No menu items!

Despre constitutionalitatea unor modificări ale Legii Referendumului

Acelasi autor

O atitudine oficială, hotărâtă, pentru mariajele gay din partea Academiei Americane de Pediatrie

Non_Lose mi-a atras atenţia (mulţumesc!), aseară, asupra unui articol din The New York Times. Articolul, din 21.03.2013, aruncă bomba încă din prima frază: "Joi,...
sicmarin
sicmarin
Aştept să-mi citesc vreun necrolog, pentru a putea fi mai puţin autoironic.

În ultimele săptămâni au apărut tot felul de luări de poziţii asupra acestui subiect, multe greşite cu scop dezinformativ şi propagandistic şi multe în necunoştinţă de cauză. Am făcut o verificare a evoluţiei legii referendumului, în special a articolului 10, şi rezultatele le pun la dispoziţie împreună cu linkuri spre textele legilor, proiectelor de legi, OUG-urilor, deciziilor şi hotărârilor Curţii Constituţionale, etc.
Pornesc de la textul iniţial al legea referendumului, Legea nr. 3/2000.

1. Din fişa legii, aşa cum apare pe siteul Camerei Deputaţilor, se observă că ea a fost modificată prin 5 OUG-uri (nr. 92/2003, 99/2005, 27/2007, 34/2007 şi 103/2009) cărora li se adaugă şi OUG nr. 41/05.07.2012, dată de Guvernul Ponta, care nu a fost operată încă în fişa acestei legi.

Niciuna din aceste OUG-uri nu a fost considerată neconstituţională pe temeiuri extrinseci (că s-ar fi depăşit competenţele guvernului de-a emite OUG-uri în materia referendumurilor).

2. Art. 5 alin. 2 din Legea nr.3/2000 nu a fost niciodată modificat prin actele normative ulterioare. Acesta a fost şi este: “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.”
Asupra acestui articol voi reveni mai jos, la punctele 10 şi 11.

3. Art. 10 din Legea nr. 3/2000 a suferit, în timp, modificările tabelate mai jos:

Legea nr. 3/2000 Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Legea nr. 129/2007 Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
Legea nr. 62/12.04.2012 Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
OUG nr. 41/05.07.2012 Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.
Legea nr. 131/17.07.2012 Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.

Textul propus de către USL prin OUG nr.41/05.07.2012 este identic (abstracţie făcând de lipsa sintagmei inutile “la nivelul ţării”) cu textul din Legea nr. 129/2007 (lege care a trecut de controlul de constituţionalitate, vezi pct.4.4 de mai jos).

4. Voi intra acum în detaliile adoptării Legii nr.129/2007, prima care a modificat art. 10 din Legea nr. 3/2000.

4.1. Într-o formă preliminară a acestei legi, conform fişei Legii nr.129/2007 de pe siteul Camerei Deputaţilor, ea avea un alt text pentru art. 10:
“Art. 10. – (1) Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale, în cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevăzute la art. 81 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
(2) În cazul în care Preşedintele României a fost ales în condiţiile prevăzute la art. 81 alin. (3) din Constituţia României, republicată, demiterea acestuia este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară de către cetăţenii prezenţi.”

4.2. Acest text a fost supus controlului de constituţionalitate şi prin Decizia nr.147/21.02.2007 Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestui text pe considerentul că “atunci când legiuitorul a stabilit prin lege că rezultatele referendumului pentru demiterea Preşedintelui României se stabilesc în mod diferit, în funcţie de numărul scrutinului în care acesta a fost ales sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art.81 alin.(2).”
Sub aspectul care ne interesează aici sunt importante şi alte considerente din motivaţia deciziei Curţii Constituţionale:
4.2.1. Critica articolului propus şi sensul dat, în acest context, sintagmelor “majoritate absolută” şi “majoritate relativă”: “Urmând logica legiuitorului, în primul caz [n.n. alin.1 din textul propus pentru art. 10] preşedintele ar urma să fie demis cu majoritatea absolută a voturilor corpului electoral, în al doilea caz [n.n. alin.2 din textul propus pentru art. 10], cu majoritatea relativă a voturilor cetăţenilor prezenţi la scrutin, pe când pentru situaţia prevăzută de art.99 din Constituţie, privind “Răspunderea preşedintelui interimar” care nu a fost ales prin vot, nu ar exista nici o prevedere constituţională privitoare la demitere.”
4.2.2. Îndrumările Curţii Constituţionale: “Curtea nu exclude posibilitatea ca legiuitorul să opteze pentru o majoritate de voturi relativă pentru demiterea Preşedintelui României în toate cele trei situaţii. “
4.2.3. Accentul pus pe lipsa în Constituţie a vreunei restricţii privind majorităţile de voturi: Atunci când legiuitorul constituant a dorit să instituie o anumită majoritate de voturi, a făcut aceasta printr-un text de referinţă, a cărui aplicare la situaţii subsidiare este subînţeleasă, cu excepţia cazurilor în care o asemenea majoritate este lăsată pe seama legii.”

4.3. Parlamentul, după pronunţarea de către CCR a Deciziei nr. 147/21.02.2007, a modificat textul criticat de curte şi noul art. 10 propus pentru Legea nr. 3/2000 a fost: “Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”.

4.4. Noua modificare a art. 10 a fost atacată de către PDL la Curtea Constituţională şi, prin Decizia nr. 420/03.05.2007, legea a fost declarată constituţională.

4.5. În motivarea deciziei Curtea Constituţională a analizat mai multe critici formulate de către PDL, care sunt importante şi în actualele discuţii.
– Privitor la validitatea referendumului, indiferent de numărul participanţilor la vot, Curtea reţine: “În condiţiile noii reglementări privitoare la demiterea Preşedintelui României, valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale.”
– Privitor la neretroactivitatea legii sau, în termeni populari “modificarea regulilor în timpul jocului”, Curtea reţine: “Curtea Constituţională nu poate primi nici critica referitoare la retroactivitatea legii examinate, deoarece obiectul acesteia îl constituie procedura referendumului, iar normele de procedură, care sunt de imediată aplicare, nu produc efecte asupra unor situaţii juridice anterioare, ci numai asupra celor care se derulează după intrarea în vigoare a legii.”. După ce se face istoricul legii şi al evoluţiei procesului de suspendare Curtea reţine ca fapt esenţial: “… forma actuală a legii de modificare a fost adoptată, la 21 martie 2007, înainte ca Parlamentul să fi hotărât suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, prin hotărârea din 20 aprilie 2007, când s-a cunoscut că va trebui organizat referendumul pentru demiterea Preşedintelui României.”

5. După referendumul pentru demiterea Preşedintelui, în 2007, desfăşurat în conformitate cu Legea nr. 3/2000 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 129/2007, Curtea Constituţională în Hotărârea nr.5/23.05.2007, arată “Confirmă rezultatele referendumului naţional din data de 19 mai 2007 şi constată că nu s-a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum, pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu.”.

Textul art. 10 din Legea nr. 3/2000 aşa cum a fost modificat de către Legea 129/2007 este constituţional şi el a fost aplicat întocmai, fără a se ţine seama de cvorumul de participare, la referendumul din anul 2007. Susţinerile că referendumul din anul 2007 n-ar fi fost validat pe considerent că n-ar fi fost peste 50% din alegătorii înscrişi pe listele de votare sunt fie voit manipulatoare fie sunt urmare a unei proaste documentări.

6.1. În anul 2006 a fost iniţiat un alt proiect de modificare a Legii nr. 3/2000. Vezi link. După adoptarea de către Parlament a acestui proiect de lege el a fost retrimis Parlamentului, de către Preşedinte, pentru reexaminare. În 20.02.2007 (cu o zi înainte de pronunţarea Deciziei nr.147/21.02.2007 de către CCR) Parlamentul a respins cererea de reexaminare dar prin noua formă a proiectului au fost modificate şi completate şi alte articole, printre ele şi modificarea art. 10 într-un mod identic cu cel analizat prin Decizia nr.147/21.02.2007.

6.2. Prin Decizia nr. 355/04.04.2007 CCR şi-a menţinut punctul de vedere, privitor la modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000, exprimat prin Decizia nr.147/21.02.2007.

6.3. Sub aspectul care ne interesează aici (aşa cum se va vedea la punctele 7.5 şi 7.6 de mai jos), CCR a statuat că este neconstituţională modificarea şi completarea altor articole din proiectul supus reexaminării decât cele indicate în cererea de reexaminare pentru următoarele considerente: “constată că din textul constituţional rezultă că Parlamentul ar urma să reexamineze doar textele indicate de Preşedintele României; Parlamentul României, depăşind limitele învestirii, care priveau prevederile art.5 alin.(4) şi ale art.12 alin.(1) din Legea nr.3/2000, a modificat şi completat şi alte dispoziţii din această lege .

7. În anul 2009, în vederea ţinerii referendumului privind parlamentul unicameral şi a reducerii numărului de parlamentari, Guvernul Boc a dat OUG nr. 103/30.09.2009. Evoluţia acestei OUG poate fi găsită în fişa Legii nr. 62/2012. Ele (OUG şi Legea) merită o analiză aparte în contextul celor susţinute în această perioadă.

7.1. Astăzi, Boc, omiţând că guvernul pe care l-a condus a modificat prin OUG legea referendumului, susţine că prin OUG nu se poate modifica legea referendumului. Chiar în expunerea de motive a OUG nr. 103/2009 se trec în revistă celelalte 4 modificări prin OUG ale acestei legi, anterioare aceleia.

7.2. PDL, prin OUG 103/30.09.3009, a “modificat regulile în timpul jocului” ea fiind dată la 6 zile după demararea procedurii referendumului. Chiar în expunerea de motive a OUG 103/30.09.2009 se arată “Avand in vedere faptul ca Presedintele Romaniei a demarat procedura pentru organizarea si desfasurarea referendumului national pentru organizarea in Romania a unui parlament unicameral, prin anuntul public din data de 24 septembrie 2009 …”. Alin 1 din art. II al OUG nr. 103/2009 arată: “Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta se aplica si procedurilor de referendum aflate in curs.”

7.3. Parlamentul a respins OUG şi legea de respingere a acesteia a trimis-o preşedintelui spre promulgare în data de 11.11.2009. Preşedintele n-a promulgat legea de respingere a OUG şi a retrimis-o Parlamentului spre reexaminare în data de 27.11.2009. Referendumul se ţinuse în data de 22.11.2009 în condiţiile stipulate de către OUG nr. 103/30.09.2009.

7.4. La 26.04.2011 Senatul a respins cererea de reexaminare formulată de către Preşedinte.

7.5 În Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, la data de 07.03.2012, când deja era clar că PDL va pierde puterea, se introduc câteva completări la OUG 103/2009 printre care şi modificarea art. 10 din Legea nr.3/2000. La data de 27.03.2009, Camera Deputaţilor a aprobat cu modificări şi completări OUG 103/2009 şi la data de 10.04.2012 Preşedintele a promulgat Legea nr. 62/2012 de aprobare a OUG 103/2009. La data de 18.04.2012 a fost introdusă moţiunea de cenzură şi la data de 23.04.2012 Guvernul Unguranu a fost demis.

7.6. După modul în care a fost adoptată modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000, prin Legea nr. 62/10.04.2012, fără ca acest text să fi fost modificat în forma iniţială a legii şi fără ca Preşedintele în cererea de reexaminare a legii să fi făcut vorbire despre acest text, ţinând seama de cele spuse de CCR şi detaliate la punctul 7 de mai sus este clar că modificarea a fost neconstituţională. USL n-a atacat la CCR Legea nr. 62/10.04.2012 dar putea s-o atace Avocatul Poporului. N-a făcut-o!

8.OUG nr. 41/05.07.2012, dată de Guvernul Ponta, care este în mijlocul scandalului, a fost criticată sub următoarele aspecte:
– Guvernul nu avea dreptul să dea OUG în materia referendumului. Fals. Este suficient să revedem lista celorlalte 5 OUG-uri date în această materie, inclusiv OUG 103/2009 discutată mai sus la punctul 7.
– Guvernul nu avea dreptul să modifice legislaţia în timpul jocului. Fals. Este suficient să vedem OUG nr. 103/2009 dată de Guvernul Boc, discutată la punctele 4.5 şi 7.2. Menţionăm că suspendarea Preşedintelui a avut loc în data de 06.07.2012, după emiterea OUG nr. 41/05.07.2012.
– Textul Ordonanţei ar fi neconstituţional. Fals. El respectă textul care a fost stabilit prin Legea nr. 129/2007, apreciat de către Curtea Constituţională a fi constituţional, conform cu punctele 4.4. şi 4.5.

9. Atunci când Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr. 131/17.07.2012, prin Decizia nr. 731/10/07.2012, nu s-a contrazis cu ceea ce spunea în 2007, contrar celor susţinute de către USL. Pur şi simplu în 2007 şi în 2012 Curtea Constituţională a analizat texte diferite, ambele constituţionale. Reiau o parte din tabelul de la punctul 3 pentru a evidenţia diferenţele.

Legea nr.129/2007 Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
Legea nr. 131/17.07.2012 Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.

Se observă că în noul text lipseşte referirea la art. 5 alin (2) existentă în primul text. Reamintesc conţinutul art. 5 alin (2) din Legea nr. 3/2000: “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.”

Pentru că în noul text de lege lipsea partea “prin derogare de la art. 5 alin. (2)” Curtea Constituţională a luat în considerare atât noua formă a art. 10 cât şi art. 5 alin.2 din Legea nr. 3/2000. Astfel, în motivarea deciziei Curtea arată: “Curtea constată că rezultatul referendumului depinde de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: una referitoare la numărul minim de cetăţeni care trebuie să participe la referendum pentru ca acesta să fie valabil şi una privitoare la numărul de voturi valabil exprimate, care determină rezultatul referendumului. Aceste condiţii sunt detaliate în art.5 alin.(2) şi, respectiv, art.10 din Legea nr.3/2000.” La fel, Curtea arată: “Curtea observă că, în varianta redacţională dedusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 oferă o reglementare unitară pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constituţie, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului.”

10. În mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, inclusiv în Decizia nr. 731/10.07.2012 discutată mai sus la punctul 9, se fac referiri la Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat în 2007, Comisia europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) şi ţine seama de recomandările acestei comisii.

10.1.În mod surprinzător Curtea nu ţine seama de Cap.3 pct. 7 din aceste recomandări în care se specifică: “ Nu se recomandă următoarele:
a. un cvorum (prag, procentaj minimal) de participare, întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ;
b. un cvorum de aprobare (acceptarea de către un procentaj minimal din numărul alegătorilor înscrişi), întrucât riscă să creeze o situaţie politică dificilă în cazul când proiectul este adoptat cu o majoritate simplă, inferioară însă cvorumului (pragului) necesar.”

Actuala lege, Legea nr. 131/17.07.2012, încalcă recomandarea de la punctul a. Legea propusă de PDL, Legea nr. 62/10.04.2012, încălca recomandarea de la punctul b.

10.2. Pe siteul Comisiei de la Veneţia textul în limba română nu cuprinde şi Expunerea de Motive a Codului de bune practici în materie de referendum. Voi da traducerea (făcută de altcineva) părţii privitoare la cvorum din textul în limba engleză a Expunerii de Motive.
50. Bazându-se pe experiența pe care o are în domeniul referendumurilor, Comisia de la Veneția a decis să recomande ca nicio hotărâre să nu fie luată cu privire la regulile cvorumului.
51. Un cvorum de participare (un procentaj minim) înseamnă că este în interesul unei propuneri a opoziției să se abțină decât să voteze împotriva lui. Spre exemplu, dacă 48% din electorat este în favoarea propunerii, 5% sunt împotrivă și 47% tind să se abțină, cei 5% din adversari trebuie doar să părăsească cabina de vot pentru a-și impune punctul de vedere, deși sunt cât se poate de clar în minoritate. În plus, absența lor din campanie cel mai probabil va crește numărul de abțineri și, astfel, cel mai probabil cvorumul nu va fi atins.
Încurajarea fie a abținerii de la vot fie a impunerii punctului de vedere al minorității nu este sănătoasă pentru democrație (punctul III.7.a). Mai mult, există o mare tentație de falsificare (denaturare) a ratei de participare în fața opoziției slabe.
52. Un cvorum de aprobare (acceptarea unui procent minim al votanților înregistrați) poate fi, de asemenea, neconcludent. Poate fi atât de mare încât să facă excesiv de dificilă schimbarea. Dacă un text este aprobat – chiar și cu o rată substanțială – de către o majoritate a votanților fără ca cvorumul să fie atins, situația politică devine extrem de dificilă/apăsătoare pentru că majoritatea va simți că a fost privată de victorie fără a exista un motiv adecvat; riscul ca rata de participare să fie falsificată (denaturată) este același ca în cazul cvorumului de participare.”

10.3. Pentru a exemplifica teoretizarea falsificării rezultatelor referendumului prin încurajarea absenteismului la referendum a părţii mai slabe, pentru a duce la invalidarea acestuia, voi da ca exemplu un articol al ideologului PDL, Dragoş Paul Aligică, de pe un blog apropiat PDL.

*

11. Până aici m-am oprit la considerente personale doar atâta cât ele decurgeau direct din textele despre care am făcut vorbire. Asupra art. 5 alin. 2 din Legea nr. 3/2000 voi face şi considerente personale.

Rezultatul votării în cadrul alegerilor parlamentare şi locale nu este condiţionat de nici un cvorum de validare a acestor alegeri. În cazul alegerilor prezidenţiale, desfăşurate în două tururi, doar primul tur este condiţionat de cvorum. De ce ar fi rezultatul unui referendum condiţionat de cvorum? Nu există nici o raţiune.

Constituţia noastră asigură dreptul a vota şi de a participa la referendumuri dar nu obligă cetăţenii să voteze sau să participe la referendumuri. În lipsa obligaţiei de a participa la referendum se face apel la “responsabilitatea civică”. Astfel, Curtea Constituţională afirmă în Decizia nr. 731/10/07.2012: “Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor reprezintă un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral urmează să se pronunţe cu privire la sancţionarea sau nu a Preşedintelui României, având posibilitatea demiterii sau menţinerii acestuia în funcţie.” Dacă majoritatea cetăţenilor nu dă curs “actului de responsabilitate civică” se cuvine să fie sancţionaţi cei care dau curs “actului de responsabilitate civică” prin ignorarea participării lor la referendum?

Constituţia nu stabileşte nici un cvorum (prezenţă minimă la vot) pentru validarea unui referendum. În aceste condiţii, ţinând seama de cele arătate de către Curtea Constituţională, vezi pct. 4.2.3 de mai sus, este posibilă eliminarea oricărui text din legea referendumului, inclusiv art. 5 alin. 2, care instituie vreun cvorum de validare a referendumurilor, fără ca prin aceasta să se încalce vreun text constituţional.

După părerea mea referendumurile, la fel ca şi alegerile, nu trebuie să fie afectate de cvorumul prezenţei la referendum. Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 3/2000 şi toate celelate referiri la cvorum din Legea nr. 3/2000 ar trebui abrogate. Această părere este conformă cu recomandările Comisiei de la Veneţia, arătate la punctul 10.

Are cineva alte păreri, argumentate?

Previous article
Next article

46 COMMENTS

  1. O argumentatie perfecta, arata exact situatia practicii legale si faptul ca de cele mai multe ori CCR isi incalca propria jurisprudentă.

    De obicei CCR tine cont de recomandările Comisiei de la Venetia, de data asta insa a tinut mai mult cont de dorinta lui Traian Băsescu. Am avut chiar o discutie aprinsă cu Iulia Motoc si imi tot explica ea că nu contează recomandările Comisiei de la Veneția si că „CCR este suverană” în interpretarea constitutiei, că jurisprudenta nu are nici o valoare în România. Și ne mai mirăm că de cum funcționează instituțiile statului și că judecătorii iau astăzi o decizie pe o speță și mâine pe o altă speță identică o altă decizie total diferită.

    Avem o problemă cu întelegerea spiritului și literei constituției. Pentru asta avem nevoie de o nouă constitutie, una care să stabilească ce e România, republică parlamentară sau prezidentiala, nu struto-camila care o avem azi.

    Astea pe lângă faptul că eu consider CCR o instituție anacronică, politizată și fără experți. Aș vrea controlul de constituționalitate la ICCJ, cum era pana in 1947.

  2. @MarioG

    Eu aş vedea Curtea Constituţională cu o structură mai complexă, care să evite conflictele de interese dar să aibă la bază judecătorii de la ÎCCJ.
    – Judecători din cadrul ÎCCJ desemnaţi prin tragere la sorţi pentru o perioadă de un an. Ei nu au dreptul de-a judeca în cauzele care privesc magistraţii (a se vedea atitudinea actualei CCR în cazurile privind salariile şi pensiile magistraţilior).
    – Pentru cauzele privindu-i pe magistraţi o Curte Constituţională specială, formată din parlamentari, tot prin tragere la sorţi şi tot cu o durată limitată la un an.
    – Pentru cauzele de conflict între magistraţi (inclusiv cei din CCR) şi Parlament o altă Curte Constituţională specială … habar n-am din cine ar trebui formată.

    Actuala Constituţie prevede posibilitatea extinderii atribuţiilor Curţii Constituţionale prin lege. Noua Constituţie fie interzice această extindere fie exclude Curtea Constituţională de la cenzurarea legilor de extindere/ restrângere a competenţelor ei. (A se vedea reacţia CCR la retragerea drepturilor de a cenzura hotărârile Parlamentului, drepturi acordate prin lege nu prin Constituţie.)

    Ar mai trebui stabilită prin Constituţie şi obligativitatea Curţii Constituţionale de a trimite spre publicare la Mon.Of. deciziile, hotărârile sau avizele ei într-un anumit termen de la sesizarea ei, de 10-14 zile, în cazul controlului anterior, al sesizărilor făcute de către Preşedinte, Avocatul Poporului sau Preşedinţii Camerelor Parlamentului. A se vedea întârzierea cu care a dat şi motivat Decizia nr. 682/2012, privind modificarea legii alegerilor parlamentare: sesizarea în 31.05.2012, pronunţarea în 27.06.2012, publicarea în Mon.Of. în 11.07.2012 sau Decizia nr. 681/2012, privind modificări ale Legii Educaţieie Naţionale: sesizarea în 25.05.2012, pronunţarea în 27.06.2012, publicarea în Mon.Of. în 12.07.2012.

    Noua Constituţie ar trebui să interzică Curţii Constituţionale să adauge la lege (Constituţie). A se vedea cazul numirii ca ministru a Noricăi Nicolai.

    Cumva ar trebui reglementate şi situaţiile în care Curtea Constituţională îşi depăşeşte competenţele. Mă refer la cazul desemnării lui Alistar ca membru al CSM, în care Curtea Constituţională l-a considerat incompatibil deşi el era în proces cu ANI, proces pe care ulterior l-a câştigat. (ANI nu a constatat că Alistar ar fi incompatibil ci a apreciat că “există indicii” că actele pe care Alistar le-a prezentat ca dovedindu-i lipsa de incompatibilitate ar fi false şi a cerut anularea lor. Urma ca abia după anularea actelor să-l declare incompatibil. Prin hotărâre irevocabilă, ulterior hotărârii CCR, s-a respins cererea de anulare a actelor apreciate de către ANI că ar fi false.) În prezent nu există nici o posibilitate de-a ataca o astfel de hotărâre pronunţată de către CCR, chiar dacă CCR şi-a depăşit competenţele.

    Ar mai fi multe de zis la acest capitol, al Curţii Constituţionale, dar deja am scris cât pentru un articol.

    Privitor la tipul de republică eu sunt adeptul republicii parlamentare, cu Preşedinte decorativ.

    În noua Constituţie eu aş vedea structuri algoritmice clare în tot ceea ce priveşte relaţiile între puterile din stat. Ca exemplu ar fi modul în care constituţia Germaniei rezolvă numirea Cancelarului. Pentru un popor neobişnuit cu principiile trebuie algoritmi!

    Ar trebui eliminaţi sau explicaţi în textul Constituţiei toţi termenii care pot avea multiple interpretări. Ca exemple de neclarităţi în actuala Constituţie relevate de uzul ei: Ce înseamnă consultarea partidelor parlamentare de către Preşedinte înainte de desemnarea Prim-Ministrului (art. 103)? Ce înseamnă “Preşedintele României reprezintă statul român” (art. 80)?

  3. Impresionantă demonstraţia, dar inutilă. Parcă au vreo importanţă argumentele? Oricum suntem împărţiţi în două şi nu ne interesează decât finalul, nu mai avem răbdare să citim, să evaluăm. Acum când soarta ţărişoarei e în joc, sau când alungarea tiranului e aproape (asta după tabăra din care facem parte fiecare) nici măcar nu ne mai interesează mijloacele prin care ajungem la scop. Manipularea e metoda principală, propaganda este vectorul, şi Sicmarin vine cu explicaţii…
    Trasul preşului de sub picioare e strategia naţională şi ea presupune atragerea atenţiei în altă parte.

    @MarioG Dacă avem o problemă cu înţelegrea constituţiei actuale, nu schimbând-o rezolvăm această problemă. Avem probleme şi să acceptăm legi mai simple şi mai stricte decât asta, vezi numărătoarea Robertei. Ar trebui să le schimbăm şi pe ele?

  4. @sicmarin, de acord în parte cu afirmatiile tale. Totusi, modelul tau de CCR ar fi foarte birocratizat si extrem de greu de organizat. Dacă aș fi de acord cu menținerea CCR ar fi doar dacă ar fi preluat modelul Curtii Constitutionale a Germaniei si în general as prelua sistemul constitutional german (cu exceptia federalismului).
    „The Court consists of two Senates, each of which has eight members, headed by a senate’s chairman. The members of each Senate are allocated to three Chambers for hearings in Constitutional Complaint and Single Regulation Control cases. Each Chamber consists of three judges, so each Senate chairman is at the same time a member of two Chambers.

    Decisions by a Senate require an absolute majority. In some cases a two thirds majority is required (§ 15 IV 1 BVerfGG). Decisions by a Chamber need to be unanimous. A Chamber is not authorized to overrule a standing precedent of the Senate to which it belongs; such issues need to be submitted to the Senate as a whole. Similarly, a Senate may not overrule a standing precedent of the other Senate, and such issues will be submitted to a plenary meeting of all 16 judges (the “Plenum”).”
    Totusi as prefera o desemnare a judecatorilor din ICCJ, nu din Parlament, cum este în Germania.
    Și eu prefer o republică parlamentară cu un președinte onorific dar ales de popor (ex. Grecia) și care să nu fi fost înainte de mandatul de președinte membru al vreunui partid politic timp de 15 ani.

    Noua constituție ar trebui bazată pe constituțiile Germaniei, Olandei și Austriei, cu un sistem politic foarte bine pus la punct si fără articole interpretabile.
    Eu aș scoate de tot posibilitatea șefului statului de a desemna primul-ministru, aș impune modelul barasabean sau italian în care se pot depune candidaturi de catre orice partid politic parlamentar si cel care obtine majoritatea de voturi devine prim-ministru.
    Aș păstra sistemul bicameral (fără a lua în calcul referendumul din 2009, avem nevoie de un control legislativ bun. S-a întâmplat de multe ori ca o lege proastă să fie adoptată într-o cameră și să pice în camera decizională). Totuși ași schimba modul de alegere al camerelor:
    Camera deputatilor să reprezinte cetățenii proportional (100.000 cetateni per deputat) si care sa aiba atributii generale, pe modelul Bundestagului iar Senatul să fie compus din 5-10 senatori pentru fiecare regiune, în funcție de populatia totală. Senatul ar trebui să aibă atributii în politica externă, de securitate, drepturile fundamentale și politica la nivel national. Camera ar trebui să se ocupe de legislatia care afectează regiunile, lăsând totusi o autonomie puternică regiunilor.

    Ar fi mult de spus și deja am scris prea mult pentru un comentariu.
    În final aș mai spune doar că poate in 30-40 de ani, când poporul o deveni ceva mai inteligent (în ale politicii si democratiei) as face alegeri pentru judecători la nivel de tribunale si Curti de Apel. Pe lângă faptul că mi-ar plăcea să avem o democrație directă de model elvețian, dar asta e un vis prea mare.

    @CM. Ba exact prin schimbarea constitutiei rezolvăm problema întelegerii ei. Zic asta pentru că avem o constitutie extrem de proastă, interpretabilă și care institutie o republică semi-prezidentială cu valente parlamentare, asta este principalul motiv pentru care există crizele politice actuale, pentru că constituția dă și președintelui și guvernului sau și presedintelui și parlamentului o serie de atributii comune.
    Trebuie rezolvată spre exemplu problema interpretării art. 80 și a art. 102(1).
    Avem nevoie de o constituție care să nu fie interpretabilă și legi care de asemenea să nu poată fi interpretabile.
    Legea pensiilor nu trebuia să fie trimisă spre publicare în MO având în vedere încălcarea flagrantă a legii, regulamentului și Constituției. Parchetul General trebuia să se autosesizeze asupra ilegalității comise de Anastase și să o trimită în instanță. O altă dovadă a subrezimii sistemului.

  5. Impresionant si valoros articol 😉
    Pana si Basescu, acum cativa ani, zicea ca impunerea unui cvorum de aprobare este o crima impotriva poporului roman, sau ceva in liniile astea. Acum s-o fi razgandit?

  6. @Non_Lose,
    Băsescu, asemenea majorităţii politicienilor isi exprima ideile strict pe moment, pe interesul de moment. Românii trebuie să înveţe că tot ce spune un politician nu e opinia lui reala ci doar opinia pe care crede el ca are potential la electorat.

    Ce părere ai despre comentariile lui Băsescu de aseară de la RomâniaTV (dacă l-ai văzut)? Pe mine m-au dezgustat atacul la religia lui Gâdea și afirmațiile despre „jurnalisti”.

  7. Pe mine ma dezgusta in general. Dar totusi e minunat ca sta cu ochii beliti in fiecare seara la Gadea (il invidiez; eu, acum in vacanta la tara, nu mai prind A3 ca au taiat astia de la Digi abuziv posturile trustului Intact, bine macar ca pot sa urmaresc TV pe internet :D)

    Nu am vazut emisiunea de la RTV, dar am citit ca l-a facut pe Bogdan Chirieac “morsa competenta”. Cam asta e nivelul. Aseara m-am uitat la RTV si am auzit ceva cu care am rezonat: am ajuns intr-o stare a societatii in care persoane foarte apropiate ajung sa se urasca intre ele pentru ca nu au aceeasi optiune politica. E oare asta un efect al coborarii nivelului discursului si actiunii politice?

    Ah, si vroiam sa il intreb ceva pe Sicmarin: esti inca de parere ca Victor Ponta va demisiona, acum ca, aparent, Comisia de Etica a dat un verdict favorabil lui in privinta suspiciunii de plagiat?

  8. @Non_Lose
    Ponta va demisiona înainte de alegerile prezidenţiale dacă Băsescu va fi demis la referendum. Altfel va demisiona mai spre iarnă, după începerea campaniei pentru alegerile generale. Cel puţin, aşa se văd lucrurile acum. Instituirea cvorumului minimal la referendum a complicat situaţia.

    Băsescu a ridicat mitocănia la cel mai înalt nivel al politicii. Calificativele lui, începând cu politicienii şi jurnaliştii şi continuând cu largi pături sociale (“asistaţii”, bugetarii etc.), sunt binecunoscute.

    Ura instalată în societate, din cât pot să percep, depăşeşte în amploare atât ceea ce exista în 1989 cât şi ceea ce era în perioada Pieţii Universităţii. Ea a fost promovată la nivel de politică de stat de către Preşedintele Băsescu şi a fost accentuată de criza economică.

  9. Am inteles, desi nu iti impartasesc opinia 😉 mai ales din cauza ca observ faptul ca scandalul “copi/pest” a pierdut mult din amploare (era previzibil, am vazut intr-un sondaj ca doar 2% dintre romani considera plagiatul ca fiind o fapta grava) iar V. Ponta se pare ca nu are probleme de legitimitate in UE pe acest motiv (nu ca m-ar ingrijora scenariul tau, ba chiar mi s-ar parea interesant).

    E cu adevarat ingrijorator ceea ce ai spus in ultimul paragraf 😐

  10. @Non_Lose
    Scandalul este doar într-o pauză. Canalizarea contestărilor de către PDL spre Ponta, acum, ar fi contraproductivă pentru că ar putea fi anihilată prin demisia lui. Demisia, pe de o parte, n-ar duce la creşterea procentului de susţinători ai PDL şi, pe de altă parte, le-ar lua obiectul contestării. Dacă PDL ar continua campania “premierul copy/paste” USL-ul ar ieşi câştigat din acestă campanie, cu atât mai mult cu cât ar putea susţine, cu jumătate de gură, că n-a fost plagiat.

    În 1989 ura a survenit abia după ce s-au înregistrat morţi, în special în Timişoara şi Bucureşti, şi a fost canalizată spre securitate, miliţie şi activiştii de partid. Înainte de atrocităţi era o nemulţumire generalizată dar nu era ură. După executarea soţilor Ceauşescu ura a descrescut treptat.

    Activiştii de partid au fost rapid reintegraţi în structurile de putere fără ca populaţia să-i perceapă ca duşmani şi fără a se mai manifesta ura. Tentativa de revigorare a urii de către ţărănişti, cu sloganul “Alungaţi lupii”, a fost taxată foarte dur. Alegerea lui Iliescu, cu o majoritate care n-a mai fost atinsă ulterior, şi a FSN-ului continuator al vechilor structuri şi condus de către foştii activişti ai PCR, dominant în adunarea constituantă rezultată după primele alegeri, este cea mai puternică dovadă în acest sens.

    Miliţia şi securitatea, după evenimentele din 15 martie 1990 în Tg. Mureş, au fost acceptate ca un rău necesar şi ura împotriva lor s-a stins. De la ele ura a fost transferată destul de rapid spre o entitate inexistentă, teroriştii. În seara zilei de 23 dec. ’89, deşi eram cu capul spart de către securitate în dimineaţa zilei de 21 dec. (cu o cărămidă de aparat de emisie/recepţie), am dus mâncare şi ceai miliţienilor care erau la poarta de jos a Palatului Cotroceni.

    În perioada Pieţii Universităţii era o mică parte a societăţii care ne susţinea punctul de vedere. Toţi (sau aproape toţi) eram conştienţi de asta. Ne adresam mai mult viitoarelor evoluţii şi Piaţa Universităţii şi-a găsit satisfacţia abia în anul 1996, odată cu ajungerea ca Preşedinte a lui Emil Constantinescu. Ura nu a fost legată strict de fenomenul Piaţa Universităţii ci de manipulările care au adus în Bucureşti hoardele de mineri şi brutalitatea acestora.

    În ambele cazuri represiunea violentă a stârnit ura. Acum avem însă o ură mult mai profundă, stârnită nu de evenimente punctuale (precum celelalte două situaţii) ci de modul în care s-a făcut politică şi s-a gestionat viaţa economică în ultimii ani. Dacă în primele două situaţii obiectul urii nu a ripostat cu aceaşi ură acum lucrurile sunt schimbate. PDL şi Preşedintele Băsescu aţâţă ura beneficiarilor regimului lor împotriva urii celor batjocoriţi de către ei.

  11. Stimate autor,
    Dezinformezi prin omisiune. Dai de inteles ca art 5.2 si 10 din legea 3/2000 sunt neconstitutionale? Nu cred si nici tu nu ai asemenea argumente. Atunci de ce s-au modificat in 2007? Ca sa fie Basescu mai usor de suspendat. Modificarea art 10 din 2007 o fi fost constitutionala, dar la fel este si cea din aprilie 2012, din moment ce legea initiala a rezistat 8 ani fara a fi modificata.
    mai apoi spui ca este legal ca Guvernul sa emita OUG. Aici te-as invita sa citesti constitutia, ca sa vezi exact in ce domenii s epot da OUG. Nici Boc si nici Ponta nu aveau acest drept, ambii au abuzat.
    referitor la validitatea referendumului, ai dreptate cand spui ca in Constitutie nu exista o specificatie. dar asta nu inseamna ca alegi [presedintele avand prezenta majoritatii celor din liste si’l demiti cu majoritatea celor prezenti. M-as risca sa spun ca asta nu-i o chestie de constitutionalitate ci un lucru de bun simt: este normal ca un om ales intr-un anume mod sa fie demis in acelasi mod. Astfel, daca presedintele este ales majoritatea voturilor exprimate de 50%+1 din alegatorii inscrisi pe liste, este absolut normal sa fie demis la fel.
    A;tfel se pot [produce mari abuzuri.
    Astfel in 2009 basescu a fost ales de 50,4% din 58% alegatori inscrisi pe liste. Cu alkte cuvinte basesc a fost ales de 28% din cetatenii cu drept de vot.
    daca il demitem dupa metoda USl si la vot se vor prezenta 30%, din care 60% vor vota pentru demitere, asta inseamna ca 18% pot schimba ceea ce au ales 28%.
    Poti sa-mi insiri toate legile din lume, dar acest lucru nu are cum sa fie corect.
    din pacate fiecare intelege democrati dupa simpatia sau antipatia fata de o anumita persoana, ceea ce este o mare greseala.
    In plus politicienii nostrii nu vad mai departe de ziua de maine. Peste un an Ponta se poate certa cu Antonescu, ales presedinte in iarna, si atunci PSD cu PDL si vesnicul UDMR il vor suspenda pe crin , se vor prezenta 20% la alegeri, 10% din total il suspnda si vom face din nou alegeri. Apoi vine Nastase presedinte. Se supara Blaga cu PNL si dupa un an il suspenda pe Nastase….Pai unde vom ajunge in acest fel? Ti se pare corect si democratoc ca de cate ori se schimba majoritatea parlamentara sa se schimbe presedintele?
    Mie mi se pare ca ne batem joc de tara asta ascunzandu’ne sub diverse legi si decizii cand bunul simt ar trebui sa ne spuna cum stau lucrurile/

  12. Atunci probabil de-asta era si Basescu la vreo 8% incredere in timpul manifestatiilor din iarna anului asta, pentru ca erau batuti oameni nevinovati pe strada.
    Nu stiu totusi daca demisia lui Ponta le-am mai inchide gura PDListilor – ma uit la cazul Crin Antonescu si vad ca PDListii il urasc de moarte pentru motivul ca chiuleste de la Senat si ca…merge la frizer? Atunci cand cineva iti este inamic probabil poti face din orice lucru un scandal (inter)national…maine o sa ne trezim ca nu si-a taiat unghiile si n-are batistuta si pentru asta face Romania de rusine si, vai-Doamne, nu o sa discute nimeni cu el la CE.
    Si, precum am discutat si in celalalt articol, eventualul inlocuitor al lui Ponta ar fi Dragnea, care chiar daca mie personal imi este foarte simpatic din mai multe motive, am impresia ca este “mai santajabil” decat Ponta, daca imi e permisa expresia; am auzit odata despre el ca e un fel de baron al Ialomitei, si alte prostii dinastea (ceea ce nu cred pana nu vad dovezi, evident, dar lucrurile astea s-ar spune cu siguranta).

    Cred ca ar fi, totusi, mai interesanta o varianta Iancu 😀

  13. “Domnule Ponta, vreau si eu o lucrare de doctorat ca a dvs cu 155 pagini plagiate! Ma puteti ajuta si pe mine? Sunt ferm convins ca sunt si alti studenti care isi doresc acelasi lucru.”

    A fost postul meu de astazi de pe pagina personala de facebook! Consider ca este deajuns dupa poza ce o s-o atasej putin mai jos! Felicitari Ponta, fa neamul oltenesc sa se bucure de tine!

  14. @Gabriel João
    Încadrându-se perfect în moda comiţiilor,

    Adunarea Generală a Proprietarilor din bl. ***, bd. *** colţ cu str. ***, Bucureşti a hotărât înfiinţarea unei Comiţii de Etilică care să analizeze posibilul plagiat din Teza de Doctorat a d-lui Ponta. Preşedinta comiţiei a fost aleasă în unanimitate d-na îngrijitoare ***.
    Raportul comiţiei va fi analizat în viitoarea şedinţă a A.G.P., în data de 27.07.2012.

    Ss. Secretarul Comiţiei de Etilică, T. Basescu

  15. @o opinie
    Ai avut comentariul eliminat de către un program antispam. Întâmplător m-am uitat pe spamuri şi astfel l-am scos de acolo şi aprobat, cu întârzierea de rigoare.

    1. Art. 10 din Legea 3/2000, în oricare din formele adoptate până acum, este constituţional. Este contituţională şi actuala formă a art. 5 alin. 2 din aceaşi lege după cum este constituţională şi abrogarea lui. În lipsa specificării unui cvorum de validare pentru referendum şi în lipsa unei prevederi privind majoritatea absolută sau relativă necesară pentru demiterea Preşedintelui (vezi pct. 4.2.1 şi 4.2.3 din articol) în Constituţie orice formă ar adopta legiuitorul privitor la existenţa/inexistenţa cvorumului de validare şi majoritate absolută/relativă pentru demitere este constituţională.

    Dintre toate formele singura care respectă recomandările Comisiei de la Veneţia (vezi punctul 10.1) este cea adoptată prin Legea nr. 129/2007 şi reluată prin OUG nr. 41/05.07.2012.

    2. Aşa cum ai remarcat, numai alegerea în primul tur este condiţionată de votul a peste 50% din numărul cetăţenilor înscrişi în listele de votare. În tutul al doilea este ales ca Preşedinte cel care primeşte cel mai mare număr din voturile exprimate. Vezi art 81 alin 2 şi 3 din Constituţie.

    3. Calcule ipotetice de genul celor pe care le faci, “daca il demitem dupa metoda USl si la vot se vor prezenta 30%, din care 60% vor vota pentru demitere, asta inseamna ca 18% pot schimba ceea ce au ales 28%”, pot fi făcute şi invers, pentru situaţia actuală a legii: “Se prezintă la referendum 49% din cetăţenii înscrişi în listele de vot şi 100% votează pentru demitere, dar preşedintele rămâne în funţie deşi a fost ales cu 28% din cetăţenii cu drept de vot şi au votat demiterea 49% din cetăţenii cu drept de vot”. Cred că realizezi anomalia.

    Nimic nu împiedică susţinătorii lui Băsescu să se prezinte la vot în număr mai mare decât cei care vor demisia lui. Aşa cum este acum legea ei nu sunt încurajaţi să se prezinte la vot ci vor vrea să se invalideze alegerile. Vezi, în acest sens, punctul 10.2 de mai sus unde este prezentată Expunerea de Motive … făcută de Comisia de la Veneţia.

    4. Şi pe viitor doar poporul, chemat la referendum, poate menţine în funcţie sau demite un preşedinte şi nu majoritatea parlamentară, aşa cum sugerezi că s-ar face acum.

  16. Daca se prezinta doar 30% si il dau jos pe Basescu…Pot sa se prezinte si 3 si sa-l dea jos pe Basescu, daca ceilalti stau acasa la ce plm mai comenteaza?

  17. Dacă Băsescu şi PDL cer boicotarea alegerilor este posibil ca Guvernul să dea OUG prin care referendumul este validat indiferent de numărul celor care se prezintă la vot şi apoi Ponta prezintă demisia Guvernului, lăsund pânp după 28 iulie desemnarea noului Prim-Ministru.
    Aşa nu se mai pot face presiuni asupra lui pentru a da altă OUG.
    USL poate cere poporului să aleagă: sau Băsescu şi ai lui, pentru că este clar că Băsescu va desemna dintre ai lui un Prim-Ministru, sau USL.

  18. Inteleg motivatia (disperarea) lui Băsescu pentru a boicota referendumul, dar dacă se intoarce la Cotroceni la masa verde cand la referendum cateva milioane bune (probabil peste 5) voteaza pentru demitere îi va anihila si minimul ala de legitimitate publica pe care il mai are. USL-ul îi va baga in ochi de cate ori poate faptul ca poporul in procent majoritar a votat să plece dar el s-a folosit de un siretlic procedural, asta va duce la cresterea procentului USL la alegerile generale din toamna.

    Mă intreb ce spune domnul Joseph Daul despre boicotul domnului Băsescu fata de „flacăra democratiei” directe, referendumul popular?

  19. Dacă Băsescu se reîntoarce la Cotroceni “ca în liga lui Mitică”, la masa vede, avem o veritabilă lovitură de stat. O gaşcă de jefuitori va păstra cea mai înaltă funcţie din stat împotriva voinţei majorităţii populaţiei.

  20. Am tot auzit astazi ca daca referendumul nu este validat Basescu nu se va intoarce la Cotroceni, fiind in continuare suspendat, si se va organiza un nou referendum, de data asta fara cvorum.

    Nu stiu cat de valida e teoria asta, dar oricum ar fi…tot Basescu (si eventual tara) va iesi in pierdere.

  21. Constituţia nu vorbeşte despre validare/invalidarea referendumului şi nici despre ceea ce se întâmplă în caz de invalidare a acestuia. Condiţia validării a fost introdusă prin Legea nr. 3/2000 dar nici ea nu spune ce se întâmplă în cazul invalidării referendumului. Mai mult, textul legii este interpretabil pentru cî el zice, art. 5 alin. 2 “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.” Calea de urmat în cazul în care referendumul nu este valabil poate avea diferite interpretări. Menţinerea stării de suspendare şi repetarea referendumului până când este valabil este dintre posibilităţi. Curtea Constituţională poate decide orice în cazul în care referendumul nu este valabil. Ce ar decide CCR este previzibil.

  22. Voi stiati de video asta? Uitati-va la reactiile alora de la Antena si a prezentatorului.

  23. Trecand peste faptul ca n-are nicio legatura cu articolul asta: ce e in neregula cu reactia lor?

  24. Gadea again, frate da serios! Ce nu is 20% din populatie bulangii? Bisexuali, transexuali, gay, les, transs… pe acolo! Ce moaca de prosti au toti aia ce apar pe Gadea! Vai sanatatea lor!

  25. Ehe, ce vremuri! Pe atunci Băsescu era în Internaţionala Socialistă şi susţinea, împreună cu partidul lui, drepturile minorităţilor sexuale.

    Trecut-au ani! Astăzi, Băsescu şi partidul lui susţin ideologia populară, conservatoare şi retrogradă, care ridică în slăvi familia creştină şi ar reintroduce în Codul Penal pedepsirea homosexualilor.

    *

    M-am chiorât ochii aspra a grămezi de statistici, făcute aiurea, şi am comparat cu situaţiile din mediul nostru, evident pe baze subiective. Cam aşa cred că stau lucrurile.
    1. După simţire, cei care aparţin zonei LGBT trebuie să aibă aceaşi pondere ca şi în alte părţi ale lumii. Ar fi cam 7-9 %.
    2. Cei care măcar odată în viaţă au avut un contact homosexual (fie şi din curiozitate sau la beţie) sunt mai puţin numeroşi decât în alte părţi dar tot urcă peste 20%.
    3. Cei care în prezent sau în trecut au avut o perioadă în care au întreţinut în mod relativ regulat relaţii homosexuale sunt mai puţini decât în alte părţi, datorită mediului, dar tot sunt în jur de 4%.

  26. Eu in ultimele zile am vazut o schimbare de atitudine in cadrul CCR.

    Curtea Constituțională a României spune in motivarea deciziei 731/2012:
    „În ceea ce priveşte prezenţa la urne la referendumul de duminică, Curtea Constituţională a motivat decizia ( Nr.731 din 10 iulie 2012) prin care stabileşte necesitatea unui cvorum de 50% plus unu, precizând că prezenţa la urne “este un act de responsabilitate civică”.

    “Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor reprezintă un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral urmează să se pronunţe cu privire la sancţionarea sau nu a Preşedintelui României, având posibilitatea demiterii sau menţinerii acestuia în funcţie”

    Eu totusi îmi pun speranta ca se va folosi fraza „Parlamentul va decide calea de urmat” din lege daca nu avem prezenta. CCR a respins ieri o cerere a PDL in legatura cu stabilirea unei metode de validari definitiva.

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/ccr-intrebata-de-un-nou-referendum-nu-ne-putem-pronunta-asupra-unor-fapte-viitoare-ale-parlamentului-271672.html

  27. @MarioG
    Calea de urmat de către Parlament, în caz de invalidare a referendumului, este:
    – menţinera stării de suspendare a Preşedintelui până când va fi un referendum valid. Un referenudum invalid nu poate valida schimbarea actualei stări de lucruri.
    – abrogarea art. 5 alin 2 lin Legea nr. 3/2000, care instituie pragul electoral pentru referendumuri.
    – repetarea refendumului.

  28. Stiu ce alternative are Parlamentul. Eu personal as prefera un nou referendum, cu art. 10 din Legea nr. 3/2000 asa cum era modificat de către Legea nr. 129/2007.

  29. Cati de aici va duceti la vot?

    Presupun ca toti, ca la ceea ce a zis presedintele suspendat pe la stiri, is perfect to sleep;))

  30. Mâine, cu ocazia zilei porţilor deschise la vila Dante, a lui Ceauşexcu Băsescu, se poate face baie în piscină?

  31. Nu, baie in piscină are voie sa faca doar Băsescu 🙂

    Totusi, oricat de mult il detest pe Băsescu nu pot sa fiu de acord cu acțiunea lui Ponta. Este clar o actiune electorală în ziua alegerilor.

  32. Am dat o raită azi la Vila Dante. Nu e cine stie ce, adică e lux dar nu exagerat, mobilă de calitate, suprafata construită imensă și grădina e perfectă.

  33. Uite aşa, de la o analiză asupra unei legi ajungem la o bârfă şi la îndemnul de-a ne implica în discuţii de maidan. Tipic!
    Topicul “Loc de joacă” a fost pe nedrept ocolit în ultima lună.

  34. Ceea ce Comisia de la Veneţia recomanda şi explica vis-a-vis de pragul de validare a referendumului şi-a găsit cea mai neagră confirmare la noi.

    Mă îndoiesc că lucrurile pe scena politică şi în viaţa societăţii se vor linişti înainte de a se abroga art. 5 alin. 2 din Legea nr. 3/2000. Până atunci, bazânduse pe sufletele moarte gogoliene (absenteiştii din principiu la vot, nehotărâţii, idealiştii care nu se regăsesc în nici una din opţiunile politice existente, cei care lucrează în Spania, Italia, etc. şi cărora nu le mai pasă ce se întâmplă aici) Preşedintele va menţine scandalul.

    După abrogare, Preşedintele înţelegând că nu mai poate invoca mincinos un sprijin pe care în realitate nu-l are, devine posibilă concilierea, pe baze reale. Dacă nici atunci nu survine reconcilierea atunci un nou referendum de demitere devine inevitabil.

    În timp ce majorităţii celor din ţară care n-au participat la refendum nici nu le pasă de rezultatul referendumului, cei care au participat la referendum şi au votat demiterea Preşedintelui simt un acut sentiment al nedreptăţii, gata să răbufnească. El este accentuat până la paroxism de către aberanta acuzaţie că prin participarea la referendum au sprijinit o lovitură de stat.

    Am întârziat aseară, pe la ora 22, vreo 10 minute în secţia de votare, de vorbă cu un amic membru în comisie, timp în care au votat vreo 20-30 persoane, tinere toate, unele cu copii mici în braţe, altele cu copii ţinându-i de mână. Ceea ce m-a frapat era hotărârea cu care votau, direct pe masa comisiei, fără să meargă vreuna în cabina de votare, cu scrâncet de dinţi şi înjurături acompaniind votarea. Amicul îmi spunea că aşa a fost toată ziua de votare.

    Aşa cum evoluează acum lucrurile mergem spre prăpastie. Niciodată, în istoria post-decembristă, nu a fost atât de multă ură în societate. Ar mai lipsi să intervină în starea asta de conflict şi instituţiile de forţă, în special Parchetul, pentru ca totul să ia foc.

  35. Eu aseara am fost un pachet micut de nervi si inca nu mi-am revenit. Ma enervat si Ponta azi cu afirmatiile lui ca nu va organiza inca un referendum.

    Am inca ceva sperante la CCR. Vom vedea.

  36. Eu nu am o problemă cu cei care nu au vrut să voteze, ei şi-au exercitat după caz dreptul de a se abţine sau cel de a nu le păsa, ambele valide. Simt o poftă nebună de a afla cum se poate organiza atât de ineficient o acţiune politică. Cum poate să te ia prin surprindere un adversar atât de bine cunoscut. Cum justifici în faţa celor opt milioane inutilitatea votului lor cauzată de prostia ta abisală. Pentru că de fapt voturile erau suficie, USL nu a fost în stare să le facă să conteze(sau nu încă).
    Mi se pare naivă speranţa într-un nou referendum, s-ar rostogoli un tsunami de ridicol peste noi. Şi sunt sigur sigur că va vota mai puţină lume, că va însemna mai puţin la nivelul argumentaţiei decât ăsta care tocmai s-a încheiat. Domnilor, aveţi voturi (pe care azi auzindu-l pe Hrebenciuc explicând relaxat cum au dat-o în bară îmi dau seama că nu le meritaţi pe deplin).
    MarioG încearcă să te relaxezi, te aşteaptă o viaţă lungă de dezamăgiri, ani de analiză politică personală îţi vor fi răsturnaţi de revelaţii instantanee. N-o lua tare în serios, politica românească e un tărâm al trivialului şi efemerului.

  37. Doua propuneri si nu ne mai certam:

    1. Obligativitatea votului, cu pedeapsa penala pentru neparticipare
    2. Pedeapsa penala si excuderea din parlament/senat a deputatilor sau senatorilor care migreaza politic in timpul unui mandat

    Atfel, o sa discutam la nesfarsit daca 8 milioane e mai mare decat 18 minus 8 milioane si asa mai departe. Oricum e penibil sa iti contesti referendumul pe care il organizezi chiar tu.

    Pana una alta astia se bat ca chiorii si noi ne rupem tara in doua, fara judecata, doar bazati pe ura viscerala existenta si de-o parte si de alta a optiunilor, optiuni care nu au nici o baza politica.

  38. Ambele propuneri pot fi adoptate doar prin Constituţie.

    Prima propunere este neviabilă pentru că nu poţi obliga un cetăţean român aflat în străinătate să meargă zeci sau sute de km pentru a vota.

    A doua propunere este inutilă pentru că nici un parlamentar n-ar mai migra pe faţă dar ar vota ca şi cum ar fi migrat. Ea este viabilă doar dacă excluderea parlamentarului din partidul care l-a propus duce imediat la pierderea calităţii de parlamentar.

    Soluţia simplă, pentru situaţii de genul celei actuale, este abrogarea textului de lege care impune un cvorum de validare, art. 5 alin.2 din Legea nr.3/2000.

  39. 1 Mi se pare o limitare gravă şi inutilă a libertăţilor personale. E de ajuns să corectăm cumva aberaţiile producse de absenteism . Mă gândesc la un sistem prin care să îţi anunţi cumva intenţia de a vota la fiecare scrutin, un fel de înregistrare prealabilă , apoi să apară pe liste doar cei pe care îi interesează şi apoi dintre ăştia dacă nu se prezintă să plătească amendă sau ceva.
    2. În condiţiile votului uninominal nu mai are nicio justificare ideea asta. E ales omul şi nu partidul la care e afiliat. Alta era situaţia dacă se vota pe liste.
    Cât despre penibil nu ştiu dacă am ieşit vreodată din acesta de 22 de ani. Pe de altă parte dacă priveşi atent, nu referendumul e contestat ci listele electorale. Alea sunt asumate de guvernul USL, dintr-o suficienţă caracteristică cuplată cu stupiditate de neiertat, dar inexactitatea lor nu i se poate reproşa. Vom vedea rezultatele şi atunci vom putea şti cât din eroare e imputabil guvernului actual.

  40. @CM #42
    Nu ai dreptate când zici: “2. În condiţiile votului uninominal nu mai are nicio justificare ideea asta. E ales omul şi nu partidul la care e afiliat. Alta era situaţia dacă se vota pe liste.”
    Avem două situaţii:
    – Candidaţi independenţi. Istoria a dovedit că n-au nici o şansă. Nici un candidat independent n-a fost ales vreodată. Mai mult, ei pot renunţa la statutul de independenţi şi să se înscrie în partide fără a putea fi acuzaţi de traseism.
    – Astfel, discutăm, practic, numai despre parlamentari susţinuţi de către partide (alianţe electorale) şi această susţinere s-a dovedit a fi esenţială. Aparent votezi omul dar în realitate voturile sunt direcţionate politic, către partidul sau alianţa care l-a propus şi susţinut. Aceasta pentru că în sistemul electoral actual nu avem un vot uninominal pur ci unul cu compensare proporţională. Cmpensarea se face la nivel de partide (alianţe electorale) şi din cauza ei au ajuns în parlament candidaţi de pe locurile 2-4 în preferinţele electoratului. Compensarea distruge principiul “E ales omul şi nu partidul la care e afiliat”. Cât priveşte afirmaţia privitoare la listă, votul uninominal, acum, este în realitate tot un vot pe listă, pe o listă care conţine un singur candidat! CCR a respins schimbarea sistemului electoral în vot uninominal pur în care, într-adevăr, probabil, ar fi fost votat omul mai mult decât partidul dar chiar şi atunci propunerea de către un partid (alianţă electorală) este esenţială.

  41. 1. Nu sustin obligativitatea votului, nu mi se pare normal sa obligi cetatenii sa vina la vot.
    Totusi as prelua modelul din Statele Unite ale Americii unde electorii se inscriu anticipat pe listele electorale cu 1-3 luni inainte de alegeri si participa la alegeri doar cei care s-au inscris in listele electorale.
    Constă într-un deficit de democrație dar putem spune că este acceptabil, din moment ce este folosit în națiunea care se consideră cea mai liberă și democratică din lume.
    2. Nu poti sa excluzi un parlamentar pentru ca este traseist, asta pentru ca votul este „pe persoana fizică” si nu pe pertid (adica alegeri pe listă).
    @Sicmarin, eu am fost impotriva sistemului majoritar intr-un singur tur pentru ca are un mare deficit de democratie intr-o societate multi-partinică.
    Sistemul majoritar intr-un singur tur functioneaza in sisteme bi-partinice, de tip american sau britanic (la britanici nu mai functioneaza nici acolo bine, ca ii au pe liberali-democrati ca al treilea partid).
    Eu personal aș prefera alegeri uninominale pe sistem majoritar in doua tururi, asa scadem deficitul de democratie (reprezentarea cetatenilor).
    Totusi, sistemul proportional este cel mai democratic, pentru că prin ăsta tot poporul este reprezentat corect în Parlament.

    Consider totusi că avem nevoie pentru următoarele doua alegeri parlamentare de sistem majoritar in 2 tururi, asta pentru a anihila posibilitatea ca PPDD, PRM si alte partide extremiste să intre in parlament.

Comments are closed.

Vezi si...

Scrisoare catre Mos Craciun

Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atit de multa vreme, poate de pe vremea copilariei cu miros de brad nins si de sarbatoare. Iti scriu insa acum, cind vad ca lumea e pe zi ce trece tot mai rea si mai bolnavicioasa.  Datorita acestui fapt, te...

Articole din aceeasi categorie