Numeroase studii au aratat ca lipsa unei vieti sociale sanatoase este… nesanatoasa: imposibilitatea de a relationa, de a ne exterioriza sentimentele poate duce la stari anxioase care nu sunt tocmai placute. Multi dintre noi am avut noroc din acest punct de vedere. Ma gandesc uneori la cum a fost viata persoanelor LGBT din Romania inainte de ’89, sau cum este viata unui homosexual in tarile in care homosexualitatea este interzisa.

Cand spun „viata sociala” nu ma referer neaparat la gasirea unui partener pentru o partida de sex – acest lucru e unul dintre cele mai simple „task”-uri – ci mai degraba la posibilitatea de a-ti face cunostinte, prieteni cu care sa poti vorbi deschis, in fata carora sa poti fi TU, in fata carora poti ridica cortina pentru a fi actorul si spectatorul unei piese despre viata: viata ta, viata mea, viata noastra pana la urma.

Cluburile gay, in opinia mea, sunt percepute ca un fel de GayRomeo varianta „live”, un inceput si-un capat de drum in acelasi timp pentru asteptarile unora dintre noi. Am vazut secventa aceea, acel cliché, cu gay rezemati cu un picior de un perete asteptand, asemeni unor prostituate care-si asteapta obosite clientul urmator, ca cineva, oricine pana la urma, sa vina si sa-i smulga din starea de „asteptare”. Din punctul meu de vedere acesta secventa este una cat se poate de tragica, insa da, admit ca si ea spune o poveste.

Viata noastra, a persoanelor LGBT, nu trebuie sa se rezume doar la atat. Vreau sa spun ca e pacat sa ne lasam sufletele prada unor pensete imaginare care sa smulga din ele bucata cu bucata.

De ce spun toate acestea? Pentru ca Delirio reuseste sa recladeasca aceste lucruri esentiale, si surprinzator de placute. Sloganul brandului Delirio „We are Family” are un ecou. Un ecou care, bineinteles, in mintea fiecaruia poate naste alte idei – inclusiv aceea cu we are family/I got all the sisters with me… :) – insa, cert este ca in Delirio te simti… acasa, printre ai tai. A crea o atmosfera calda pe care clientul sa o resimta este un lucru greu de realizat insa eu cred ca merita efortul.

Chiar daca „deschiderea oficiala” a fost amanata o data sau de doua ori, Delirio Timisoara s-a lansat sanatos iar decizia conducerii de a tine deschis localul si in afara sfarsitului saptamanii a fost una inteleapta. E altceva atunci cand ai un loc unde sa mergi cu prietenii si poti bea un ceai sau un vin la lumina palpaitoare a lumanarilor… e altceva cand nu trebuie sa pastrazi distanta fata de cineva si poti sta linistit in bratele cuiva fara a-ti fi teama de „ce-o sa zica lumea!?”… e altceva cand lumea e prietenoasa, zambitoare si amabila. Sunt lucruri normale si firesti pana la urma, zic.

Nu sunt afiliat cu Delirio in niciun fel si nici nu am fost platit sa scriu aceste ganduri insa trebuie sa admit ca ma bucur nespus ca Delirio si-a facut cuib si in Timisoara si ca a adus cu el atmosfera pe care am apreciat-o in Cluj de cateva ori.

Delirio Timisoara – In corpul de cladire Str. Lucian Blaga nr. 1 – intrarea se face de pe strada Janos Bolyai.


Alte articole scrise de același autor (RobertG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

RobertG

Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Comments

  1. Karina    

    Nu cunosc autorul acestui articol insa „jos palaria” oricine ai fi. In sfarsit ne „deschidem” si o facem intr-un sens bun. Admit ca sunt intr-o mica masura subiectiva,nu pt ca as face parte din comunitatea gay ci pentru ca sunt mama unei fete care face parte din aceasta comunitate. Nu e simplu sa intelegi dar nici nu cere nimeni sa aprofundezi,ideea este sa accepti diversitatea. Poate ca aceste randuri nu inseamna foarte mult,ceea ce mi-as dori este ca parintii sa nu se ‘inchida” atunci cand copiii lor se vor „deschide”. Iubitii,sunt aceeasi copii…si ce ne dorim oare pt ei?…sa fie fericiti,sa zambeasca si sa aiba curajul de a merge pe strada cu capul sus. Felicitari celor care au avut initiativa deschiderii acestul club,la mai multe si la mai mare!!!

    O mamica fericita!

  2. MarioG    

    Cred că o să îi fac și eu o vizită prin 5-9 ianuarie, că tot trec prin Timi., cândva înafara weekend-ului.

  3. Ralph    

    Bravo, ai reusit sa ma convingi sa fac si eu un stop by, cand ajung in Timisoara cu serviciul!

    In Bucuresti nu se anunta nimic similar? :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *