Probabil mulţi dintre voi v-aţi pus de multe ori această întrebare. De ce sunt eu neîndreptăţit? De ce sunt eu altfel? De ce sunt diferit?
Recunosc că mi-am adresat şi eu de nenumărate ori această întrebare şi nu-i pot răspunde. Momentan, procentajul celor straight este mai mare, cum de tocmai eu am ajuns să fiu cel ciudat? Şi chiar pe bună dreptate. De ce nu vecinul de la scara 2, de ce nu fratele, de ce nu sora?! Ca să vă lămuresc mai bine, o voi lua cu începutul…
Trăiesc într-o familie dintr-o pătură socială mijlocie. Amândoi părinţii fiind ortodocşi foarte severi, am învăţat multe din dogmele “dreptei credinţe”. Am un frate şi o soră mai mari, care nu prea îmi acordau o deosebită atenţie din cauza diferenţei mari de vârstă.
În vacanţele de iarnă şi vară mergeam fie în vreo staţiune, fie pe la rude. Aşa l-am cunoscut pe Mihai. Fiind văr foarte apropiat cu mine, ne spuneam orice. Rele, bune, ne împărtăşeam toate părerile şi gândurile. Verii mei erau ca şi noi, 3 fraţi, dar toţi băieţi. Într-o zi Mihai m-a întrebat dacă ştiu ce înseamnă “sex”.
Fiind cam necunoscător la acest capitol, am zis că nu. Mi-a explicat că prin acest procedeu sunt concepuţi copiii, şi alte lucruri pe care le auzise de la fraţii lui, precum şi că “produce o mare plăcere”. Pe vremea aceea exista internet aşa că erau la curent cu tot în materie de pornografie. M-a întrebat dacă vreau să învăţ să fac sex. Curios, am aprobat (probabil o mare greşeală). Am mers în baie şi ne-am dezbrăcat. Apoi şi-a îndreptat puţulica spre sfincterul meu şi poate chiar reuşea să-şi frece organul de anus. În orice caz, amândurora ne plăcea. Au urmat multe întâlniri de acest gen.
Fiind îndoctrinat cu toată dogma ortodoxă şi având la zi povestea Sodomei şi a Gomorei (de care poate aţi auzit) cu acele oraşe de gay şi lesbiene care au fost arse de Dumnezeu, la începutul clasei a VI-a am început să-mi pun problema dacă mă voi duce în rai. Credeam în Dumnezeu (şi încă cred) dar ştiam şi eram parţial sigur de orientarea mea sexuală. Şi totuşi… ce să fac?
Nu puteam să le spun părinţilor, evitând astfel o criză de isterie din partea amândurora şi predici peste predici, sau mai ştiu eu ce. Am început să mă interesez de problemă. Nu am studiat prea mult ce înseamnă homosexualitatea, în schimb am început consumul materialelor pornografice de tip gay. Nici astăzi nu cred că mă pot debarasa de ele şi de masturbare, în schimb îmi pun problema din nou, “Unde mă duc după moarte? Cum aş putea avea o relaţie cu cineva având în vedere preferinţele mele sexuale?”
Am dat în schimb de DarkQ. Sunt un mare fan şi un cititor sârguincios, şi de abia acum am decis să devin un “autor” 🙂
Ce mai la deal la vale, am fantezii cu colegii, mă trezesc dezbrăcând din priviri tipi sexy de pe stradă şi îmi imaginez scenarii porcoase chiar şi cu cei mai puţin atrăgători.
La capitolul “femeia”. Ador fetele, asta am de zis, dar nicidecum nu am fantezii sau alte lucruri. Îmi place să fiu în compania fetelor, dar uneori încerc să nu fiu singur, pentru a nu fi catalogat drept “fetiţă” sau mai ştiu eu ce. Dacă aş alege, cel mai bun prieten pentru mine ar fi o fată. În primul rând, avem aceeaşi orientare sexuală, în al doilea rând, le consider mai luminate la minte şi în al treilea rând, îmi place caracterul fetelor şi le iubesc, dar o iubire mai mult platonică. Le agreez mult şi îmi plac, dar repet, nu mi le imaginez goale, ci ca nişte fiinţe superioare. Clar nu le consider “sex-toys” şi nu suport colegii care îmi spun despre ce curve au mai futut sau despre ce partide de sex picante au avut. Fetele sunt sfinte. La fel ca mama mea, care momentan este cea mai importantă în viaţa mea, dar căreia nu-i destăinui totul.
Sunt 2 părţi în mine:
– una îmi spune: “Fii tu însuţi! Ignoră dogmele bisericeşti şi fute-te azi, căci poate mâine nu mai ai ocazia”
– cealaltă: “Ascultă-ţi părinţii. Ignoră-ţi sentimentele, întemeiază-ţi o familie şi trăieşte o viaţă model cu soţie, copii şi serviciu stabil. Aşa vei ajunge un om important şi vei intra în rai etc.”
Păreri? 🙂
Prin răspunsul meu, nu îți voi sugera ce să faci cu viața ta. Aceea este o alegere personală. Dar am observat în articolul tău câteva elemente pe care vreau să ți le scot în evidență și asupra cărora să reflectezi:
(A). Primul lucru care iese în evidență, încă din titlu, este că îți vezi orientarea sexuală ca pe ceva negativ, și ai sentimente de ură față de sine din cauza asta. În loc să te întrebi “De ce eu?”, ai putea la fel de bine să te întrebi “De ce nu eu?”.
Ce îți este ție frică că pierzi de la viață din cauza homosexualității?
(B). Spui că poate că nu ar fi trebuit să experimentezi cu vărul tău când erai copil. Cred că spui asta pentru că vrei să dai vina pe acele episoade pentru orientarea ta sexuală din prezent. Motivul pentru care vrei să “dai vina” pe ceva este legat de ura de sine de la (A), pentru că dacă n-ai considera homosexualitatea ca pe ceva rău, nu ai avea nici o nevoie să dai vina pe ceva.
Am dreptate? Dacă ești sincer în sinea ta, oare nu cumva acel episod este o manifestare, în loc să fie o cauză a homosexualității?
(C). Religia joacă un rol important în viața ta, dar religia îți spune că homosexualitatea este rea și că ești un om păcătos. Oamenii sunt selectivi în privința religiei, și de obicei aleg să creadă doar ce le convine. Când spui că ești un om religios, ești ferm convins de toate învățăturile bisericii? Ții toate posturile, nu asculți muzică în post, nu te uiți la televizor, ți se pare anticoncepționalele diabolice, etc.?
Sau folosești religia ca pe o scuză să te auto-urăști? Oare dacă într-adevăr Dumnezeu ne-a creat pe noi homosexualii, nu înseamnă că ne iubește la fel de mult și vrea să fim oameni fericiți și împliniți?
(D). Spui că te respinge limbajul vulgar al colegilor tăi care vorbesc despre “futut fete”. Dar iată, tu folosești același limbaj când vorbești despre bărbați. Nu crezi că ai o atitudine nerespectoasă față de “sexul dorit” (un fel de metaforă pentru “sexul opus”)?
Nu crezi, oare, că ești la fel de superficial ca și colegii tăi în modul în care concepi sexul alături de un alt bărbat?
(E). Consieri că atributele unei vieți ideale (o familie, un serviciu stabil, copii, a fi un om important, a intra în rai) aparțin exclusiv oamenilor heterosexuali. Eu îți voi spune doar că am cunoscut zeci de bărbați homosexuali și femei lesbiene care au întemeiat o familie alături de un partener de același sex, au un serviciu nu doar stabil, ci extrem de bine văzut, au o reputație impecabilă (sunt avocați, chirurgi, profesori universitari la una dintre cele mai bune universități din Europa, primari, etc.), și câțiva dintre ei au și copii (adoptați sau biologici).
De ce crezi că un stil de viață de succes, cu atributele pe care le-ai enumerat tu acolo, aparține exclusiv cuplurilor de sex opus? Ce anume te-ar opri să fii un om realizat alături de un bărbat?
Încearcă să răspunzi sincer la aceste întrebări mai întâi. Cred că te vor ajuta să descoperi de ce te urăști atât de mult. Putem purta un dialog începând de acolo.
Ai perfecta dreptate. Dar de ce, ma rog, sunt doar eu in familia mea, de ce nu mai am altii ca mine la scoala sau in anturaj, de ce nu cunosc absolut niciun gay personal? Daca ar fi ceva normal sa vezi doi tipi dandu-si limbi intr-un parc, ziua, nu as fi asa in cumpana…
De aceea consider o normalitate heterosexualismul si ceva… mai aparte preferintele mele. Asa ti-am raspuns la punctul (A).
(B) O consider un lucru rau datorita doctrinei ce mi-a fost impusa si pentru ca , repet, nu cunosc personal pe nimeni gay.
(C) Prefer sa nu raspund dar nu, nu tin toate posturile si toate alea.
(D) Wait a tiny little second 🙂 Cand am mentionat eu ceva de futut baieti? Nu-s major, nu am avut nicio tangenta cu popo-tipii pana la momentul de fața .
Faptul ca ii dezbrac si imi imaginez toate cele este rezultatul materialelor pornografice.
(E) Raspunsul de la A se aplica si aici.
Si Adam si Eva nu au fost gay, nici fiii lor, bag de seama ca Dumnezeu ne-a conceput mai mult hetero. Iti raspund mai multe maine.
Parerea mea este una scurta, referitor la acele doua parti din tine.
Fii tu insuti si fa ce iti dicteaza sufletul. Ca daca tu vrei sa ignori familia, dogmele bisericesti si vrei sa futi astazi un tip fain, iar tu te ascunzi si lasi ca familia, dogmele sa iti controleze viata si ajungi sa faci un compromis in care tu nu te simti in largul tau, cum ar fi familia si pe deasupra mai faci si un copil … nu ai sa faci nimic altceva decat sa te ranesti si pe tine si pe nevasta dar si pe cel mic.
Fa ce iti spune sufletul. Fi tu insuti. Eu de la 7 ani, tot cu ajutorul pornografiei si cu un vecin mai mic ca mine cu un an, de cand am descoperit ca imi place latura masculina si de faptul ca sunt gay 100% in timp, nu mi-am pus niciodata intrebarile : De ce eu? Oare e bine? Oare unde voi ajunge dupa moarte? Dupa moarte fiecare ajunge ori in Iad, ori in Rai, in functie de sufletul pe care l-a avut si de faptele pe care le-a facut in timpul vietii pe care a trait-o. A fi gay, nu e un pacat asa mare, iar daca biserica vede asta ca fiind un pacat, pana la urma e un singur pacat si daca ti-e sufletul curat si zi de zi faci numai lucruri bune pana la urma nu se ia in considerare.
Ma rog o dam in alte teorii la care nu sunt chiar atat de bun. Cer este atat . Fii tu fa ceea ce iti dicteaza inima si bucurate de ceea ce esti . Ca nu e un pacat. Cel putin pentru mine nu e.
Am trecut prin faza asta de auto-ura si de confuzie si a fost cam nasol sincer sa fiu.Este important sa stii ce iti doresti tu cu adevarat si ce te-ar face fericit.Sunt anumite lucruri care ne sunt date in viata de cineva sau de ceva si pe care nu le putem schimba(familia,orientare sexuala etc.)si pe care trebuie sa le acceptam si sa ne cream propria viata cu ajutorul lor.M-am urat pentru ca nu stiam de ce eu sunt gay si de ce nu este si baiatul de care imi place, nu intelegeam de ce toti urasc persoanele care au alta orientare si eram total confuz de ce religia care propovaduieste iubirea,intelegerea si se ghideaza dupa faptul ca cine este fara de pacat sa arunce cu piatra primul ma condamna si ma exclude intr-un fel.Asa intr-o zi m-a pocnit pe mine ideea sa nu o mai fac pe drama queen si sa gandesc rational.Am ajuns frumos la concluzia(dupa cam multe conflicte interioare)ca nimeni nu poate sa imi dicteze ce sa fac cu viata mea.Eu daca sunt gay , ma simt bine cu asta si pot iubi un barbat la fel de mult cum iubeste un heterosexual o femeie sau chiar mai mult nimic nu mai conteaza.Crezi ca toate s-au rezolvat dupa aceasta decizie?Pe naiba:restul tot au aceiasi parere,religia tot condamna si continua sa isi construiasca minuatia de mantuire a neamului(care e un bullshit pentru mine,dar sunt subiectiv aici),familia nu m-ar putea accepta sau prietenii,dar macar stiu ca eu sunt ok cu ceea ce sunt si asta este important.Nu este vina lor ca au gandirea asta,ci educatia primita de-a lungul timpului.Nicioadata nu vei reusi sa multumesc pe toata lumea,cateodata nici pe tine,dar este foarte important sa incerci si sa perseverezi.Mai multe nu zic pentru ca as deveni cam subiectiv.
SI intr-un spirit asa mai de gluma:prefer sa am langa mine un barbat decat sa ma uit toata ziua dupa toate “Minunatiile” care seamana mai mult cu niste gomflabile si care din pacate nu au aflat ca daca folosesti creierul nu faci cost suplimentar pe la facturi.
Sfatul meu este sa nu te lasi limitat de gandirea asta defecta din Romania si de toate parerile rele pe care le au persoanele din jur.Incearca sa te accepti asa cum esti si totul va fi bine:P
Bun venit.
Interesant articol! Parerea mea este ca ar trebui sa te accepti, sa faci ce iti dicteaza sulfetul…
Ma uitam chiar azi la ¨Dulcea pasare a tineretii¨, un film nu chiar grozav, dar care, undeva printre dialoguri si scene conventionale, spune un lucru mare: ¨Ceea ce ii diferentiaza pe oameni este nu daca sunt bogati sau saraci, buni sau rai, ci daca au fost fericiti sau nu in dragoste¨. Asa ca, Andrei, daca tu crezi ca ai sa fii fericit cu un serviciu stabil, copii si o femeie pe care nu poti s-o iubesti, atunci fa intocmai si nu mai astepta parerile altora.
Hmm… eu stiu ca nu asta este mesajul bisericii in general (in special in frumoasa Romania), dar este posibil sa fii si gay si sa continui sa crezi in Dumnezeu. Initial am vrut sa scriu ‘si sa fii crestin’, dar parerea mea e ca oricum Dumnezeu e prea mare ca sa incapa intr-o singura religie. Dar ideea este ca daca esti interesat te pot indruma inspre site-uri care explica de ce cele 7 versete din Biblie nu se refera la relatii homosexuale cum le cunoastem astazi si toate cele.
Pentru cum sa scapi de sentimentele de vinovatie/teama si mentalitatea ca e ‘pacat’… well, aici nu stiu ce sa spun, n-am trecut nici eu peste ele. Inca. 🙂
Best of luck! ^_^
Şi dacă incepând de astăzi te întrebi de ce esti asa special, de ce multe alte calitati pe care ar trebui să le valorifici, de ce te-ai nascut sănatos, cu o familie frumoasa etc? Credinta care ţi-a fost impusă mai mult sau mai puţin te face să te gândesti doar la a nu-i dezamagi pe cei apropiaţi uitând de propria ta viaţă! Dacă ar fi să ne luam strict după legile bisericii impuse de preoţi (care apar foarte des in scandaluri sexuale), ar trebui să fim rastingiţi pentru ceva ce nu stă in puterea noastră de control!
Vă mulțumesc pentru comentarii. Chiar nu știu ce să zic, dar poate cu timpul mă voi obișnui cu ideea că sunt gay.
Interesant articolul tau si, din pacate, povestea trista a multor adolescent gay in faza “soul-searching”. Sfatul meu: mai asteapta putin, inca te cauti. Ma regasesc in ce spui tu, cel putin din punctul de vedere al familiei religioase – nu parintii mei, dar bunica paterna a fost stalp al comunitatii si mergatoare asidua la biserica. Pot sa spun ca asta m-a indepartat de tot ce tine de biserica si comunitatea in sine, am crescut cu ideea ca absolut tot ce fac are potentialul de a-mi face pierdut pe vecie locul in rai si mila crestineasca e ceva interpretabil si pentru ocazii deosebite, clar nu pentru cineva ca mine. Cred ca Dumnezeu ne aude de oriunde si ca faptele sunt mai graitoare decat orice rugaciune spusa in biserica – fiecare are propriul mod de a intelege religia si nu e musai sa fim gregari in credinta – cam asta a fost concluzia mea.
Cred ca intrebarea ta e de fapt “unde sunt ceilalti?”. Drept sa-ti spun e prima data cand dau peste situl asta si doar pentru ca am decis sa caut pe Google “homosexualitatea in Romania”. De ce? Am facut prostia sa dau click pe un articol pe yahoo referitor la un oarecare student gay venit la noi in tara si mi s-a facut sila de comentariile pe care le-a primit: 99% dintre cei care au postat voiau sa-l linseze, cu Biblia in mana, evident. Sa fii “out” in Romania e un act de curaj sau de inconstienta, inca nu m-am lamurit. Dar. Asta nu inseamna ca nu poti avea o relatie sau ca nu vei fi acceptat de prieteni/familie. Ignorantul va crede ca vrei sa-i sodomizezi copiii, pentru ca e prost si nici n-are chef sa afle mai multe, dar mama/prietenul tau cel mai bun te va accepta, mai devreme sau mai tarziu, pentru ca e altfel cand ii pui si-o fata cunoscuta fenomenului astuia atat de neinteles :).
Nu-mi dau seama cati ani ai :), sper sa nu sune aiurea, dar poate dura mult pana sa te gasesti cu adevarat, sexualitatea nu e nici alba, nici neagra. In cazul meu au trecut ani buni pana sa ma simt confortabil cu o eticheta, pentru ca apoi sa ma dezic de ea, era prea simplista. Dar daca ar fi sa-mi lipesc una in frunte ar scrie “bisexual” pe ea. Cred ca situatia devine foarte clara in momentul in care intalnesti pe cineva care iti zdruncina lumea din temelii :), pentru ca apar sentimentele si nimic nu mai pare sordid. Si stiu ca suna absolut tampit si motivational in felul cel mai ieftin dar acceptarea incepe dinauntrul tau. Daca nu esti fericit cu tine insuti, nu vei fi fericit nici cu altcineva, nu poti sa lasi pe umerii altuia povara de a te face sa fii multumit cu tine. Believe me, I know :). Intotdeauna ajuta sa vorbesti despre lucrurile astea – poate varul tau, Mihai, a trecut si el printr-o criza similara? Nu cred ca episodul cu experimentatul e cauza homosexualitatii – nu esti singurul care a incercat asta in copilarie, e o faza de mimetism prin care am trecut mai toti cand am aflat despre sex (asa cum l-am inteles la varsta respectiva). Doar ca pentru unii a insemnat o revelatie.
Nu stiu daca te ajuta in vreun fel ce am scris aici, n-are nici cap, nici coada, doar sa stii ca nu esti singur? Fii sincer cu tine si accepta schimbarea unde se poate, dar intelege si ca trebuie sa te accepti pentru ca nu poti fi altfel :). Ai grija de tine!
Ti-am citit articolul, Andrei! Exprimi o stare de fapt traita de mai toate persoanele aflate in situatii similare. Observ ca o caracteristica specifica persoanelor gay este ASCUNDEREA. Asta tine si de zona geografica si de influentele cultural religioase zonale si regionale. La ascundere ma refer la acel status social de tipul: “nu stie mai nimeni, ci doar cativa prieteni”. Am avut si eu o perioada indelungata acea stare de NEGATIE a propriei identitati. Nu a fost usor! In fiecare zi imi ziceam ca nu mi se intampla mie, ca e un vis urat din care ma voi trezi cu bine candva. DAR nu a fost sa fie asa! Eu unul am ales, spre nefericirea si greseala mea, o cale a unei izolari sociale partiale. Am activitati diverse la care particip, muncesc… dar in rest nu prea ma pot lauda cu socializari productive ca sa le zic asa. Macar asta iti pot recomanda. Avand in vedere ca inca nu esti major, dupa cum ziceai, perioada formarii inca iti va produce anumite schimbari interne si externe. Indiferent de cum vei alege sa lupti cu aceasta situatie a ta NU TE IZOLA, alege sa SOCIALIZEZI cat mai mult! NU te ascunde in tine! Asta e cel mai important. Nu vreau sa par eu, acum, lupul moralist pentru ca aceste recomandari ce ti le-am prezentat eu mie insami nu am reusit sa le aplic! Si e GREU, sincer!
Buna Andrei, si eu trec prin aceleasi momente ca si tine , si sa stii ca m-am regasit in totalitate in articolul de mai sus , la fel cum cred ca se regasesc si altii . Nu ma pot confesa parintilor , si probabil asta e ceea ce ma doare cel mai tare , intrucat eu am deja 2 ani de cand am trecut de varsta majoratului , si au inceput sa apara intrebari de genu : ” ce-ti face prietena ? /care din fetele din poza e gagica ta ?etc.”. Ceea ce iti pot spune e ca amanarea nu e o solutie , sau cel putin pentru mine nu a dat roade inca . Sper sa o dai cumva de capat , si sa reusesti sa te accepti ( eu unul ma invinovatesc pentru ceea ce sunt , dar in sensul acesta fac pasi marunti every day) , si ceea ce iti recomand e sa incepi , daca nu ai facut-o deja, sa scrii un jurnal , pe mine ma ajuta foarte mult (sa stii ca ceea ce ieri mi s-a parut o tragedie , astazi e doar un lucru marunt , iar maine o banalitate ). Numai bine !
Bine ai venit Andrei. Prin scrierea acestor ganduri care te framanta, ai inceput deja sa mergi pe acel drum care la final iti va aduce acceptarea + acea pace interioara care e necesara oricarui om, indiferent de orientarea lui sexuala dar cu atat mai mult si mai greu de obtinut de un homosexual, care se loveste mereu, clipa de clipa de acele concepte, traditii, principii, dupa care marea masa isi traieste viata, dar care pentru noi daca nu suntem TARI ajung sa ne otraveasca mintea implicit si viata.
Gandurile ce le voi scrie acum le-am mai scris, dar acum le voi grupa pentru ca am convingerea ca deja multi dintre noi constient, altii in subconstient tot isi dau seama ca UmaniTaTea se indreapta incet dar sigur catre alta dimensiune a cunoasterii trairii vietii.
Viata pe pamant este o scoala, unde fiecare fiinta tece prin diverse etape ce-l ajuta sa evolueze, exact ca la scoala absolvind de la scoala primara pana la facultate si mergand cu studiul chiar mai departe, foarte depaerte pana la ajungerea acelui nivel de cunoastere ce iti da dreptul de-a putea sa te contopesti cu divinitatea. Dar pamantul este locul in care se poate absolvi scoala doar pana la nivel de facultate fara licenta sau masterat.
Si cine stie mai bine decat fiecare fiinta in parte ce are nevoie sa invete, decat fiinta insusi?
Spun asta fiindca marea parte a oamenilor au trecut de etapa scoalii primare unde era nevoie sa fi dus de manuta la scoala de mamica sau bunica. Am trecut de etapa primului testament, unde legea Talionului a fost baza, echivalenta cu scoala primara, suntem inca la legea Iubirii separate, adica la scoala gimnaziala si vom trece la legea iubirii ca intreg, adica la scoala liceala.
In univers se stie de aceasta trecere a fiintelor existente pe pamant la un nivel superior celui existent si asa cum si noi dorim sa profitam in viata de acele sanse ce ne vor face viata mai frumosa sau placuta, asa o mare multime de fiinte ale universului doresc sa profite de aceasta evolutie ce se intampla acum pe pamant. De aici si numarul urias la care omenirea deja a ajuns si care se va mari intruna, pana la acel nivel suportat de Mama Geea, Mama noastra a omenirii pe care din pacate o ranim de vreo 25o de ani din ce in ce mai mult.
Tot ce spun este rezumat la rezumat, dar pastrand ideea de baza si sper cat de cat pe intelesul tuturor.
Viata pe pamant este deci o scoala pentru orice fiinta ce doreste sa evolueze, Terra avand un dar special deosebit, acel loc unde se pot aduna la un loc de la fiinte mai putin evoluate pana la fiinte foarte evoluate si chiar fiinte extrem de evoluate ce vin pe pamant doar la acele momente cand este imperios necesara prezenta lor pentru evolutia masiva a oamenilor.
Deci daca viata aici este o scoala inseamna ca fiecare din noi am dorit sa experimentam exact acea scoala ce ne poate ajuta sa ne performam si sa evoluam.
Noi inainte de-a ne naste pe pamant vizitam alaturi de ingerul nostru, cel ce odata intrupati pe pamant va devenii ingerul nostru pazitor si ne alegem locul, familia, data, exact pentru a raspunde cerintelor lectiilor ce le avem de invatat. Apoi odata hotarate toate aceste lucruri suntem ajutati de ingerul intrupator sa ne nastem pe pamant, urmandu-ne scoala pe care dorim s-o absolvim.
Am ajuns astfel la un posibil raspuns la intrebarile de ce-urilor. Dar atentie, nu toate fiintele reusesc sa treaca clasa, dar asta nu-i o problema asa mare, este excat ca la scoala, ramai repetent si repeti anul.
Chiar si religios fiecare dintre noi are un sens, dar asta daca ramai la esenta credintei si renunti la dogmatica unei biserici ce nu mai raspunde cerintelor credintei inimii destulor oameni credinciosi.
Poate cu alta ocazie o sa spunem mai mult.
Din articolul tău reiese că dacă nu ai fi avut parte de invitația vărului tău,acum nu ai fi fost gay,că femeile sunt ceva “sfânt” iar homosexualitatea un păcat!
Eu am crescut într-o familie de penticostali,am așteptat ca Dumnezeu să ma “vindece” dar am realizat că lui Đumnezeu puțin îi pasă de sexualitatea mea !El m-a creat așa!Cât despre Sodoma si Gomora ,oameni buni ,citiți Biblia ! http://avehorizon.blogspot.ro/2010/11/sodoma-si-gomora-intre-mit-si-realitate.html
Cred că marea ta frustrare e creata de lupta ta din subconștient dintre educația ta si sentimentele tale .Doar tu poți să rezolvi acest conflict analizându-ți sentimentele cu mare atenție,iar in momentul in care ești sigur de ceea ce simnți va trebui să ți le asumi !
Azi,dupa mari lupte ,am acceptat ceea ce sunt,le-am spus parinților care m-au acceptat și s-a întamplat ceea ce nu aș fi sperat niciodata.Nu numai că parinții m-au acceptat dar au acceptat și relația mea cu iubitul meu !De fiecare dată când mă sună,mama,întreaba inevitabil și de Denis(iubitul meu ).Și da ,femeile sunt “sfinte” dar pot fi si soții si amante la fel cum sunt și mame !
interesant articol, Andrei; ma regasesc 99,9% in tot ce-ai scris 🙂
Îmi pare rău că treci prin aceste frământări și trebuie să-ți aduc la cunoștință câteva lucruri:
1. Nu există Dumnezeu. Tu poți crede ce vrei, poți respecta ce tradiții ai de respectat, poți să-ți trăiești viața după cum ai tu impresia că zice Biblia, dar adevărul e unul singur.
2. Nu există Rai sau Iad iar Biblia e o colecție de povești.
3. A fi homosexual nu e greșit sau rău.
Eu le consider axiome. Acum, desigur că există și posibilitatea să existe Dumnezeu, Iadul și Raiul, bla bla dar la fel există și posibilitatea să existe un Dumnezeu care iubește oamenii care resping ideea de divinitate, Rai sau Iad.
Da la mine tot asa e…Mintea spune:stai dreaq cuminte si vezi-ti de treaba ta ca nu faci bine ceea ce faci,ia inima spune:ia incearca,nu fiii fraier,poate o sa-ti placa(bine de retinut ca sunt incepator)…:))
@Non_lose, la un moment in viata, fiecare realizeaza faptul ca Dumnezeu exista. Raiul si Iadul, as putea spune ca exista si in viata de zi cu zi. Sunt unii care trec prin iad, in viata de zi cu zi, indiferent din ce motiv, financiar, sentimental, cariera, etc. si lafel as putea spune si de cei care o duc bine, ca o duc ca in rai. Sau cand esti indragostit poti spune ca esti cu sufletul in rai.
Lucrurile astea exista, iar eu le cred. Dar nu pot forta pe nimeni sa le creada. Mai devreme sau mai tarziu fiecare realizeaza de existenta lor .
Mary, precum am mai zis: tu poți crede cei vrei! Poți crede că ești Ricky Martin, poți crede că există Mordor.. orice-ți vrea suflețelu.
Eu am un unchi care tot așa, crede că există niște oameni pe lângă el, cu care discută zi de zi, cu care se ceartă, etc. El e schizofrenic, tu?
Aici nu vorbesc de lucruri imaginare Non_lose, aici vb de lucruri care cu ani au fost demonstrate. Ca ele exista.
Schizofrenia e o boala, pe cand Dumnezeu, Iadul, Raiul e cu totul alta poveste.
Sunt lucruri demonstrate. Nu trebuie sa conving pe nimeni, dar fiecare la randul lui mai devreme sau mai tarziu sau cum se zice in viata de apoi va realiza ca ele au existat, sau poate ca nu.
A crede ca exista ceva nu inseamna ca esti schizofrenic.
Au fost demonstrate? Ia, hai să văd! 🙂
Din cauza celor ca tine există atâția tineri care trec prin drame și cred că o să ajungă în Iad, atâtea familii care își reneagă copiii, atâtea relații de prietenie distruse, atâtea sinucideri: pentru că nu încetați să împrăștiați propaganda asta mincinoasă.
Non_Lose, cum poți să spui că nu există Mordor?! Pe-ăla măcar l-am văzut la televizor…
Da, mea culpa 🙂
=)) In 2000 de ani te pomenesti ca ne rugam la Gandalf si-l injuram pe Sauron. Eventual ii inventam o mica crucificare lui Frodo.
Sincer nu mi-ar displacea (cuz I’m a fan of LOTR) daca n-as sti ca s-ar macelari cu milioanele pentru asta. As it always happens.
Mereu o sa ma intreb de ce nu poate un om pur si simplu sa creada in ceva fara sa dea in fanatism religios si sa incerce sa-i convinga pe toti ca e ca el. Beats me…
@Non_lose, prefer sa iti pastrezi atacurile pentru tine, asta ca sa nu incep sa te atac si eu, destul de sublim precum ai facut si tu de doua ori. Pana la urma mi-am spus o parere, putin imi pasa de ce crezi tu.
Daca tu te incadrezi in acel grup de oameni care fac si dreg tot ce ai spus tu, este strict problema ta si cred ca ai o problema grava cu capu.
Hai sa incheiem aici subiectul ca se pare ca avem idei diferite iar tu nu stii sa te combati in indei intr-un mod politicos. Dar daca mai jignesti pana la urma o sa te jignesc si eu ca nu imi e greu. Fiecare are o limita. 😛 iar eu nu prea mai am rabdare cu oricine.
@Mary & Non_Lose
Discuţiile pe teme religie vs. ateism nu-şi au rostul aici. Nu se cuvine a se face nici prozelitism religios şi nici promovarea ateismului. Ele exced cu totul tematicii blogului.
În contex, le consider chiar nocive pentru că dau apă la moară fundamentaliştilor religioşi care de pe poziţiile unui anumit adevăr de credinţă susţin atacuri împotriva comunităţii LGBT. În baza unor astfel de discuţii vor putea deforma lucrurile şi susţine că în spatele comunităţii LGBT este diavolul îmbrăcat în haine atee.
Printre homosexuali sunt şi cedincioşi, unii chiar bigoţi, şi atei. Sunt religii creştine care n-au nimic contra homosexualilor după cum sunt şi religii creştine care luptă deschis nu numai împotriva homosexualilor şi a drepturilor lor civile dar şi împotriva homosexualităţii ca stare. (Ultimele susţin, fără temei ştiinţific, că homosexualitatea se poate trata şi că dacă cineva este homosexual este din vina lui, că nu se tratează. După adepţii acestora, tratarea se face prin rugăciuni.)
Sicmarin, mă miră intervenţia ta. Eu credeam că aici îşi au locul discuţiile pe orice temă. Eu refuz să îmi reprim gândurile şi exprimarea de teama interpretărilor fundamentaliştilor religioşi (care vor găsi în absenţa acestor discuţii tot atâtea argumente câte în prezenţa lor). Poate aş fi susţinut un apel la calm, măsură şi respect.
Mary, nu ştiu de ce eşti aşa de iritabil, dar să ştii că îţi face rău ţie în primul rând. Reciteşte replicile lui Non Lose şi vei vedea că atacurile nu sunt chiar aşa teribile, poţi zâmbi împreună cu el. Nu e vina lui că îi furnizezi muniţie cu fiecare intervenţie a ta.
Non Lose, nu sunt de acord, nu Mary generează intoleranţa. Descreieraţii care îşi alungă copiii de acasă şi sinucigaşii folosesc tot felul de pretexte pe care le extrag din te miri ce teorii. Nu ele sunt de vină…
Rediam, sunt multe pe lumea asta pe care nu le vezi, dar te-a convins cineva că ele există. Eu nu mi-am văzut inima, nici coloana vertebrală (mi-au arătat o chestie care spuneau că e o fotografie a ei, da’ poţi să îi crezi?). Sunt unii de exemplu care cred că într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor. Yeah, right…!
Stiu @Sicmarin, tocmai de aceea am pus punct subiectului respectiv, pe langa faptul ca nu isi are rostul. Nu stie sa vina cu argumente … si recurge la altele.
@CM La cat de mult imi place mie matematica … deja m-ai pierdut la ultima fraza 😛 hehe glumesc. Dar asa e, ai dreptate.
Nu as putea spune ca furnizez munitie … dar devine iritant cand eu spun cu totul altceva si vine cineva si imi baga pe gat altceva decat am spus eu.
Oricum multumesc de atentionare si o sa fiu mai atent 🙂
salut, n-am avur rabdare sa citesc comentariile.. raspund direct la articol cu riscu de a nu zice nimic nou.
Omule si eu am crescut cu religia ortodoxa , am fost indoctrinat dar la un moment dat am inceput sa am un soi de demers religios al meu si am ajuns sa chiar stiu cate ceva despre traditia crestina , acum sunt agnostic .
Traditia crestina nu te condamna direct si irevocabil la iad numai pentru ca iti plac baetii , e considerat pacat dar nu e mai putin pacat decat altele si pacate facem cu totii constant dar nimeni nu se poate numi crestin si sa afirme ca celalalt va arde in iad indiferent de situatie traditia crestina afirma ca doar Dumnezeu stie care-i faza cu fiecare .
O viata de om insurat , cu copii si cetatean model nu garanteaza nicidecum un loc in rai.
Eu personal nu cred in Dumnezeu , daca tu crezi in Dumnezeu si ceea ce spun parintii si popii te afecteaza atunci documenteaza-te , citeste pune-ti intrebari. Oamenii mostenesc idei care nu le apartin , care nu stiu de unde vin si nu le inteleg , asa iau nastere prejudecatile.
am uitat ceva , traditia crestina condamna si sexul intre persoane de sex opus daca nu e vorba de procreere intre soti
Sămânţă de scandal în bârlogul lupului, pe Forumul Crestin Ortodox. Începând cu comentariul lui sicsic. 🙂
Recomand să citească ce-i acolo Andrei şi cei care sunt ca el, care mai au oareşce dubii existenţiale.
Sper să nu şteargă creştin-ortodocşii care administrează forumul ceea ce-i scris acolo.
Sicmarin, cititul interventiilor “in deplasare” este, ca intotdeauna, o placere. Din pacate (din fericire?) n-am rezistat sa citesc si replicile mai departe de:
“oricine priveste in cercul sau social realizeaza ca homosexualitatea este departe de a afecta 20 % din populatie, cat sugerati dv aruncand pe masa cifra de 300 de milioane.” – mi sa pare o dovada foarte buna ca individul este chiar inapoiat, daca in lumea lui inca mai sunt doar 1.5 miliarde de oameni.
PS nu m-am putut abtine sa mai citesc putin. Omul asta e doctor. Fereste-ma, Doamne, de boala! (nu si de aia… homosexualitate 🙂 )
@Alex P
Cred că se merită să citeşti.
Hmm, ma regasesc in unele intamplari foarte mult. Am comentat si la articolul lui @Comi.
Te iubesc, frate, ca ai curajul asta. Eu traiesc ce traiesti si tu in mare parte, dar eu nu am gasit acele persoane cu mai multa experienta ca sa imi raspunda la unele intrebari. Imi este frica ce s-ar intampla daca parintii mei ar afla… Iubesc fete, le ador, sunt ceva minunat, dar la fel ca si tine nu mi le pot imagina “goale”. Nu am cu cine sa vorbesc despre asta, nu cunosc persoane.
Nu-i nimic… am dat peste acest blog si vad din ce in ce mai mult “familia” care exista aici. Va respect pe toti.
Robby bine ai venit. Sper sa gasesti raspuns la intrebarile tale, aici este imposibil sa nu le gasesti, iar daca e ceva ce chiar nu raspunde unei intrebari, poti cere lui Robert a-ti da dreptul de-a deveni autor, cu toata responsabilitatea ce deriva din aceasta si sa scri TU postul tau pe DarkQ.
Fute-te, indiferent de varianta 1 sau 2!
Nu ar trebui sa te ghidezi in viata dupa parerile celorlalti sau dupa niste reguli dintr-o carte.
Daca spui ca ai citit Biblia, atunci stii ca Dumnezeu i-a iubit mereu pe cei prigoniti de societate. Acest lucru se reflecta si in faptul ca cei 12 apostoli nu au fost nicidecum niste oameni lipsiti de greseli, ba din contra. Au avut si ei pacate, mai mari, mai mici, ganduri sinistre sau dorinte carnale. Cu totii suntem oameni, in fond. Perfectiunea este relativa, la fel ca totul pe lumea asta. Dar hai sa recunoastem, daca nu am avea defecte, am fi cam banali, nu crezi? doar defectele ne fac unici si recognoscibili.
Dar revenind la dilema ta, chiar crezi ca sa fii homosexual e asa o povara si un lucru de care sa te rusinezi?
Ideea e ca noi toti ne simtim asa. Nu conteaza ca suntem homosexuali, heterosexuali, evrei sau gnostici. Cu totii avem momente in care ne intrebam de ce eu? De ce mie mi s-a intamplat asta. Bineinteles ca ajungem intr-un loc intunecat din care e foarte greu sa mai iesi. Motivul este acela ca suntem oameni si ne place sa ne compatimim. Ne gandim ca suntem cei mai asupriti, cei mai nenorociti si ne martirizam singuri din simplul fapt ca, oricat de greu ni s-ar parea, noi ne iubim mai mult decat am vrea.
Dar sa sti ca viata nu e asa de cacat cum pare. Si ceea ce face ca viata sa nu mai fie asa un calvar sunt oamenii de langa noi- cei care ne iubesc si ne sustin, cei care ne spun adevarul chiar daca ne doare, cei care ne vor binele. Din cate vad, viata ta nu pare asa groaznica precum o crezi tu. Ai o familie si prieteni care te iubesc si ti-e teama ca nu te vor mai iubi daca esti gay? Este o mare porcarie. Da,este adevarat ca unii nu vor fi de acord cu acest lucru, dar asta nu inseamna ca nu iti vor fi alaturi. Mai bine ai incepe prin a-i spune mamei tale ce simti (mamele mereu isi vor iubi si sustine copiii, crede-ma), apoi incetul cu incetul spune-le si celorlalti.
Incearca sa-ti traiesti viata in prezent si nu te mai gandi la ce se intampla dupa ce mori. Unicul lucru pe care Dumnezeu il promoveaza este dragostea, nu? Iar dragostea nu are limite. Dragostea se simte, se face, nu se analizeaza. Fa ce iti spune inima. Daca tu simti ca vrei sa explorezi trupul unui baiat, fa-o!
Si nu iti mai cere scuze pentru ceea ce esti. Esti homosexual, eu sunt bruneta, mama mea e dadaca. Astia suntem, nici buni si nici rai.
Esti tanar, nu-ti mai face probleme si traieste-ti viata acum cat poti, ca dupa devii adult si n-o sa mai ai chef de petreceri, destrabalari si noi experiente. Si fii mandru ca esti gay. Nu este un pacat sa fii tu insuti.
Si in privinta vietii de apoi…. mai rau decat sa traiesti intr-o astfel de lume plina de ura si discriminari nu cred ca se poate, asa ca inveseleste-te, sigur ajungem in Rai!
Cel mai scurt si mai la obiect coment al meu :)) =)).
Din cate am inteles esti tanar. Ok?
Concluzia fute-te(protejat, de preferat cu persoane hight class), o sa ajungi la concluzia ca ti-ai pierdut ani tinereti daca stai like a virgin.