No menu items!

Dependent de coming out

Acelasi autor

Tu mergi la Bucharest Pride?

Astăzi începe a 10-a ediţie a paradei LGBT Bucharest Pride şi încă sunt indecis dacă voi participa sâmbăta viitoare la evenimentul culminant al acestei...

Reacţii la declaraţiile Mihaelei Rădulescu

A durat ceva, dar am strâns cele mai importante ştiri, postări de pe bloguri şi postări de pe Facebook sau Twitter apărute în legătură...

Dezbatere naţională! Your host tonight: Răduleasca

   Cred că deja ştiţi despre declaraţiile recente ale Mihaelei Rădulescu despre comunitatea LGTB, dacă nu, oricum, le analizăm puţin mai jos şi discutăm şi...

Nu mai asculta radio, omule!

Există muzică şi după TOP 40 Kiss FM! Gusturile mele muzicale n-aş zice că sunt foarte comune, dovadă că am găsit de-a lungul timpului puţine...

3(trei) gânduri despre bisexualitate

Prietena mea cea mai bună mă sună într-o seară să-mi spună că un prieten de-al ei tocmai i-a spus că e asexual! Fata asta...
Tudor
Tudor
Age: 23 Status: Out and Proud (...and NOT single) Hobbies: reading quality journalism, modern art and old music, positivity and urban exploration

Aniversez 5 ani de când i-am spus mamei mele că sunt gay.

 Văd sinceritatea ca pe o datorie.

Eşti obligat să fii tu însuţi în preajma persoanelor care te iubesc.

Cât de urâţi ar fi fost aceşti ani dacă o minţeam şi inventam poveşti despre ce fac şi ce gândesc, şi mai ales despre ce simt. Să nu poţi să vorbeşti despre ce simţi cu persoana care te iubeşte cel mai mult este dureros şi nedrept. Văd sinceritatea ca pe o datorie. Eşti obligat să fii tu însuţi în preajma persoanelor care te iubesc. Toată energia pe care aş fi consumat-o să-mi ascund viaţa am folosit-o ca să mi-o explic. Şi astfel am stabilit o relaţie extraordinară cu mama mea, vorbind sincer despre ce ne aduce viaţa şi ştiind că ne avem măcar unul pe altul.

 

coming-outN-am câştigat niciodată la loteria cu numere, bile şi premii de milioane, dar am câştigat la altă loterie. Am luat mereu decizii curajoase, fără să mă gândesc prea mult la urmări, au fost impulsive, bazate numai pe intuiţie şi încredere în oameni! Şi sunt fără regrete, pentru că mereu am trăit cele mai frumoase momente şi senzaţii şi oamenii au rămas mereu în preajma mea. La aceste discuţii în care îţi pui sufletul pe tavă te uiţi la sprâncenele care se mişcă haotic pe feţele oamenilor şi doar atunci realizezi că tocmai le-ai spus ceva ce îi sperie, îi îngrijorează. După ce ai făcut această dezordine în dosărelul pe care îl ai tu în mintea lor trebuie să te apuci să aranjezi lucrurile şi să-i linişteşti. E o parte din tine care încearcă să te facă să dai înapoi, să spui mai puţine, să faci lucrurile mai uşoare pentru celălalt, dar nu e momentul pentru jumătăţi de măsură. Da, sunt gay, nu este o fază…ştii, Andrei este iubitul meu, nu doar cel mai bun prieten…şi da, cel mai probabil nu o să ai nepoţi. Toate veştile astea produc o dezordine foarte mare în mintea celui căruia i te confesezi şi compensează cu o şi mai mare curiozitate, pe care trebuie să o satisfaci cu mare răbdare. Şi când începi să explici, să vorbeşti despre ce simţi, o să vezi nişte sprâncene tot mai relaxate şi mici încreţituri la capătul lor.

La mine, discuţia asta mereu s-a terminat  cu hohote de râs şi îmbrăţişări şi cu o senzaţie de libertate şi fericire maximă. Cum ziceam în titlu, s-ar putea spune că sunt dependent de coming out, de secundele alea de tensiune şi adrenalină în care aştept şi urmăresc primele reacţii şi întrebări. Cu cât persoanele cărora te confesezi sunt mai importante pentru tine cu atât creşte şi intensitatea sentimentelor şi a senzaţiilor.

 

Ea spăla vasele şi urmăream împreună un reportaj la ştiri despre nebunia cu Valentine Day. Evident că discutam despre strategia consumeristă din spatele sărbătorii iubirii şi ne plângeam noi cum joacă toţi în hora americanilor. Vorbeam despre alţii, pentru că noi doi eram acasă şi în ultimele zile nu trecuse pragul casei nici o inimioară de pluş. Şi în seara aia plictisitoare şi care nu anunţa nimic ieşit din comun i-a venit ideea să mă întrebe de ce nu am şi eu o prietenă ca toţi băieţii de vârsta mea, pe care să o impresionez cu vreo chinezărie din petrol? Şi am luat decizia într-o secundă. În aceea secundă mi-am zis că acum e momentul să-i spun şi să o fac cât mai repede ca să nu observe că fac o pauză prea lungă şi să pară că e ceva cât mai firesc.

– Nu am o prietenă pentru că mie îmi plac băieţii! Gata, s-au dus! Am zâmbit pentru că am ştiut că nu mai am cum să opresc cuvintele să fie auzite! Eram fără niciun plan, nu ştiam ce va urma, nu ştiam cum să mă comport. Nu ştiam dacă trebuie să mai spun ceva să nu mai las îndoieli sau să aştept întrebările ei. A oftat atât de tare încât s-a făcut brusc mai mică, rămânând fără aer în corp. În timp ce-şi ştergea spuma de la detergentul de vase care îi acoperea mâinile am avut timp câteva secunde să mă decid cât de mult o să-i spun. Trei ore mai târziu îi povestisem deja totul…fără să fie defapt multe de povestit. A plâns la început pentru că se considera vinovată pentru toate astea dar am făcut tot posibilul să o scot din capcana asta. Nu am lăsat-o să meargă nici în zona cu tratamente şi “ajutor” povestindu-i ce drame au alte familii din cauza asta şi cum unii “vindecători” se hrănesc cu suferinţa “pacienţilor” lor. Şi în plus, şi psihologul o să-ţi spună acelaşi lucru pe care ţi l-am spus eu acum! Mă şi mir cum am putut să am argumente atât de coerente şi să pot să-i explic totul în aşa fel încât să o fac să înţeleagă şi să poată să privească cu speranţă spre viitor. În următoarea lună am putut să observ că devine tot mai comodă cu subiectul şi după două săptămâni cred că a făcut şi primele glume pe tema asta. 🙂 WOW 🙂 , a fost cel mai aşteptat moment. Prima glumă, oricât de stângace este, marchează o atitudine nouă faţă de orientarea ta sexuală. E un semn că persoana căreia i-ai spus a interiorizat toate aceste noutăţi şi are încredere că totul va fi bine în viitor, renunţă la griji şi te acceptă aşa cum eşti. Eu, cel puţin,  am observat tiparul acesta.

Credeţi ce vreţi, şi râdeţi, dar sunt momente în care îmi imaginez şi plănuiesc cum va arăta nunta mea. (pentru că odată va exista una, cu sau fără certificat de căsătorie) Şi m-am întrebat periodic: Pe cine îmi doresc aproape în acel moment special? Îmi doresc să o am acolo pe mama, pe mătuşa Florica, pe Gabi, pe vecina, pe colega mea din liceu, pe colegul de bancă, pe profa mea de română şi de istorie, pe prietenele mele, pe prietenii mei, pe bunici. Şi cum să-i aduc pe toţi acolo dacă ei nici măcar nu ştiu că că nu va exista o mireasă în rochie albă? Aşa că în timp le-am spus celor menţionaţi şi mi-am populat mesele imaginare de restaurant cu cele mai dragi persoane. Şi la darul de nuntă credeţi că nu m-am gândit? Bineînţeles că m-am gândit! 😀 Şi al doilea mire ar face bine să vină şi el cu partea lui de invitaţi! De nu îl mănânc!

Da, mami o să fie cea mai bună soacră! 😛

ⓣⓤⓓⓞⓡ

11 COMMENTS

  1. Super dragut articolul!

    Eu prima oara mi-am facut coming outul fata de prietena mea cea mai buna acum 10 ani in parcul din fata blocului ei. Era ziua mea si am stat pe-o bancuta ore intregi si-am basculat bomboanele Toffifee care-mi ramasesera de la scoala si i-am povestit tot. A fost o decizie extraordinara care ne-a apropiat si mai mult. De atunci am crescut impreuna si inca suntem BFFs. La sfarsitul anului urmeaza sa emigram si sa ne mutam impreuna eu cu partenerul meu, cu ea si cu iubitul ei.

    Mamei i-am spus si eu in urma cu vreo 2-3 ani. Initial a fost foarte suparata; a urmat o perioada cand incerca sa se acomodeze cu ideea, dar eu simteam ca ii era extraordinar de greu si ca era deprimata. Cu timpul, l-a cunoscut pe iubitul meu mai bine, ii povesteam zilnic lucruri din viata noastra si treptat a inceput sa-l indrageasca si sa realizeze cat de bun este el pentru mine.

    In legatura cu nunta, eu nu-mi permit sa rad, fiindca si la mine intra in planul pentru urmatorii 5 ani. Deja am niste idei in cap si ma gandeam ca poate ar trebui sa incep un scrapbook-ceva si sa incep sa le pun cap la cap.

  2. Awwwwh, felicitari hun… am simtit fluturasi citind articolul. Ma bucur ca ai avut curajul sa faci pasul acesta (fata de familie, bineinteles) si ca totul a decurs super.

    Din pacate eu nu-mi pot permite luxul asta, deoarece mama este putin cam sensibila…? Cred ca asta este cuvantul (a plans de cateva ori pe zi timp de 3 zile cand a aflat ca fumez, dar acum vine si-mi cere tigari sau se duce la magazin pentru mine sa-mi cumpere which is nice). Stiu ca daca-i spun ca sunt gay m-ar accepta intr-un final…dar ar manca-o de vie ca nu-i poate spune tatalui meu (el fiind un Hitler contemporan fara mustata) si nu-i pot face asta…toata viata ei s-a luptat sa fim o familie.

    Cat de coming out…n-am nimic impotriva, de fapt a devenit un proces de selectionare a oamenilor care intra in viata mea. Sunt foarte open si n-am nimic impotriva, insa am grija sa nu se ajunga la familia mea vorba.

    Tin minte ca eram la un job acum ceva timp, treceam printr-o despartire si eram in pauza…beam cafea si fumam intr-un loc mai retras sa-mi pot pune in ordine gandurile. Vine o colega “bai, esti bine, ce s-a intamplat? etc etc” am tot incercat sa-i evit intrebarile dar eram epuizat sa zambesc si dintr-o data o furie de nicaieri “Andreea! IMI PLACE P***! SUNT GAY!” stiu doar ca a inceput sa rada isteric si dupa ne-am pus pe injurat fostul.

    Inca o data, ma bucur pentru tine si sper sa ai parte de acea ceremonie (nunta nu este pentru mine…insa vreau sa fiu tata si sa am doi copii…ceea ce pare cam imposibil tata singur+job, dar am doar 20 de ani poate peste 10 ani voi vrea doi dinozauri si cu totii stim ca dinozaurii se ingrijesc singuri).

    Best of luck hun! *hugs*

  3. Cea mai buna soacra mica sau soacra mare? 😛
    Cred ca a-i dezvalui unei mame aceasta latura a vietii, inca din adolescenta este cea mai buna solutie. Personal, am vrut sa-i spun de mai multe ori, insa nu am reusit sa concretizez aceasta pornire. Mereu cand incerc imi revine in minte o scena: eram intr-o seara, acum cativa ani,cu ea si o vecina in fata televizorului, urmarind o emisiune pe TVR1 cu tematica gay. Din ce-mi aduc aminte era invitat un baiat si relata prin ce a trecut de cand si-a facut coming-outul fata de parinti, colegi, fata de societatea romaneasca in general; Cert este ca nu era unul dintre cazurile fericite.
    Revenind la mama, inca imi amintesc perfect cuvintele adresate vecinei:” Nu am nimic cu astia (gay-ii), dar fie la ei acolo. Doamne fereste” si-a batut in lemn. Probabil se gandea la mine cand a batut in lemn:))
    Faptul ca depind financiar de parinti este un alt impediment, unul esential si nu sunt genul de om care poate da frau liber emotiilor,fara sa-i pese de repercursiuni . Pe de alta parte, stiu cat de mult ne iubeste si ca traieste la propriu doar pentru noi, la fel de bine cum stiu ce temperament vulcanic are si ce reactie imprevizibila poate avea. De asemenea, niciodata nu am vrut sa o dezamagesc si sa o vad suferind, iar prin cuvintele astea magice :Sunt gay, simt ca-i dau un fel de lovitura de gratie .Fara doar si poate, va suferi si mi-e teama ca relatia noastra s-ar putea sa nu aiba un happy-end in care peste ani si ani sa-si doreasca o nunta cu un mire si-un ginere.

  4. Ai ca mi-au dat de-a dreptul lacrimile citind articolul. Foarte frumos scris, emotiile transpar dincolo de ecran si ma bucur ca ai persoane foarte apropiate de tine care sa te inteleaga.

    Mama a reactionat destul de urat la inceput, nu s-a invinovatit dar mi-a reprosat o vreme ca n-o sa aiba nepoti si ca se visa bunica…Pana la urma m-a lasat in treaba mea.

    Vezi, intotdeauna mamele primesc vestea cel mai bine si se obisnuiesc cu ea. Tatii…., ma rog, al meu cred ca ar face explozie atomica :)))

    Iti doresc sa ai nunta aceea frumoasa la care visezi langa cineva care sa te merite. E bine sa mai vezi si oameni echilibrati, optimisti, cu bun umor si spirit. 🙂 Pe bune, daca as putea fi si eu la fel de optimist ce bine ar fi.

  5. Thank you sooo much guys! Şi pentru părerea voastră şi pentru poveştile pe care le-aţi împărtăşit în comentarii.

    @Puckthefairy, aveţi un plan care sună tare bine, mă bucur că sunteţi aşa apropiaţi şi aşa hotărâţi! Multă baftă!

    @Nutting, eu mi-am dorit să pot controla discuţia despre coming out. Pentru că e posibil mereu să-ţi scape unele lucruri şi să te trezeşti că găseşte ceva în camera ta, sau pe telefon, sau pe calculator, sau îi spune cineva ceva. E mai dureros şi cu siguranţă un scenariu ca ăsta agravează toată situaţia, în loc să fie o discuţie matură şi calmă. Şi am vrut să scap odată de rolul de spion care îşi acoperă urmele. Chiar, NSA, CIA, SRI, SIE, v-am dat o idee de unde să faceţi recrutări, chiar ne pricepem.

    Ştiu exact cum te-ai simţit când i-ai spus colegei tale! Astea neplănuite sunt cele mai bune.

    @Ferudin, zău că am vrut să las un PS sau o paranteză despre treaba asta cu soacră mare/soacră mică da am zis că stric finalul articolului. Eram sigur că cineva o să se lege de treaba asta. 😀 Vor fi soacre egale, sau, dacă una dintre ele face cinste cu luna de miere o să uit de toată filosofia. Cât ai zice Brazilia!

    Revenind la bătutul în lemn. Ea ce ar alege între a avea un băiat gay şi o relaţie extraordinar de apropiată şi sinceră cu el sau un băiat hetero şi o relaţie rece, nesinceră? Eu la a doua variantă aş bate de multe multe ori în lemn! Cred că şi ea!

    @AdyAlexander, eu sper ca optimismul meu să fie contagios. Mai ales că nu e ceva teoretic, ci aplicat şi verificat, chiar funcţionează. Da, cam evită lumea discuţiile despre taţi aici, poate revin eu cu un articol pe tema asta.

    Mulţumesc frumos!

  6. Foarte misto articolul, felicitari.

    Cred ca in sufletul lor parintii stiu cum este in realitate copilul lor, chiar daca, poate nu recunosc rational, ei simt lucrurile astea. Spunand limpede si raspicat aduci cumva la suprafata ceea ce in adancul sufletului au stiut mereu. Citind articolul tau am incercat sa-mi amintesc reactia initiala a parintilor mei cand i-am anuntat ca ma mut cu un baiat pe care il iubesc…cred ca primul lucru pe care mi l-a zis tata a fost ca voi face inchisoare, mama parca a fost suparata ca ma mut de acasa, lol.

    Eu am facut petrecerea aia de care spui tu si sa stii ca toata lumea invitata (unii invitati din politete doar) au venit si am primit si cadouri foarte frumoase gen pahare de cristal, tot felul de vase care mai de care mai ciudate , nu imi este clar nici acum la ce ar trebui folosite…ahh am primit chiar si un robot de bucatarie, loool. Asteptam poze de la petrecere si detalii despre cadouri evident.

  7. Misto de tine. Eu in schimb am o mama care nici nu ar vrea sa auda despre asa ceva. Am 20 de ani, dar nu am asa marete planuri. Prevad pentru mine o viata plina de singuratate, fiindca persoane la locul lor greu mai gasesti.

    • @wholeworld Na Na Na, la 20 de ani nu ai voie să vorbeşti aşa! Nicio mamă nu vrea să audă despre asta dar când se întâmplă, majoritatea covărşitoare aleg să-şi iubească copilul în continuare şi să-l sprijine şi mai mult, în defavoarea oricărui alt lucru. Stai liniştit, o să ai şi tu o relaţie ca toată lumea cu toate ingredientele. Mulţumesc pentru că te-ai oprit o clipă să comentezi.

  8. Îmi dau lacrimile, mama mea nu mai este aici s-a dus printre îngeri, toți ați scris divin, după ce-i spui mamei sufletul tău se ușurează, apoi după ce înțelege te acceptă te ia în brațe și te sărută simți că te naști o nouă viață împlinit fără de pată lăcrimând bucurie fericire și dragoste pentru mama ta iubită din toată inima ta.

  9. @Dracarys, îţi mulţumesc pentru comentariu. Te invidiez foarte tare, tu deja eşti cu nuntă, cu copii, cu o carieră grozavă! Şi cu robot de bucătărie! În vest oamenii mai şi strecoară pe acolo bonurile ca să poţi returna cadourile, la noi nu ai să vezi aşa ceva. Aşa că rămâi cu toată vesela şi paharele de cristal pe cap. Măi, să fim recunoscători pentru tot, zic!

    Pe când fac şi eu nuntă poate ajungem să ne cunoaştem şi veniţi şi voi!

    @Cristi, sper să scriu constant la fel de bine, şi eu am simţit că a fost mai bun decât oricare articol pe care l-am scris până acum. M-ai făcut să zâmbesc larg şi să roşesc! 😛

Comments are closed.

Vezi si...

Departe de casă

Praga, noapte, într-un bar drăguț din centrul vechi al orașului, puțin obosit. Mi se face deja dor de București. Colegul de cameră a plecat în Italia să își viziteze părinții. Începe încet, încet să mi se face dor de Bucureștiul meu gri și murdar. Praga e minunată, arhitectura habsburgică e...

Articole din aceeasi categorie