te felicit pentru stilul în care te exprimi: direct, sincer și descriptiv. E acel stil care place maselor deoarece e vorba de o confesiune, o expunere în public a experiențelor mai mult sau mai puțin frumoase. După cum te exprimi pari deja un tip realizat la vârsta pe care o ai, însă sentimental deja ai un eșec.

    Nu sunt de acord cu tine atunci când vorbești despre puștani ca fiind niște obiecte sexuale, aceasta denotă faptul că nu te-ai maturizat afectiv, stima de sine este prea mare și pentru tine contează mai puțin ceea ce vrea celălalt. Frumusețea fizică trece împreună cu anii, maturitatea afectivă se căștigă odată cu experințele de zi cu zi. Mai întăi trebuie să-ți recâștigi încrederea în tine, alfel v-ei rămâne mereu singur. Nimeni nu te poate iubi dacă nu are încredere în tine, nimeni nu te poate iubi dacă nu te cunoaște.

    Pentru a cunoaște un om nu ajunge o viață, pentru a ne cunoaște pe noi e nevoie de eternitate. Sexualitatea este expresia iubirii dintre două persoane și nu începutul unei relații. Nu există iubire autentică fără sacrificiu. Nu te simți bine între homosexuali, nu agreezi apropourile lor deoarece nu vrei să fi considerat obiect, dar al rândul tău îți plac „obiectele”. Ex-ul a plecat de lângă tine, deoarece se simțea neînțeles și nefericit, eventual o jucărie. Atât timp cât persoanele nu discută de la egal la egal vor fi mereu probleme. Sunt anumite răni care „par” să nu se vindece niciodată.

    Din toată această istorie ajung la concluzia ca ești încă imatur și nu ai iubit pănă acum pe nimeni în afară de tine însuți și propriile tale dorințe. Însă ai o viață înainte și poți învăța din orice experiență.

  40. itsfriday    

    Eu vreau sa mentionez ca mi-a placut analogia cu piesa de teatru si ca din toate parerile postate in comments, trebuie sa alegi de ici de colo, sa nu pui neaparat totul la suflet.

    Numai bine! 😀

  41. sergiu    

    Barry
    Nu..sincer nu.niciodata nu am vorbit eu cu mine..
    Mi se pare ciudata chestia!
    Stai in fata oglinzii si ala din oglinda iti raspunde?
    Atita timp cit nu iti spune sa dai foc la ceva sau sa faci vreo prostie…iti doresc conversatie placuta

  42. grid    

    BarryTrotter~

    Răspunsul tău (#17) conține o serie de întrebări, acestea fiind tocmai întrebările la care o relație e chemată să răspundă de-a lungul timpului. Tu spui că ai preferat singurătatea pentru că nu voiai să fii martorul eșecului tuturor eforturilor tale (nefăcute încă!) de a prelungi viața relației. Decât să îngrijești un bolnav (poate, muribund), ai preferat să-l consideri deja mort și să ieși din cameră. Nu e de mirare ca, mai apoi, să apară remușcări cu privire la pasul făcut, mai ales de partea celui care a decis că ruperea relației era unica soluție.

    După cum se poate constata acum, retrospectiv, premiza că la momentul despărțirii relația era deja moartă a fost o premiză falsă. În realitate, decizia separării a fost luată doar în baza unor presupuneri despre ceea ce s-ar fi putut eventual întâmpla. Ceea ce spuneam eu este că până nu te confrunți în mod direct cu o situație, nu o poți depăși – o poți doar evita.

    Avocatus a făcut o descriere a situației care mi se pare admirabilă și francă (deși poate puțin hazardată sau pripită), surprinzând faptul că despărțirea voastră a fost rezultatul unei neînțelegeri căreia i-a fost refuzată orice șansă de clarificare. Nu știu dacă, așa cum spune el, vina pentru neînțelegerea celuilalt îți aparține în primul rând ție (nu numai pentru că tu ai fost primul care s-a gândit să rupă relația, ci și pentru că tu pari a fi deja edificat cu privire la nevinovăția ta și la vinovăția celuilalt). Din cele povestite de tine cam așa reiese – că tu ai fi fost sursa neînțelegerilor din cuplu, pentru că nu ai deloc aerul unui învins, deși poate că bravezi doar – numai că eu n-aș fi chiar atât de tranșant cu privire la partea fiecăruia de vină, atâta vreme cât noi nu putem ști care au fost discuțiile dintre voi.

    Poate că Maxi era interesat de alți băieți nu pentru că l-ai dezamăgit tu sau pentru că nu l-ai înțeles suficient, ci pentru că așa e el – mai nestatornic din fire. Poate că el este cel care aleargă după obiecte sexuale, iar tu ai acceptat rolul ăsta de bună voie, însă numai atâta vreme cât nu ai fost amenințat să fii înlocuit (ceea ce mi se pare un târg cinsitit). Poate că felul tău de a încerca să-l înțelegi a fost tocmai această încercare de a-i prelua „năravul” sexual (după ce v-ați despărțit), dorind să vezi ce anume îl face să vadă obiecte sexuale acolo unde ar trebui să vadă afecțiune și iubire.

    Nu vreau să judec în niciun fel ceea ce s-a întâmplat între voi, pentru că orice judecată externă nu ar putea surprinde cu suficient de multă întemeiere toate detaliile unei relații. Am vrut doar să-ți dau câteva idei despre cum poate fi privită o relație din mai multe perspective. Însă chiar dacă ești absolut sincer cu tine însuți (ceea ce nu cred că e posibil, fiecare dintre noi având colțuri ascunse, pe care nu le putem „vedea” decât cu ajutorul altora), asta tot nu rezolvă lucrurile. Repet ce am spus și anterior – o relație trebuie să se consume de la sine, să ardă până la capăt, pentru că altfel nu își poate revela toate secretele. O relație pe care partenerii o părăsesc de parcă ar fi o barcă aflată în naufragiu – chiar făra a fi naufragiat și oricum înainte de a fi făcut măcar ceva pentru a o salva de la un eventual naufragiu – ajunge până la urmă o fantomă de care nici unul dintre pasageri nu va scăpa, atât cât va trăi.

    😎

  43. BarryTrotter    

    @Avocatus,

    Nu am spus că voluntar îi consider pe partenerii sexuali „obiecte sexuale”. Nu vreau asta, îmi dau seama că e anormal la fel cum anormală este și lipsa plăcerii cu aceștia. Vroiam să spun doar că uneori mai intru pe Romeo, mă întâlnesc cu cineva și dacă e o atracție reciprocă facem si sex. Doar că după aceea mă simt parcă mai ciudat decât înainte, simt cumva că nu pot fi acolo în proporție de 100%. Nici nu mă pot izola din punct de vedere sexual pentru nu pot sta până mă însor din nou, chiar așa de ortodox nu sunt.

    Cred că m-ai înțeles puțin greșit dar se poate să fi fost vina mea, uneori ma exprin defectuos și numai nu se transmite mesajul, așa cum vreau eu.

  44. BarryTrotter    

    @grid,

    îmi place cum le spui. Aveam o profesor de istorie cu care mai povesteam din când în când. Îmi amintești de el.

    Multumesc! 😉

  45. Avocatus    

    @Emil, Grid are mai multă răbdare și face o analiză minuțioasă. El nu se grăbește ca baba la măritat ca și subsemnatul uneori. Dacă facem un cerc și în mijloc punem o femeie/bărbat pentru a fi pictat, fiecare va picta în mod diferit datorită percepțiilor diferite. Așadar nu te aștepta ca toți să te vadă așa cum vrei tu, e imposibil.
    Nu am accentuat numai aspectele negative, dar și cele pozitive. Tu ai cel mai mult de câștigat din relatarea experiențelor tale deoarece îți pot da seama cum văd ceilalti modul tău de a fi și mai ales caracterul tău. Numai tu ști ceea ce este în inima ta, insă cu 4/6/8 ochii se poate vedea în profunzime.

  46. sergiu    

    Avocatus
    Grid e doar diplomat..
    Ia atras atentia ca greseste dar nu asa pe taraneste ca mine..

  47. FireMan    

    Ba să știți că Grid este un escroc. Este un hacker tinerel genul hipiot, care fură pasaje din rețea și le postează aici. Mie mi-a manipulat și controlat memoria cache încât am fost nevoit să îmi reinventez sistemul de operare. Mi-am pus Ubuntu. Și-mi merge mai bine.

  48. sergiu    

    Fireman
    Amu vrei sa ne sperii in privinta lui Grid ca e hacker?
    Sau vrei sa ne curga balele dupa el?
    Ca e tinerel hipiot?
    :-))

  49. FireMan    

    Sergiu, în traducere liberă ar suna cam așa: „Nu” îl ascultați pe Grid, căci el însuși este un om care păcălește orice aparențe (escroc). Deși pare un înțelept cu togă, barbă și părul alb din antichitate reîncarnat printre noi, el este doar un om ca toți ceilalți, „deghizat” sub o apariție fizică plăcută (un „hacker tinerel”) și o concepție uimitoare asupra „treburilor” oamenilor (rețeaua) și care se ocupă cu „spartul” cifrului vieții. Spuneam că mie, cel puțin, mi-a dat peste cap tot ceea ce credeam că știu despre viață (memoria cache) și m-a ajutat să îmi reformulez și să îmi reinventez principiile și reperele în propria-mi umilă existență (sistem de operare).

    Era doar un fel de pamflet :)

  50. sergiu    

    Fireman
    Chestia cu Grid am scris in gluma…am realizat ca esti pus pe facut misto :-))

  51. cristymaykei    

    GRID pe masura ce trece timpul incep sa te percep ca pe fantoma unui maestru intelept care apare numai la moment de freamat interior.
    Totodata atunci cand apari TU, dai credibilitate pana la autenticitate mai ceva ca un judecator de la curtea suprema de justitie.
    Deseori ma intreb de ce refuzi materializarea in lumea reala, macar odata pentru ostoirea dorului mintii obosite de atata asteptare si nesomn.
    E posibil ca prin renuntarea la imaterial sa crezi ca incepi sa poti sa mori?
    Nu crezi ca tocmai posibilitatea asta de a putea fi ranit, a putea sangera, a murii, da forta trairi vietii?
    Orice intelept trebuie sa aiba clipe cand sa ramana doar maestru, ori clipe cand sa ramana doar intelept iar ideeal, sa aiba petulanta de a piarde convictiunea imateriala cu idealizarea emfatica, pentru a cinsti prin materializare cu o strangere de mana barbateasca prietenul de gand.

    Dar oare se v-a intampla vreodata?

  52. cristymaykei    

    Vine un moment cand vorbele sunt de prisos si nu fac altceva decat sa raneasca in minciuna lor.

    Este adevarat, totul trebuie sa se consume, iar asta e valabil pentru orice, NU nmai pentru o relatie/iubire.

    Dar repet, cand vorbele MINT, relatia se termina.

    A te duce cu consumul pana la ultima picatura de suferinta, mie personal mi se pare O mare TamPenie, dar recunosc ca am fost si eu TampiT.

    Ciudat este cand ramai TamPit de multe ori si nu inveti nimic din propia viata.

    Dar cel mai ciudat si un lucru pe care inca nu l-am deslusit, inca, este cum de tineri super frumosi nu reusesc sa intretina o relatie pe care si-o doresc mult.

    Insa cel mai ciudat este sa fi iubit de un tanar frumos care te vrea in relatie si iti face toate hatarurile SI TU sa refuZi.

    Ori omul este ciudat, fiindca isi doreste numai ceea ce nu are si arunca ceea ce are, chiar daca i-ar face face frumoasa viata, ori omul este sortit genetic nefericirii, iar fiecare individ face totul pentru a se bucura de nefericire.

    Bine din pacate ca mai exista si oameni ca mine, oameni care profita de orice prilej de bucurie si refuza cu indarjire sa fie vita nefericita dusa catre abator.
    Nu ca, NU ajungem toti la abator, dar una e sa te duca macelarul si alta sa te duci TU singur ca esti prea batran si nu te mai duc oasele.

    Singurul dusman al nostru al tuturor, este TIMPUL.
    Este adevarat, ne poate fi si prieten timpul, dar in acelasi timp cand iti este prieten si te ajuta sa uiti, incepi sa te ridezi, sa te ingrasi, sa scazi in inaltime, sa nu mai auzi/vazi, sa-ti creasca par in nas si urechi iar in acelasi timp sa chelesti, sa te doara spatele, sa-ti cada maselele/dintii, sa te imbolnavesti mai des si sa-ti treaca mai greu si cel mai grav sa-ti creasca coaiele si sa-ti scada potenta.

    Asa ca tinerilor bucurati-va de viata si atunci cand intr-0 relatie vedeti ca partenerul nu mai are nimic pentru voi, nici macar stima, considerati ca ati consumat ce erea bun/delicos/frumos de consumat si intrerpeti relatia, pentru a trece mai departe la etapa de suferinta ca apoi sa puteti iubii din nou.

    Si cine stie poate urmatoarea relatie, este cea fericita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *