shadow

Buna,nu stiu daca fac ceea ce trebuie,dar doresc sa va destainui si voua intamplarile mele in legatura cu un out coming care a fost prea devreme si nu tocmai dezvaluit de mine.

Totul incepe asa: de cand ma stiu, am fost atras de baieti mai mult decat fete, prietenii mei spuneau mereu ceva despre o fata gen ,, ce i-as trage-o aleia” iar eu nu simteam acest lucru si doar raspundeam cu ,,da”. Cand aveam 13 ani am aflat de LGBT si am zis ca poate e ceva trecator, nu am vrut sa accept ca sunt gay, cu gandul sa nu imi dezamagesc familia. La varsta de 14 ani am hotarat sa fac un cont pe un site gay dating sa vad cum sunt aceste persoane gay, ca sa stiu cum sunt cei de genul meu. Tot la acea varsta am acceptat ca sunt gay. Am gasit un baiat de varsta mea, cu care ma intelegeam bine, si nu prea ne vedeam chiar foarte des, deoarece era din alt oras.

La 15 ani nu prea reuseam sa ne vedem mai deloc, dar tot pastram legatura, deoarece eram in clasa a8-a(m-a dat la scoala la 8 ani) si trebuia sa invat pt examene, dar tot in acea perioada ai mei treceau printr-un divort foarte urat. Tata, fiind militar cu un grad destul de mare, a cerut ajutorul cuiva din unitatea lui sa ne sparga pc-urile si conturile de facebook, yahoo etc , deoarece credea ca mama il inseala. Eh, atunci a aflat ca intram pe acel site, tata a cerut o sedinta in familie de mai mult de 4 ore, 4 ore grele,umilitoare si pline de suparare,dezamagire,suferinta etc.

Tata se purta foarte urat cu mine, imi punea intrebari gen ,,de cand ti-o tragi cu baietii?!” si multe altele. Pana atunci, nu avusesem nicio relatie sexuala. Mama cazuse in depresie,plangea de nu mai putea si imi zicea intr-un ca sunt bolnav, o sa ma vindece ducandu-ma la psiholog, ca asta nu e firesc, ca Dumnezeu a creat femeie si barbat etc. Pana la urma am decis sa nu le zic ca sunt asa, deoarece eram foarte debusolat, si m-a amenintat cu bataia, fara viata sociala..etc

Cu tata oricum nu ma intelegeam bine, deoarece il vedeam o zi pe saptamana, dupa aceasta cearta nu il mai consider tatal meu, chiar daca ma prefac ca ma duc la el de dor(ma duc la el o data la trei patru luni ca ai mei au divortat). Trei-cinci luni m-am dus fortat la psiholog, care acesta spunea ca nu are ce sa imi faca, asa sunt eu, si dadea vina pe tata pentru ceea ce sunt, deoarece nu am avut un model. Am rugat psihologul sa le zica ca m-am vindecat, ca oricum nu vor accepta.

Le-am recastigat increderea, cred, dar tata acum ma intreaba des cum stau cu fetele, amandoi se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat, dar de fiecare data cand se deschide un subiect despre relatiile mele cu fete, despre viitorul  meu ca ma insor alea alea mi se incolaceste stomacul, ma simt infricosat ca o sa zica ceva despre acea situatie pe care eu incerc sa o uit. Acum sunt mereu tensionat(am 16 ani, peste cateva luni fac 17) ma simt mereu stresat, ma enervez mai repede, de parca am cazut in depresie, nu stiu.

Mereu ma gandesc la viitor cum ca as cauta motiv sa studiez in strainatate unde oamenii sunt mai open minded si accepta. Si apoi cu pretextul ca imi place mai mult acolo, sa le zic ca ma mut acolo si apoi sa ii zic mamei ca sunt gay, sau ma gandesc uneori sa duc o viata dubla, adica si cu sotie si cu un amant gay etc. Stiu, asta e imposibil, da nu vreau nici sa duc o viata secreta si sa le spun peste cativa ani  ca nu gasesc jumatatea, ca nu vreau sa ma insor etc.

Ma gandesc mereu ca daca imi voi dezvalui orientarea sexuala, imi voi dezamagi intreaga familie, care au asteptari mari de la mine, care viseaza sa duc o viata mai buna decat ei, deoarece invat foarte bine, ma duc la cele mai bune scoli, acum sunt la cel mai bun liceu din judet, eu le spun mereu ca nu notele, mediile, scolile imi stabilec viitorul sau ca imi voi pierde prietenii, ori voi fi discriminat de societatea asta din aceasta Romanie plina de oameni inchisi la minte Pe cine naiba intereseaza o diploma? Stiu, am deviat putin de la subiect. Si acum ma gandesc ca poate e o nebunie a mea, o nebunie a adolescentei, poate nu imi plac fetele, pentru ca nu am avut relatii de lunga durata sau ceva de genul…

Orice sfat m-ar ajuta, sau macar sa spuneti ceva in aceasta privinta, parerea voastra macar.

Scuzat daca sunt greseli, sau am scris prea mult in anumite cazuri.

Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Radu526

Comments

  1. Marius    

    Salut,

    Sfatul meu e să nu îți mai faci atâtea griji. Concentrează-te pe școală, mergi la o facultate bună, ține-te de carte și ai să vezi că vei găsi într-o zi persoana potrivită. Investște în tine acum cât încă ești tânăr, crede-mă viața e lungă și ai tot timpul din lume. Nu duce o viață dublă, acceptă-te și fii mândru de realizările tale (a fi gay nu e o realizare, deci nu motiv de mândrie dar nici de rușine).

    1. Radu526    

      Multumesc pentru cele spuse. Ai reușit cumva sa imi deschizi ochii si sa ma axez pe ce este important acum.

  2. Non_Lose    

    Ceea ce cred că trebuie să știi acum este următorul lucru: tot ce ți se întâmplă și tot ce faci acum o să ți se pară insignifiant peste opt-nouă-zece ani, când vei sta undeva departe de ai tăi și vei avea propria viață. Ce NU o să ți se pară insignifiant vor fi alegerile tale legate de educație. Lucrurile care trebuie să te intereseze sunt școala și cariera, eventual și să păstrezi o relație OK cu părinții după ce pleci de-acasă, deși nu trebuie să știe prea multe detalii din viața ta. Concentrează-te pe educația ta deocamdată, o să ai timp de băieți sau fete apoi. O ceartă cu părinții se uită într-o zi, o săptămână, dar dacă nu ai rezultate bune la școală n-o să ai parcursul de la universitate la carieră pe care ți-l vei dori mai încolo. Eu nu pot să zic că vedeam acest parcurs când aveam șaisprezece ani, dar nu citeam DarkQ la vârsta aceea.

    Să pleci în străinătate la studii este o idee bună indiferent de orientarea ta sexuală. Dar să știi că poți avea o viață liniștită și în marile centre universitare de la noi, respectiv București, Cluj, Timișoara. În București îți pot spune cu destulă siguranță că nu te va marginaliza nimeni pentru că ești gay: nici la universitate, nici la serviciu, mai ales dacă vei lucra într-o companie multinațională (deși, mai nou, și companiile românești au adoptat regulamente interne care interzic discriminarea pe bază de orientare sexuală – și nimeni nu-și permite să ia vreun avertisment pentru că ține neapărat să hărțuiască un coleg de serviciu). Poate că la liceu încă e cool să-ți tachinezi prietenii băieți spunându-le că sunt gay, dar lumea se maturizează după ce ajunge la facultate și o să auzi din ce în ce mai rar astfel de mizerii.

    1. Radu526    

      O sa iau in considerare ce ai spus. Multumesc!

  3. Adrian    

    Salut,
    sunt de acord si intaresc cele spuse de marius si Non_Lose, concentreazate pe scoala si construieste o ,,relatie” stabila cu parintii tai pana vei reusii sa fii pe picioarele tale.

    1. Radu526    

      Asa o sa si fac. 😊

  4. Radu526    

    Dar am o întrebare…cum as putea sa stiu dacă cineva e gay sau nu? Ca mnah doar nu o sa scriu pe fruntea mea ca is gay😂

    1. Alex    

      Dupa un timp, ai sa ajungi sa-ti dezvolti acel gaydar. Initial si eu am crezut ca e un mit but trust me, that shit is real :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *